Uneori, diferențele dintre oameni nu se nasc din însușirile lor, ci din prejudecățile celorlalți față de ei. Existența diferențelor dintre oameni nu trebuie să ducă la tratamente discriminatorii. Deși pot fi foarte diferite, toate persoanele sunt egale, au aceleași drepturi și îndatoriri în cadrul societății. Elevii ajung să dezvolte propriile păreri, naive, superficiale și chiar dăunătoare despre diferențele dintre oameni dacă nu vorbim cu ei despre semnificația reală a acestor diferențe. Este bine să le explicăm că diferențele nu sărăcesc lumea, ci o fac mai interesantă.
Discriminările îmbracă cel mai des forme negative; cei diferiți sunt considerați inferiori, supuși unui tratament ostil sau diferit.
„Dacă copiii trăiesc cu exerciţiul acceptării diversităţii, vor învăţa să găsească mai uşor dragostea în lume.” – Dorothy L. Nolte
Învăţarea noţiunilor legate de discriminare este primul pas, relativ simplu, întrucât tot sistemul de combatere a acestui comportament se sprijină pe câteva tipologii precum tipurile de discriminare, sau măsurile speciale în combaterea discriminării.
Școala este unul dintre factorii ce trebuie implicați în educația fără prejudecăți.
În scopul formării copiilor potrivit exigențelor democratice, al integrării lor firești în viața socială, aceștia vor fi sensibilizați, antrenați în exersarea și practicarea unor norme elementare de conduită, configurarea unor relații grupale, practicarea acțiunii sociale solidare. În acest sens, prin activitățile de educație moral-civică, școala îi ajută pe elevi:
- să înțeleagă sensul și semnificația normelor și valorilor morale care călăuzesc viața și activitatea oamenilor în comunitate;
- să analizeze fapte și întâmplări din viață, reale și posibile, în spiritul normelor și valorilor morale acceptate în societatea noastră;
- să practice comportamente adecvate în raport cu grupurile de apartenență;
- să manifeste conduită socială responsabilă.
Pentru realizarea acestor obiective, activitățile moral civice pornesc de la universul de viață al copilului și al mediului din care provine, de la fapte și situații concrete, cunoscute de elev sau prezentate de învățător. În acest sens, cadrul didactic utilizează mijloace variate: observarea și analiza unor fapte de viață, convorbiri, lecturi cu conținut etic, vizionări de filme, pps-uri, desene, dramatizare etc.
Un prim pas al creării unui climat de participare în clasă constă în motivarea elevilor de a se cunoaşte între ei dintr-o perspectivă identitară. Mobilizarea elevilor în identificarea discriminărilor are de avut în vedere atât situaţiile care-i privesc pe ei, cât şi cazurile din comunitatea mai largă – şcoală, presă etc. Mobilizarea părinţilor în rezolvarea unor probleme de atitudine discriminatoare din şcoală va contribui la iniţierea (sau amplificarea) comunicării dintre elevi şi părinţii lor.
Un obiectiv al educației anti-discriminare se referă la cum să-i învățăm pe copii să-și dezvolte gândirea critică vis-a-vis de discriminare, prejudecăți și comportamente discriminatorii. Întrucât aceste comportamente există în viața copilului și îl afectează, va trebui să-l ajutăm să construiască instrumente prin care să recunoască prejudecățile și elementele discriminatorii și să le respingă.
În manualele de educație civică pentru clasele a III-a și a IV-a sunt incluse teme de dezbatere și lecții ca:
- Un sentiment dureros
- Diferiți, dar parteneri
- Suntem persoane diferite
- Ești o persoană care respectă diversitatea?
