Este suficientă însă o singură carenţă a familiei pentru a afecta planul vieții psihice a copilului, antrenând o întreagă serie de neajunsuri, printre care şi dificultăți în activitatea lui dominantă: învăţătura. De aici şi starea lui de încordare la școală, unde, pe drept cuvânt, este sancţionat, nou prilej de tensiune, cu atât mai mult cu cât o notă slabă obţinută atrage după sine, în mod firesc, penalizări în familie. Iată format un cerc vicios, din care elevul nu poate ieşi decât dacă este înlăturată carenţa familială care l-a generat. În caz contrar, pot apărea traume de natură psihică sau morală, copilul eşuând în stări maladive de natură nervoasă, în conduite reprobabile, în eşec şcolar etc.
Într-o familie dezbinată, în care raportul soţ-soţie s-a destrămat sau e pe cale să se distrugă, copilul, conștientizând drama ce are loc, începe să se frământe, să-şi pună tot felul de probleme, cărora nu le găseşte un răspuns acceptabil, îşi simte sufletul încărcat, e chinuit de perspectivele sumbre pe care le întrevede. Dacă până în acel moment îşi iubea amândoi părinţii la fel de mult, acum, când se despart, el este derutat, dezorientat. Treptat, îşi pierde încrederea în ceea ce reprezenta pentru el dragostea, securitatea, liniştea şi nimic nu reuşeşte să-i mai reţină atenţia sau să-i trezească interesul. El frecventează în continuare şcoala, dar e absent la ce se petrece în jurul lui, are o singură preocupare obsesivă. La lecții nu mai este atent, nu mai învaţă şi, fireşte, în aceste condiţii este admonestat şi iată-l pe copilul până nu de mult zburdalnic şi fără griji, acum „încruntat”. Primește morală că nu e atent la lecție și scapă ca prin urechile acului de un 2 pentru un răspuns cam anapoda, că filmul întâmplărilor de aseară, din casa părintească, începu iarăşi să i se perinde prin fața ochilor. Ochii iscoditori ai profesorului îl întrerupe din visare… Când, din cauza acestei poziții incerte a copilului, încep discuțiile şi eschivările de la achitarea pensiei alimentare, iar când la acestea se adaugă încercările unuia sau chiar ale ambilor părinți de a-şi reface viața, copilul începe să-i stânjenească.
Conştientizând această situaţie, el intră într-o nouă stare de alarmă, trăieşte un sentiment de mare nesiguranţă, intră în panică la perspectiva pericolului iminent de a fi abandonat şi începe să caute în altă parte locul călduţ la care avea dreptul firesc în familie, prin vârstă şi prin lipsă de experienţă. Acum, numai hazardului îi rămâne să decidă unde-l va găsi la bunici sau la alte rude, în familia unor soţi care, deşi şi-au dorit un copil, din diferite motive nu l-au putut avea şi găsesc în el fiul aşteptat, în căminul unui coleg, într-o casă de copii sau într-un grup de elevi, la fel de dezorientați ca și el, împreună cu care va eşua în conduite antisociale. Ca şi acest copil care, prin conduita iresponsabilă a părinţilor săi, este pândit nu numai de pericolul traumelor de natură psihică şi morală şi al eşecului şcolar, dar şi de pericolul instaurării unor maladii.
„De nenumărate ori l-am văzut pe o bancă în parcul oraşului, uneori moţăind, alteori dormind de-a binelea. Destul de neîngrijit îmbrăcat, descult, în pantaloni scurţi, cu răni la genunchi, cu spatele şi umerii arşi de soare – stătea cu capul şi mâinile sprijinite de spătarul băncii. Aşa l-am găsit şi în ziua în care m-am hotărât să aflu cine este şi ce-i cu el. Eram la curent oarecum cu situaţia lui familială, dar nu-mi pusesem până atunci întrebarea dacă încruntarea de pe fața copilului şi starea lui de apatie ar putea fi din cauza aceasta. Ştie că tatăl lui, director la o intreprindere, era pe cale să-şi părăsească soţia pentru o subalternă. Colegii de muncă ai tatălui luau situaţia în uşor, ca pe ceva trecător, o aventură la o a doua tinereţe. Pentru copil, care asista la suferința mamei, împărţindu-şi timpul între muncă şi familie, unde o mai aşteptau doi copii, nu era acelaşi lucru. De ce trebuie să sufere el din cauza rătăcirii tatălui, se întreabă în concluzie profesorul, propunându-şi să găsească o cale pentru a veni în ajutorul elevului său” (Chestionar, nr. 78, Filologie). Din acelaşi motiv, al tensiunii familiale survenite în urma neînţelegerilor dintre părinţi, fruntea copilului, senină atâta vreme căt se află la școală, unde recunoaşterea eforturilor sale şi atmosfera tonică creată de colegi îi produc o stare de relaxare și mulțumire, se „încruntă” când vine vremea ca acesta să plece spre casă.
Bibliografie
Stela Iancu, Psihologia școlarului, Edit.Polirom, Iași, 2000