Evaluarea – componentă esențială a procesului de învățământ

Evaluarea reprezintă un proces didactic complex, integrat structural şi funcţional în activitatea instructiv-educativă. Ea este, în opinia lui Ausubel, punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii paşi: stabilirea scopurilor şi a obiectivelor pedagogice, proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor, măsurarea rezultatelor aplicării programului.

Evaluarea pedagogică vizează eficienţa învăţământului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de către elevi în activitatea de învăţare. Sunt urmărite efectele pedagogice, respectiv consecinţele acţiunii întreprinse  asupra formării personalităţii umane în ansamblul său. Consemnând rezultatele se scot în evidenţă şi mecanismele care au condus la obţinerea lor, precum şi evoluţia posibilă a rezultatelor respective, într-un cuvânt, evaluarea pedagogică include în sfera ei rezultatele şi substratul psihologic al acestora. Ea se realizează de către profesor prin strategii didactice adecvate, încheindu-se cu aprecieri asupra funcţionării interne a acţiunii educaţionale.” (Nicola I.- Pedagogie, EDP, R.A., Bucureşti, 1992, p.253)

Procesul evaluativ este totodată  şi un punct de pornire, deoarece activitatea este adaptată nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface, procesul de învăţământ capătă o structură ciclică, iar evaluarea joacă un rol reglator.” (Tomşa – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti 2005, p.165)

Prin conţinutul său evaluarea urmăreşte să determine modul în care obiectivele stabilite se înfăptuiesc în activitatea practică. A evalua rezultatele înseamnă a determina mărimea în care obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum şi eficienţa strategiilor didactice folosite, în vederea perfecţionării procesului în etapele următoare. Evaluarea este menită să furnizeze informaţii necesare ,,reglării” şi ,,ameliorării” activităţii, pentru ca aceasta să se desfăşoare în condiţiile unei perfecţionări continue.

Evaluarea este o componentă esenţială a procesului de învăţământ îndeplinind anumite funcţii:

  • funcţia constatativă (de constatare) se referă la cunoaşterea stării fenomenului, a activităţii şi a rezultatelor obţinute;
  • funcţia diagnostică (de diagnoză) vizează identificarea cauzelor care stau la baza fenomenelor constatate;
  • funcţia pragmatică (de prognoză) se concretizează în deciziile de ameliorare, ce urmează a fi adaptate cu privire la desfăşurarea activităţii în etapele următoare.

În teoria şi practica educaţională se disting trei strategii sau forme de evaluare:

  • Evaluarea iniţială – se realizează la începutul unui program de instruire şi este menită să stabilească nivelul de pregătire al preşcolarilor în acest moment. Ea reprezintă una dintre premisele conceperii programului de instruire, constituie o condiţie pentru reuşita activităţii desfăşurate cu preşcolarii.
  • Evaluarea continuă sau formativă – se realizează predominant pe parcursul desfăşurării procesului didactic, cuprinzând întregul conţinut.
  • Evaluarea sumativă sau finală este realizată în mod expres la sfârşitul ciclului preşcolar, când se verifică parametrii generali ai dezvoltării şi când se sintetizează nivelul de performanţă al copilului în baza cărora poate fi şcolarizat. Educatoarea beneficiază astfel de informaţii care, interpretate corect şi valorificate, dau măsura studiului optim de copil în pregătirea sa pe secvenţă de instruire.

Teoria psihopedagogică recomandă înlocuirea celor trei forme de evaluare, folosind cu precădere evaluarea formativă.

Evaluarea la nivel preşcolar se conturează ca o problemă apărută sub impulsul efortului de a introduce şi la această treaptă de învăţământ, pregătirea pentru şcoală, principiile cercetării ştiinţifice prin care se stabilesc obiective, conţinuturi, metodologii de realizare şi apreciere în scopul perfecţionării procesului de învăţământ, a asigurării succesului copiilor în grădiniţă şi în şcoală.

Studiile de evaluare în învăţământul preşcolar permit obţinerea informaţiilor cu privire la dezvoltarea copilului, facilitează adaptarea deciziilor şi apropierea dintre teorie şi practică.

 

prof. Andreea Pop

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/andreea.pop

Articole asemănătoare