Evoluția societății moderne tinde către informatizare, bazându-se pe cunoaștere și strategie. Competitivitatea este, de asemenea, o trăsătură caracteristică acestui context crono-spațial în care ne găsim. Printre atâtea opțiuni se constată o greutate în realizarea unei alegeri, pe absolut orice temă. Imaginea publică a „ceva”, a devenit punct de referință în ceea ce privește aderarea sau achiziționarea acelui „ceva”. O prezentare succintă și câteva review-uri, pot determina un individ să ia o decizie imediată în ceea ce privește modul său de raportare la produsul respectiv.
La o privire superficială asupra termenului „imagine”, ar exista tendința să-l reducem la un aspect exterior, la ceea ce se propagă în afară, la o semnificație „vizuală”. În realitate, aceasta este un amalgam de date interne și externe, deopotrivă, care doar împreună dau sens și înțeles conceptului. Cosmovici A. (2005), definește imaginea ca unitate de bază a gândirii cu cea mai mare încărcătură informațională. Asta presupune faptul că imaginea este asemenea unui tablou: e nevoie de timp pentru a putea îmbina elementele sale într-un mod armonios, astfel încât să capete sens împreună. Într-o societate a informației, elementele imaginii sunt în permanență sub riscul de a fi restructurate sau înlocuite. Se impune, deci, o atenție sporită acordată acesteia.
Școala, ca instituție de educare și formare pentru copil, este văzută, fără dar și poate, ca un produs, fiind supusă evaluărilor de natură calitativă. Fiind o organizație ce garantează pentru dezvoltarea și consolidarea unei game variate de competențe educaționale, așteptările sunt la un nivel înalt, iar interesul pentru modul în care „se prezintă” este la un nivel și mai înalt. Imaginea unei școli vorbește despre capacitatea ei de a instrui minți, despre resursele, dotările pe care le are la dispoziție. Fiecare poveste, premiu, concurs, activitate, profesor, elev, este un element al tabloului, care servește ca instrument de selecție. Asemenea personalității ființei umane, școala are propria ei personalitate care atrage conținuturi similare. Rolul lor este de amplificare a componentelor imaginii cu scopul păstrării etichetei dorite.
Activitățile cu caracter educativ, sub orice formă, oglindesc obiectivul primar al organizației școlare: instruirea minții. Proiectarea acestora în spațiul online este o dovadă în plus a devotamentului pentru procesul instructiv-educativ în aceste vremuri deloc facile pentru buna sa desfășurare.
Capacitatea școlilor de a se mobiliza pentru activități cât mai diverse și mai neobișnuite, a devenit un element care cântărește mult în ceea ce privește alegerea unei școli, actualmente. Acest lucru se întâmplă deoarece există o nevoie firească, în fiecare om, de a căuta educație realizată la cel mai înalt nivel. Toți părinții, în funcție de posibilități, își doresc accesul la o instruire de calitate. Faptul că în foarte multe școli, activitățile se derulează într-un spațiu tehnologizat, nou, provocator, la granița dintre real și virtual, printre echipamente de ultimă generație și cu un consum energetic imens (material, fizic, psihic și emoțional), subliniază caracterul insistent și necesar al educației. Adepții curentului „blended learning”, văd activitățile educative din online ca o declarație a loialității față de valorile primare ale educației. Ele sunt un strigăt că indiferent de orice, instruirea trebuie să meargă mai departe, în ciuda tuturor neajunsurilor și barierelor pe care le întâmpină.
Școlile care au reușit să se reinventeze la propriu, prin intermediul profesorilor și elevilor, sunt cele care nu și-au uitat menirea. Proiectarea activităților online, pe diferite platforme sau chiar offline, dar totuși la distanță, alegând să distribuie materiale de studiu în diferite locații (în zonele rurale, unde accesul la internet nu există), va rămâne veșnic o dovadă de potență educațională. Toate aceste acțiuni sunt elemente ale tabloului ce alcătuiesc imaginea unei școli care promite să nu se oprească din a instrui minți tinere, oricând, oricum și oriunde. Un tablou pe care atunci când îl privești, parcă poți auzi „Vivat academia! Vivant professores!”.
Bibliografie
1. Băban A., (2009). Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere. Cluj: Asociația de științe cognitive din România.
2. Cosmovici, A., (2005), Psihologie generală, Iași: Polirom.
3. Cristea. C.G., (2008), Pedagogie generală, București: Didactica și Pedagogica.
4. Cucoș, C. (2014), Pedagogie, Iași: Polirom.
5. Jigău, M., (2007), Consilierea carierei. Compendiu de metode și tehnici, București: Sigma.