- Ai dreptul să fii diferit
Edmondo de Amicis oferă, în cartea sa, „Cuore-inimă de copil”, multe exemple de acțiuni umanitare făcute de un elev de clasa a III-a, câteva fragmente regăsindu-se în manualele de educație civică. Personajul principal, copilul Enrico, povesteste întâmplări din viața lui de școlar: cum s-a împrietenit cu un copil sărac, pe care colegii îl evitau, cum îl apăra de ceilalți copii pe micuțul Nelli care era cocoșat, precum și alte aspecte din care reies generozitatea, compasiunea, acceptarea, iubirea, răbdarea etc. Îndemnându-i pe elevi să citească întreaga carte, cadrul didactic conduce clasa spre o analiză a faptelor personajelor și subliniază importanţa respectului faţă de cei din jurul nostru, chiar dacă sunt sau se comportă diferit.
Nu este suficientă prezentarea exemplelor din textele literare pentru a le forma copiilor deprinderi de comportare moral-civică. Este necesară în practica zilnică a diferitelor acțiuni observarea îndeaproape a comportamentelor.
O formă gravă de discriminare este segregarea și are drept consecinţă accesul inegal al copiilor la o educaţie de calitate, încălcarea exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la educaţie, precum și a demnității umane, arată proiectul Ministerului Educaţiei. Potrivit acestuia, constituie segregare şcolară pe criteriul etnic separarea fizică a copiilor și elevilor aparţinând unui grup etnic în unitatea de învațământ preuniversitar, respectiv în grupe, clase, clădiri sau aşezarea şcolarilor în ultimele două bănci, dar nu este segregare şcolară pe criteriul etnic daca se constituie grupe, clase sau școli în scopul predării în limba maternă a acelui grup etnic sau în sistem bilingv. Constituirea de grupe sau clase cu copii sau elevi cu dizabilități sau cu cerinţe educaţionale speciale într-o unitate de învățământ preuniversitar de masă reprezintă segregare școlară și este interzisă. De asemenea, constituie segregare şcolară organizarea claselor, grupelor pe criteriul statutului socio-economic al părinţilor, al familiilor, dar și pe criteriul performanțelor şcolare, cât și în funcţie de mediul de rezidență.
Pot fi aplicate la orele de dezvoltare personală sau educație civică teme de dezbatere sau chestionare (DA/NU) cu următoarele afirmații: Mă simt bine printre colegii de clasă/școală, Doamna învățătoare/ profesoară mă tratează diferit față de alți colegi, Sunt pedepsit chiar dacă alt coleg e vinovat, La serbarea de Crăciun nu primesc rol pentru că sunt de altă religie, Colegii se poartă urât cu mine pentru că sunt sărac, M-ar deranja ca în clasa noastră să vină un copil din Africa (cu pielea neagră), Școlarii care învață la oraș sunt mai deștepți decât mine, Doamna învățătoare iubește mai mult fetele, Nu vreau să am prieten un copil cu un defect fizic etc.
Formarea comportamentelor moral-civice necesită o muncă consecventă, unitară, dar care va avea ca efect îmbogățirea activității zilnice a copiilor, îmbogățirea jocului prin ascultarea părerilor celorlalți, spirit de echipă, dar și de întrajutorare, perseverență, hărnicie, calități care vor sta la baza formării caracterului copiilor.
Educația fără prejudecăți nu constă doar un set de materiale și activități, ci este un mod de a fi și de a te comporta, o abordare care vine din înțelegerea propriei persoane și dintr-o atitudine bazată pe valori autentice. Pentru educația fără prejudecăți, profesorii nu trebuie să se rezume doar la activitatea din clasă, în intervalele dedicate educației sociale. Trebuie să contribuie mereu la dezvoltarea unei societăți drepte, astfel încât, la un moment dat, educația fără prejudecăți să devină normă firească.
Bibliografie
1. Ghidul Respect pentru diversitate (compendiu de exerciții practice la îndemâna facilitatorilor), realizat de British Council România, 2010
2. www.britishcouncil.ro/sites/default/files/ghid-respecting-diversity.pdf
3. discriminarea-oscoalapentrutoti.blogspot.com/2011/11/combaterea-discriminarii-ghid.html
4. www.hotnews.ro/stiri-esential-21436296-discriminarea-criterii-etnice-dizabilitate-statut-social-sau-performante-scolare-este-interzisa-toate-unitatile-invatamant-proiect-ministerul-educatiei.htm