Diversitatea, ca principiu, reprezintă dezideratul flexibilităţii şi toleranţei faţă de diferenţele fizice, socioculturale, lingvistice , psihologice existente între copii/elevi. Rolul şcolii este acela de a oferi tuturor posibilitatea de a învăţa în funcţie de ritmul, capacităţile şi nevoile proprii şi de a se exprima conform trăsăturilor individuale de personalitate.
La nivelul societăţii, această atitudine se manifestă în respectarea principiului normalizării, adică al asigurării accesului, pentru toate categoriile de persoane, la tiparele existenţiale şi la condiţiile de viaţă cotidiană, cât mai apropiate de normele considerate fireşti pentru o viaţă obişnuită.
Ca participant la procesul de învăţare-predare, fiecare elev aduce cu sine o experienţă personală, un stil de învăţare, un ritm personal de muncă, un mod propriu de abordare problemelor de viaţă, elementele contextului cultural căruia îi aparţine, etc.
Calitatea educaţiei se referä atât la identificarea acelor dimensiuni ale procesului didactic, ale conţinuturilor învăţării, cât și la calitäţi ale agenţilor educaţionali, care să sprijine învăţarea tuturor categoriilor de elevi, sä asigure succesul, sa facä sistemul deschis, flexibil, eficient si efectiv.
Fiecare şcoalǎ care doreşte sǎ fie deschisǎ şi flexibilǎ, prin aplicarea principiilor incluziunii, trebuie sǎ demonstreze, prin managementul pe care ȋl propune, urmǎtoarele:
- ȋnṭelegerea realǎ şi recunoaşterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a şanselor persoanelor cu cerinṭe speciale, şi nu ca o simplǎ plasare a copiilor ȋmpreunǎ;
- recunoaşterea legǎturilor dintre educaṭia incluzivǎ şi valorizarea diversitǎṭii umane prin promovarea unui etos şcolar care valorizeazǎ toṭi copiii şi familiile lor ;
- favorizarea unui climat de sprijin flexibil, oferirea unor rǎspunsuri adecvate cerinṭelor individuale prin oferta educaṭionalǎ a şcolii ;
- susṭinerea implicǎrii comunitǎṭii locale ȋn dezvoltarea programelor şi a ofertelor educaṭionale pentru toate categoriile de elevi din şcoalǎ ;
- favorizarea accesului personalului didactic la ocazii de dezvoltare profesionalǎ care sǎ susṭinǎ/sprijine dezvoltarea practicilor incluzive.
Ṣcoala incluzivǎ pune ȋn centrul atenṭiei sale persoana umanǎ ca fiinṭǎ originalǎ, unicǎ şi irepetabilǎ, accentuând ideea cǎ ȋn fiecare societate existǎ personalitǎṭi, grupuri diferite, motivaṭii, raṭiuni şi puncte de vedere diferite.
În opinia mai multor autori, promovarea educaṭiei incluzive/integrate ȋn şcolile din sistemul de ȋnvǎṭǎmânt trebuie sǎ aibǎ la bazǎ urmǎtoarele principii-cadru:
- toṭi elevii au dreptul sǎ participe la toate activitǎṭile ȋncluse ȋn programa şcolilor obişnuite;
- ȋn timpul programului şcolar, personalul didactic şi de specialitate se va implica direct ȋn susṭinerea pe toate cǎile a integrǎrii maximale a elevilor cu cerinṭe educaṭionale speciale ;
- şcoala va trebui, printr-o serie de schimbǎri radicale ȋn domeniul curriculumului, sǎ vinǎ ȋn ȋntâmpinarea tuturor cerinṭelor educaṭionale ale elevilor, fǎrǎ a leza demnitatea şi personalitatea acestora.
În condiṭiile educaṭiei incluzive, clasele/grupele de elevi vor include copii apropiaṭi ca vârstǎ şi nivel de experienṭa socioculturalǎ.
