În sistemul educațional românesc, elevii cu cerințe educaționale speciale, inclusiv cei cu tulburări socio-emoționale, au posibilitatea de a urma cursurile în format online. Această opțiune poate reprezenta un cadru mai predictibil și mai puțin copleșitor din punct de vedere emoțional decât mediul fizic al clasei, dar ridică în același timp întrebarea dacă acești elevi pot menține ritmul academic și pot dezvolta competențele specifice tuturor disciplinelor.
Într-o clasă a XI-a, în programul căreia există opționalul de dezbatere, oratorie și retorică, un elev diagnosticat cu tulburări socio-emoționale a ales să participe online la activități, iar această decizie a ridicat inițial câteva nedumeriri legate de eficacitatea demersului. Dar această experiență a arătat că, prin adaptări pedagogice atent gândite, prin colaborarea strânsă și continuă cu familia și prin utilizarea strategică a mediului digital, este posibil ca un astfel de elev să-și depășească treptat blocajele emoționale și să ajungă la un nivel de implicare comparabil cu al celorlalți.
La începutul anului școlar, elevul se confrunta cu dificultăți semnificative: refuza să intervină verbal în timp real, evita orice sarcină care implica vorbire spontană, manifesta anxietate accentuată înaintea oricărei prezentări și avea reacții intense de frustrare atunci când primea feedback. Mediul online a oferit un avantaj, prin reducerea presiunii sociale directe, în absența contactului vizual permanent.
Progresul a fost construit pas cu pas. În primele luni, participarea s-a limitat la comentarii scrise în chat și la trimiterea unor videoclipuri scurte pregătite în prealabil. Treptat, pe măsură ce încrederea creștea, elevul a început să accepte să deschidă camera video și să aibă scurte intervenții, mai cu seamă completări la ceea ce auzea de la colegii săi, aflați în clasă. Începând cu a doua parte a anului școlar, elevul a fost de acord să participe la dezbateri nestructurate, pe moțiuni de interes general, precum libertatea presei, protejarea mediului înconjurător sau rolul rețelelor sociale în viața adolescenților.
Câțiva factori au fost decisivi în această evoluție. În primul rând, crearea unui spațiu de siguranță și lipsa unor provocări directe au redus senzația de presiune și i-au oferit elevului un sentiment de control asupra propriei implicări. În al doilea rând, feedback-ul a fost transmis în privat, formulat întotdeauna constructiv și centrat pe progres, nu pe comparație.
Pentru susținerea învățării s-au folosit mai multe instrumente digitale care s-au dovedit extrem de eficiente. Prin aplicația MindMup, elevul a realizat independent hărți conceptuale ale structurilor argumentative, cu teză, argumente, contraargumente și concluzii, hărți pe care colegii le-au consultat și utilizat în timpul dezbaterilor. Padlet a facilitat sesiuni de brainstorming, permițând colectarea ideilor înainte de confruntarea orală. Canva a fost folosit pentru crearea de prezentări interactive în care elevii analizau discursuri celebre din seria TEDx și identificau figuri de stil retorice. Wordwall a ajutat la consolidarea vocabularului specific și a tehnicilor de argumentare prin exerciții ludice. Întreaga comunicare și organizare s-a desfășurat prin Google Classroom, Google Meet și Google Docs, care au permis stabilirea clară a sarcinilor, a termenelor și oferirea de feedback individualizat, inclusiv asincron.
Până la sfârșitul anului școlar, elevul a participat la majoritatea dezbaterilor, a gestionat mult mai bine emoțiile negative și, cel mai important, a raportat o creștere evidentă a încrederii în sine și o scădere semnificativă a nivelului de anxietate socială asociat cu situațiile de expunere publică.
Experiența arată că integrarea unui elev cu tulburări socio-emoționale în învățământul online, chiar și într-o disciplină centrată pe interacțiune verbală și expunere, devine posibilă atunci când profesorul și școala construiesc o relație autentică de parteneriat cu familia, când activitățile sunt proiectate flexibil, când se acordă prioritate progresului individual și când se cultivă în clasă o atmosferă de acceptare, empatie și sprijin reciproc.
În aceste condiții, învățământul online poate deveni o adevărată oportunitate de dezvoltare echitabilă, permițând elevilor cu astfel de dificultăți să țină pasul cu colegii și să-și depășească propriile limitări într-un ritm și într-un mod adaptat nevoilor lor reale.
Bibliografie
1. Gherguţ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Stategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2. Vrăsmaș, T., Învățământul integrat și/sau incluziv Editura Aramis, București, 2001
3. Popovici, D., Învăţământul integrat sau incluziv, Editura Corint, Bucureşti, 1998
4. cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2023/10/CURRICULUM-ADAPTAT-CES.pdf