Educația ecologică la vârsta preșcolară

Mediul în care trăim şi muncim cunoaşte transformări majore din cauza intervenției necontrolate a omului asupra naturii şi mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce trece, florile care se ofilesc şi dispar pentru totdeauna din cauza poluării, gunoaiele care ne înconjoară, deşeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi aerului ca urmare a dezvoltării industriale, creşterea demografică sunt probleme grave ale contemporaneității, probleme care dacă nu se încearcă a fi rezolvate imediat vor duce la consecințe grave asupra sănătății planetei Pământ.

Din acest motiv este necesar să le  oferim  copiilor, încă de la vârsta preşcolară,  posibilitatea de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natura cu frumusețile ei şi de a le forma  o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător.

Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice, scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui prescolar posibilitatea de a manifesta o atitudine responsabilă,  personală, faţă de mediul înconjurător. Orice copil poate deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura. Toate aspectele noi stârnesc curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă prin multiplele întrebări pe care le pun este necesar să îl facem pe copil să înteleagă că în natură totul este folositor. Este necesar ca, încă din perioada preşcolară, copiii să cunoască natura şi să înţeleagă legile care o guvernează, deoarece este şi necesară, dar şi posibilă formarea unei atitudini ecologice la această vârstă.

Comportamentul ecologic se realizează în primul rând, prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Preşcolarii sunt foarte receptivi la ce li se arată şi li se spune în legătură cu mediul, dorind să se implice, atât cât le permit puterile lor, în protejarea mediului. Educaţia ecologică porneşte de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,pentru ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei. Prin actiunile ecologice pe care le desfășor cu preșcolarii încerc să ofer treptat, respectând totodată particularităţile de vârstă, cunoştinţele ştiinţifice care motivează conduitele şi normele eco-civice privind protejarea mediului înconjurător.

Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică am pornit de la ideea simplă, dar eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor-transpunerea copilului în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur, preşcolarul va realiza că trebuie să acorde ,,drept la viaţă” tuturor elementelor mediului înconjurător. Astfel va conştientiza că orice acţiune de distrugere sau exterminare de orice fel este dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea copiilor preşcolari este foarte mare şi conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacităţii copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect aspecte din jurul lor.

Activităţile de educaţie ecologică pot fi desfăşurate  atât ca activităţi opţionale cât şi ca activităţi integrate tuturor domeniilor de activităi din grădiniţă şi lasă la latitudinea educatoarelor proiectarea acestora în funcţie de posibilităţile copiilor, necesităţi şi alţi factori. Particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice şi, implicit, a unui comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni practice de colectare a materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor în alte scopuri (la orele de abilităţi practice, la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni  de igienizare a curţii gradinitei, a parcului, a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la grădina zoologică,  lecturi despre plante,  animale, poluarea solului, a apei şi a aerului(in cadrul activităților de educarea limbajului, educație pentru societate), acţiuni de recunoaştere şi colectare a plantelor medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se impune ca încă din gradinită, copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul inconjurător ,diversitatea lor şi să înveţe să le ocrotească.

Comparând fenomenele, preşcolarul învaţă să gândească despre natură, iar dificultăţile întâmpinate în cunoaşterea ei se risipesc şi rămâne trează dorinţa de ,,a şti”. Aici intervine abilitatea pedagogică a educatoarei ce constă în a-i crea copilului un cadru atractiv de preocupări pe care acesta să-l exploreze cu pasiune. Cu multă răbdare, perseverenta şi tact copilul va deveni receptiv şi sensibil la nevoile naturii, pătrunzând încet  tainele ei, descoperindu-i frumuseţea şi armonia. Ea poate trezi interesul copiilor pentru astfel de proiecte, o serie de activităţi care să le arate copiilor cum se petrec anumite fenomene, cum se mişca anumite lucruri din mediul înconjurător, care sunt sunetele naturii şi care sunt urmările acţiunilor omului asupra naturii. Acest lucru se poate face cu uşurinţă în cursul plimbărilor, prin colectarea de materiale ce pot stârni interesul copiilor faţă de obiecte şi fenomene accesibile vârstei lor.

Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini  copiii în cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări şi să exprime opinii şi să-i încurajăm în toate acţiunile pe care le întreprind.

Prin implicarea copiilor in activitati de cunoastere si intelegere a unor fapte si fenomene din universul apropiat, prin cunoasterea frumusetilor si beneficiilor unei vieti in mijlocul naturii,  identificarea unor probleme de degradare a mediului, dorim sa formam la copii o atitudine corecta, responsabila fata de mediul apropiat pentru o viata civilizata si sanatoasa.

Programele educaţionale pe care le-am derulat cu prescolarii au contribuit la creşterea gradului de conştientizare al copiilor asupra problemelor de mediu. Am urmărit clarificarea apartenenţei copiilor la mediu, încurajându-se discuţiile şi munca în grup, precum şi orice initiativa luată în protejarea mediului.

Acţiunile au fost realizate într-o atmosferă relaxată în care copiii şi-au putut asuma responsabilităţi, percepand astfel, activităţile ca fiind reuşite şi nu au resimţit o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să participe la activităţi care nu corespund preocuparilor lor. Am încurajat exprimarea şi comunicarea, opţiunile personale şi colective, le-am încurajat iniţiativele.

Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.

Transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate faţă de mediul ambiant, formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de a proteja mediul, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare, explorarea mediului, îngrijirea colţului viu din clasă sau grădiniţă, curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, cunoaşterea plantelor şi animalelor ocrotite de lege, participarea activă la acţiuni de ocrotire, conservare a naturii, a mediului înconjurător,recoltarea de plante medicinale şi fructe benefice sănătăţii, contribuţia copiilor la reciclarea materialelor refolosibile, însuşirea unor cunoştinţe, norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, sănătatea societăţii şi a mediului, impicarea directă, activă în protecţia mediului sunt obiective prioritare ce trebuie implementate pe tot parcursul procesului instructiv-educativ din grădiniţă.

Bibliografie:
Pro Ecologia  Mileniului III – revista de educatie ecologica, ed. Reprograph, ian. 2010, pg.5;
Eco viata -revista de educatie ecologica, editura Arves,p.156
Revista Educaţia ecologică , Nr 2 , 1997, I. Ş. J.  Dolj
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii,  Ediţia a II-a,  Bucureşti 2005

 

Accesări: 99

Articole asemănătoare