Aplicarea acestor principii ȋn practica şcolii pentru diversitate presupune, din partea personalului didactic şi de specialitate, o serie de calitǎṭi, cum ar fi :
- sǎ aibǎ responsabilitatea recunoaşterii nivelului de competenṭǎ profesionalǎ şi dorinṭa de perfecṭionare a capacitǎṭilor de lucru ȋn condiṭiile educatiei integrate şi ale şcolii incluzive;
- sǎ manifeste o atitudine criticǎ şi constructivǎ, prin propuneri concrete şi realiste, ȋn sprijinul includerii copiilor cu cerinṭe educative speciale ȋn clasele unde ȋşi desfǎşoarǎ activitatea ;
- sǎ demonstreze o implicare totalǎ ȋn procesul didactic, astfel ȋncât sǎ satisfacǎ ȋntr-o mǎsurǎ cât mai mare cerinṭele educaṭionale ale elevilor din clasǎ ;
- sǎ trateze elevii cu demnitate şi respect şi sǎ dea dovada de consideraṭie faṭǎ de situaṭia particularǎ ȋn care se aflǎ copiii cu cerinṭe educative speciale ;
- sǎ aibǎ convingerea cǎ educaṭia integratǎ şi şcoala incluzivǎ presupun ca necesitate activitatea ȋn echipe de specialişti (profesori, educatori, profesori de sprijin, consilieri şcolari, asistenṭi sociali, psihopedagogi specializaṭi ȋn activitǎṭi cu diferite categorii de copii cu cerinṭe speciale).
Etica şi nediscriminarea sunt pǎrṭi importante ale educaṭiei interculturale.
În lumea modernǎ, diversitatea ȋn sens larg – indiferent dacǎ este de naturǎ culturalǎ sau lingvisticǎ – poate fi pusǎ pe seama a doi factori esenṭiali: intensificarea migraṭiei şi noile tehnologii de informare şi comunicare.
Ṣcoala poate deṭine un rol major ȋn pǎstrarea spiritului de libertate şi toleranṭǎ al tinerei generaṭii. Într-o lume marcatǎ de diferenṭe culturale şi lingvistice, şcoala trebuie sǎ ȋi ȋnveṭe pe tineri sǎ convieṭuiascǎ ȋntr-o societate deschisǎ şi liberǎ, fundamentatǎ pe autoritatea valorilor ȋmpǎrtǎşite. Înṭelegerea şi ȋnsuşirea concepṭiei conform cǎreia interculturalitatea ȋnseamnǎ demnitate şi respect acordate individului devine, astfel, o necesitate.
Oamenii ca fiinṭe raṭionale pot dezvolta aceste valori numai folosindu-le, exprimându-le şi explorându-le ȋmpreunǎ, ca membri ai unei comunitǎṭi caracterizate prin diversitate. Valorile idealurilor democratice şi ale toleranṭei faṭǎ de diferenṭe sunt mult mai usor de conştientizat atunci când sunt rezultate din experienṭǎ mai degrabǎ decât din instrucṭie formalǎ. Cercetǎrile din domeniul ştiinṭelor sociale demonstreazǎ cǎ tinerii expusi interacṭiunilor interetnice au o mai mare capacitate de a identifica valorile comune ȋntre diverse grupuri, de a recunoaşte faptul cǎ şi conflictele pot produce valori atunci când sunt abordate corespunzǎtor şi de a se angaja mai activ ȋn promovarea ȋnṭelegerii şi colaborǎrii interetnice. Mai mult, aceştia demonstreazǎ o implicare mai puternicǎ ȋn problemele comunitǎṭii şi ȋn acṭiuni de voluntariat şi sunt mult mai dispuşi sǎ-şi desfǎşoare activitatea ȋn medii sociale diverse din punct de vedere etnic.
În aceastǎ perspectivǎ, ṭelul procesului educativ modern este pregǎtirea elevilor pentru realitǎṭile complexe şi diverse ale societǎṭii, prin dezvoltarea abilitǎṭilor de recunoaştere, valorificare şi achiziṭionare de cunoştinṭe provenite din orizonturi culturale eterogene. Scopul esenṭial este dezvoltarea unui respect fundamental pentru moduri de viaṭǎ şi procedee de a munci şi de a ȋnvǎṭa diferite. Valorificarea diversitǎṭii trece dincolo de simpla toleranṭǎ faṭǎ de variate medii şi concepṭii; ea recunoaşte, apreciazǎ şi faciliteazǎ procesele implicate ȋn explorarea şi descoperirea a ceea ce nu este familiar, permiṭând o gama largǎ de modalitǎṭi de a gândi şi de a comunica. Mai mult decât atât, valorificarea diversitǎṭii conduce la ȋntǎrirea relaṭiilor ȋn cadrul comunitǎṭii şi mǎreşte posibilitǎṭile tinerilor de a se realiza ȋntr-o societate pluralistǎ, din ce ȋn ce mai complexǎ. Aceştia vor ȋnvǎṭa sǎ ȋnṭeleagǎ şi sǎ respecte oameni şi puncte de vedere diferite de ale lor, deoarece aceasta este lumea ȋn care ei vor trǎi şi ȋşi vor desfǎşura activitatea.
