Cultivarea gândirii creative a elevilor prin lecțiile de matematică

Matematica nu se învață numai de specialiști. Până la un anumit nivel, ea face face parte din cultura generală a oricărui om. Nu învățăm matematică pentru a ști, pur și simplu, ci pentru a o folosi și a ne ajuta în viața de zi cu zi. De aceea este important ca elevul să dobândească, nu o simplă instruire matematică, ci o educație matematică prin dezvoltarea curiozității și a imaginației în rezolvarea de probleme, prin sprijinirea tenacității, prin dezvoltarea unei gândiri deschise, creative, independente și prin formarea obișnuinței de a recurge la concepte și metode matematice în abordarea unor situații cotidiene.

Conform Strategiei Europene 2020, în contextul actual al tranziției spre o societate bazată pe cunoaștere, Uniunea Europeană propune asigurarea cadrului pentru o dezvoltare inteligentă, durabilă și incluzivă, aspect ce implică to mai mult o societate creativă din perspectiva definirii creativității ca fiind capacitatea gândirii de a contura o nouă formă a realității, de a determina noi reprezentări ale ideilor și sentimentelor, de a găsi idei și metode noi, de a genera o soluție nouă la o problemă, de a realiza lucruri noi folosind preponderent imaginația.

Atitudinea creatoare poate și trebuie să fie stimulată de mediul educațional al școlii. Terenul vast al creativității elevului este favorizat de atmosfera permisivă, de interes, de înțelegere și încurajare, care incită gândirea acestuia la operații precum deducție, inducție, comparare sau descoperirea unor relații cauzale, antrenând gândirea probabilistică, gândirea divergentă precum și gândirea convergentă.

Cultivarea creativității în cadrul lecțiilor de matematică se realizează în condițiile unor premise specifice precum orientarea elevilor spre nou, spre neexplorat, insuflarea de către profesor a stilului propriu de gândire creator, liber și independent. De asemenea, asigurarea unui climat optim pentru manifestarea spontană a elevilor, a unei atmosfere propice pentru explorarea independentă, fără frica de a greși, știind că eroarea este o sursă de învățare, constituie condiții favorabile deschiderii către autoinstruire și învățare continuă.

Un factor esențial în stimularea spiritului creator este relația profesor-elev. Deplina încredere și prețuirea pe care o simte elevul din partea profesorului îi alungă timiditatea și inhibițiile, îi asigură creșterea încrederii în sine și încurajează efortul creativ al elevului încă de la primele manifestări. Siguranța psihologică resimțită de școlari este o premisă fundamentală a manifestării creatoare a acestuia. A porni de la acceptarea elevului așa cum este , a-l face să simtă acest lucru, înseamnă a-l elibera de inhibiție și a crea o atmosferă propice exprimării personalității și originalității sale.

Activitate extrem de complexă și nu puțin facilă care solicită întreaga disponibilitate psihică a copilului, cu consecințe benefice în planul formării și dezvoltării gândirii creatoare, productive este rezolvarea de probleme. Este recunoscut faptul că rezolvarea problemelor de matematică este una dintre cele mai sigure căi ce conduc la dezvoltarea gândirii, imaginației, atenției și spiritului de observație al elevilor.

Ordonate după gradul de dificultate, cu enunțuri clare, structurate în concordanță cu experiența concretă de viață a elevilor, cu nivelul intelectual și gradul de pregătire al acestora, problemele de matematică au capacitatea de a consolida deprinderile de calcul și de utilizare în practica cotidiană.

Diferența dintre a învăța “rezolvarea unei probleme” și  „a ști” să rezolvi o problemă nouă înseamnă, în esență creativitate, dar la niveluri diferite. Rezolvarea unor noi probleme oferă un teren mai favorabil pentru creativitate decât rezolvarea unor probleme “învățate”. Aceasta nu înseamnă că în activitatea de rezolvare de probleme avem de-a face numai cu aspect creative, renunțând în totalitate la cele reproductive. Opoziția dintre algoritm și euristic, dintre deprindere și abilitatea de a raționa este numai aparentă.

Creativitatea gândirii, mișcarea ei liberă nu se poate produce decât pe baza unor deprinderi corect formate, durabile, eficient transferate de a analiza datele, de a înțelege cerința problemei și de a orienta întreaga desfășurare a raționamentului în direcția descoperirii soluției problemei.

Așadar, din perspectiva unui sistem educațional ce reprezintă un motor pentru tranziția către economia cunoașterii, profesorului îi revine rolul de a forma motivația elevului pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viața socială și profesională prin orientarea procesului educațional spre formarea deprinderilor de bază, spre inovare, inițiativă, creativitate și perseverență în vederea unei bunei integrări sociale, în condițiile unei societăți orientată spre învățare.

Bibliografie
• European Commission, (2011), Horizon 2020 – The Framework Programme for Research and Innovation. COM(2011) 808 final.
• Cucoș, Constantin, „Pedagogie”, Editura Polirom, Iași, 1999
• Catană, Aurelia, „Specificul predării matematicii în învățământul preuniversitar”, Editura Gimnasium, Târgoviște, 2004

 

Accesări: 97

Articole asemănătoare