Prin formarea gradatǎ a unei astfel de atitudini va creşte şi flexibilitatea legatâ de abordarea şi ȋnsuşirea noilor experienṭe educaṭionale şi nu numai. Diversitatea ȋncurajeazǎ gândirea criticǎ şi acesta este un fapt deosebit de important ȋn societatea contemporanǎ, unde inovaṭia se bazeazǎ ȋn primul rând pe colaborare. Însuşirea abilitǎṭilor de a „naviga” ȋntr-un „ocean” de diferenṭe culturale este o necesitate pentru orice persoanǎ ȋntr-o lume al cǎrei liant ȋl constituie tehnologia şi dezvoltarea facilitǎṭilor de a cǎlǎtori şi de a comunica. Schimbul real de idei – cheia inovaṭiei şi a progresului – solicitǎ sensibilitate şi ȋnṭelegerea punctelor de vedere, a valorilor şi a ideilor celorlalṭi.
Un demers interesant şi util ȋn acest sens ar fi plasarea anilor de şcoalǎ ȋn contextul mai larg al dezvoltǎrii psiho-sociale. Conform cercetǎrilor ȋn domeniu, aceastǎ perioadǎ se caracterizeazǎ printr-o influenṭǎ semnificativǎ a membrilor grupului asupra dezvoltǎrii intelectuale şi sociale a individului. În aceastǎ etapǎ au loc schimbǎri substanṭiale ȋn ceea ce priveşte personalitatea, identitatea şi respectul de sine, valorile şi atitudinile. În esenṭǎ, aceasta perioadǎ se remarcǎ printr-o expunere deschisǎ la experienṭe şi idei diferite de cele ȋntâlnite anterior.
Astfel, contactul cu oameni şi concepṭii noi, cu perspective care nu au fost explorate sau imaginate anterior, faciliteazǎ o dezvoltare de sine creativǎ şi autenticǎ.
În calitate de factor determinant al procesului educativ, şcoala trebuie sǎ se orienteze nu numai cǎtre crearea cadrului adecvat ȋn vederea auto-dezvoltǎrii personale, dar şi cǎtre definirea unui mediu care sǎ furnizeze o experienṭǎ educaṭionalǎ de cea mai ȋnaltǎ calitate. O parte importantǎ a acestei misiuni este garantarea capacitǎṭii elevilor de a percepe ȋn mod coerent şi critic probleme complexe şi de a-şi aplica propriile cunoştinṭe ȋntr-o lume ȋn continuǎ schimbare. Pentru realizarea acestui ṭel, elevii trebuie sǎ depǎseascǎ simpla memorare a unor informaṭii prestabilite ȋntr-un anumit domeniu şi sǎ dezvolte o ȋnṭelegere integratǎ mai profundǎ a unor sisteme aflate ȋn interacṭiune complexǎ. Este esenṭialǎ ȋn aceastǎ privinṭǎ abilitatea de a gândi profund, creativ şi din perspective diferite. Rolul şcolii este acela de a ȋncuraja tinerii sǎ articuleze şi sǎ evalueze opinii, sǎ asimileze date din multiple surse şi sǎ emitǎ judecǎṭi ȋntr-un mod inovativ şi modern. Este necesar sǎ se creeze situaṭii de ȋnvǎṭare care sǎ-i angajeze pe elevi, sǎ ȋncurajeze discuṭiile şi sǎ faciliteze dezbaterile pentru a crea perspective multiple de abordare a diferitelor situaṭii şi probleme.
Din cercetǎrile psihologice reiese din ce ȋn ce mai clar cǎ interacṭiunea ȋntre elevi ȋn cadrul unui colectiv divers promoveazǎ acest tip de experienṭǎ de ȋnvǎṭare. Prin interacṭiunea ȋntre elevi care provin din medii şi experienṭe de viaṭǎ diferite, aceştia sunt puşi ȋn mod inevitabil ȋn faṭa unor concepṭii care diferǎ de cele personale. Acest contact furnizeazǎ oportunitǎṭi nelimitate de cercetare, exprimare şi dezvoltare a propriilor puncte de vedere. În consecinṭǎ, aceşti elevi vor avea un nivel de gândire criticǎ mai ridicat şi vor demonstra un mai mare angajament şi grad de motivaṭie.
Pe langǎ ȋncurajarea gândirii critice şi crearea de oportunitǎṭi pentru abordarea problemelor din unghiuri diverse, educaṭia multiculturalǎ poate conduce la formarea unor abilitǎṭi superioare de a negocia şi de a funcṭiona ȋntr-un mediu ocupaṭional şi social complex. Date fiind schimbǎrile demografice actuale şi diversitatea ȋn creştere a pieṭei muncii la nivel global, acesta este un aspect foarte important ȋn pregǎtirea tinerilor pentru viaṭǎ dupǎ absolvire.
Marile companii multinaṭionale susṭin cǎ diversitatea procesului educaṭional contribuie semnificativ la dezvoltarea capacitǎṭii tinerei generaṭii de a trǎi şi munci ȋn relaṭii de colaborare şi de a comunica dincolo de limitele geografice. Mai mult decât atât, aceste companii considerǎ cǎ diversitatea ȋn cadrul forṭei lor de muncǎ va conduce la apariṭia unor idei şi produse mult mai avansate decât ȋn alte condiṭii.
Abilitatea de a funcṭiona cu succes ȋn medii sociale complexe necesitǎ mai mult decât simpla identificare a unui set de reguli sau de principii cǎlǎuzitoare preluate din manuale sau cursuri. Deşi discuṭiile ȋn clasǎ şi lecturile abordate din diferite perspective pot ȋmbunǎtǎṭi calitǎṭile sociale şi interpersonale, acestea sunt dezvoltate, interiorizate şi accentuate prin experienṭe implicite de ȋnvǎṭare care pot apǎrea ȋn contextul expunerii directe faṭǎ de un cadru social divers. Nu este vorba numai de diversitate ȋn sens structural şi demografic, dar şi de interacṭiunile care faciliteazǎ schimbul de idei, experienṭe şi perspective ȋntre grupuri diferite. Într-adevǎr, tinerii expuşi mai mult acestui tip de diversitate demonstreazǎ un nivel mai ridicat de constiinṭǎ culturalǎ şi rasialǎ şi o mai mare deschidere cǎtre toleranṭǎ şi provocare ȋn sensul de motor al progresului.
Cercetǎrile asupra beneficiilor educaṭionale ale diversitǎṭii culturale au demonstrat cǎ aceasta prezintǎ o multitudine de avantaje creative şi funcṭionale. Dar ȋn acelaşi timp, diversitatea poate fi consideratǎ şi o sabie cu douǎ tǎişuri: pe de o parte creeazǎ oportunitǎṭi pentru afirmarea creativitǎṭii, dar existǎ şi posibilitatea ca membrii grupului sǎ devinǎ frustraṭi şi sǎ ȋnceteze a se mai identifica ȋn cadrul comunitǎṭii. În condiṭii ideale, diversitatea promoveazǎ creativitatea, ȋmbunǎtǎṭeşte procesul luǎrii deciziilor deoarece ridicǎ nivelul de informaṭii, cunoştinṭe, perspective şi abilitǎṭi. Aceste condiṭii ideale includ capacitatea de a controla posibilele disfuncṭionalitǎṭi ale eterogenitǎṭii de grup (stereotipuri, lipsa de comunicare, polarizare, anxietate). Prin urmare, deoarece compoziṭia demograficǎ a grupurilor de lucru afecteazǎ procesele de grup care, la rândul lor, afecteazǎ performanṭele grupului, realizarea unui management efectiv al grupurilor eterogene este vitalǎ ȋn vederea ȋndeplinirii obiectivelor educaṭionale complexe.
În concluzie, dimensiunea interculturalǎ a unui proces educativ de calitate joacǎ un rol deosebit de important ȋn societatea modernǎ prin capacitatea sa de a ȋmbogǎṭi creativ sistemul general de valori, dar şi prin abilitatea da a ȋmpǎrtǎşi ȋn mod efectiv aceste valori cu cei din jurul nostru. Acest fenomen va avea o consecinṭǎ logicǎ şi necesarǎ: dezvoltarea inevitabilǎ a unor relaṭii bazate pe toleranṭǎ, ȋnṭelegere şi flexibilitate ȋntre cetǎṭenii lumii de azi.
Bibliografie:
1. Bîrzea, C.(1982), La pedagogie du succes, P.U.F., Paris
2. Gherguţ, A. (2005), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Iaşi, Ed. Polirom.
3. Potolea, D., Neacşu, I., Iucu, R., Pânişoara, I.o., (2008), Pregătirea psihopedagogică, Manual pentru definitivat şi gradul didactic II, Iaşi, Polirom.
4. Savu-Cristescu, M., (2007), Rolul evaluării în creşterea performanţelor şcolare, Târgovişte, Ed. Bibliotheca.