Creația folclorică în activitățile școlarilor

Dacă vom continua să ignorăm tradițiile, credințele, obiceiurile noastre atât de bine păstrate de părinţi, de bunici, care ne-au definit ca neam, acestea vor intra curând în negura uitării în ritmul galopant al globalizării, vom fi lipsiți de vocea care ne face distincți în concertul multiculturalității din spațiul contemporan al Europei. Ceea ce ar fi păcat, căci, plecați pentru o viață materială mai bună, românii resimt puternic nostalgia spațiului natal, a tradițiilor aparținând locului în care au copilărit/ în care s-au format ca oameni.

„Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor, făcându-l unic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Creaţia folclorică va codifica pentru multă vreme conştiinţa de sine a poporului român. În folclor, s-au sedimentat originalitatea de cuget şi istoria. Folclorul face parte integrantă din cultura naţională şi defineşte spiritul unui popor. La UNESCO, România figurează cu trei cuvinte: dor, doină şi colind, care definesc, între popoarele lumii, specificul spiritual al românilor.”

Cât avem o creaţie populară atât de bogată (dansul, cântecul, snoavele, plăcintele coapte în cuptor, ceramica, arhitectura populară, lemnul  prelucrat, pictura icoanelor, o bogăție spirituală a tradițiilor românești, a miturilor și credințelor, a folclorului autentic din strămoşi păstrat), avem o datorie aşa de mare faţă de neamul nostru, ca făuritori de mici personalităţi, încât oriunde vor păşi în viaţa lor, să poarte cu mândrie în sufletul lor tot ce e autentic românesc, să ştie a învârti hora la fel de bine ca şi cuvintele româneşti şi să nu se teamă a le rosti oriunde pe acest pământ.

Aşa că acest proiect, ce promovează obiceiurile, tradiţiile românesti e ca un izvor de apă vie pentru elevi şi dascăli deopotrivă. Eminescu, Mircea Eliade, George Enescu, Constantin Brâncuşi şi toţi oamenii de cultură spuneau că un popor fără un folclor, fără o cultură populară autentică şi unitară nu poate exista. Astfel de exemple se pot desprinde din operele scriitorilor. Copiii fac cunoștință cu tradiții și obiceiuri din trecut și prezent, urmând ca temele desprinse să constituie echilibrul în formarea personalității individuale. Numai cunoscând vechimea acestor tradiții își pot desăvârși identitatea și respectul față de valorile morale ale poporului român.

În ansamblul culturii populare, tradiţionale, obiceiurile formează un capitol important, deoarece întreaga viaţă a omului, munca, diferitele ocupaţii, relaţiile cu semenii şi întruchipările mitologice erau şi în trecut întreţesute cu acestea.  Într-un an şcolar şi apoi pe tot parcursul nostru educativ, cultivăm în activităţile noastre curriculare si extracurriculare obiceiuri, tradiții și legende ale românilor: (Ziua Mărțișorului, Ziua Femeii, Babele, Mucenicii, Moșii, Buna Vestire): – Obiceiuri legate de semănat; – Tradiții și obiceiuri de Paște; – Tradiții, obiceiuri de Crăciun etc. Dintre activitățile desfășurate, amintim doar câteva: – Ateliere de arte plastice și creație literară pe diferite teme; – Realizare de compuneri și ilustrații, pornind de la texte date; – Mese rotunde – obiceiuri și tradiții; – Medalion literar; – Drumeții și excursii; – Concurs de desene, felicitări, fotografii; – Expoziții de desene, felicitări, fotografii, machete; – Dramatizări, jocuri de rol, teatru; – Realizarea de interviuri cu bătrânii satului.

Astfel de proiecte sunt foarte îndrăgite de copii. Cu acest prilej, elevii au descoperit tradiții și obiceiuri naționale, pe care le-au putut compara cu cele locale, și-au format conștiința și identitatea locală și națională, au învațat despre comunitatea locală și națională, și-au cultivat competențe specifice unor domenii diferite: limbă și literatura română, arte vizuale sau muzică . Exprimăm ce-am înţeles prin limbajul artistico-plastic (pictură, desen decorativ sau liber, modelaj) și activităţi practice care au ca temă portul popular și obiecte tradiționale (iia, fota, ștergarul, farfuria decorată, etc.), ne apreciem, ne întrecem, expunem şi arătăm colegilor sau părinţilor ce-am lucrat. Din dorinţa de a promova şi de a pune în valoare cultura, tradiţiile si obiceiurile româneşti, activităţile realizate de clasa noastră ,în parteneriat cu elevi români sau în proiecte europene, ne oferă posibilitatea de a promova creativitatea şi imaginaţia elevilor, îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe  şi  formarea personalităţii acestora.

Școlarii  poartă costumul popular la serbările desfăşurate cu ocazia sărbătorilor de: 1 Decembrie, Moş Crăciun, 24 Ianuarie şi chiar în desfăşurarea unei activităţi extracurriculare: „Bogăţiile toamnei” – expoziţie cu lucrările copiilor inspirate de frumuseţea şi bogăţia acestui anotimp, şezători folclorice „La gura sobei”. Realizăm portofolii „Naşterea Domnului”, „Învierea Domnului”, „1 Decembrie – Ziua tuturor românilor”, „Flori pentru mama” care cuprind desene, picturi, colaje, felicitări, suporturi pentru ouăle de Paşti. Crăciunul, aşteptat deopotrivă de toți, fie că-i copil, ori bătrân , ne-a dat prilej de celebrare în fiecare an. Spiritul Crăciunului pătrunde-n casele tuturor, dar, mai cu seamă, în al oamenilor din mediul rural, pentru că ei sunt cei ce respectă cu sfinţenie tradiţiile străvechi și primesc cu bucurie colindătorii, ce copleşesc cu urările şi încălzesc sufletele cu veselia lor.

Cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor noastre contribuie la realizarea obiectivelor culturale din zonă, dând posibilitatea tuturor elevilor şi turiştilor să aprecieze înaltele valori ale culturii, portului şi folclorului românesc. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou, cum spune Anton Pann : ” De la lume adunate /Şi-napoi la lume date…”

În calitate de educatori, suntem datori să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume. În furtunile veacului, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite, păstrand valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Pornind de la ideea că prin folclor se poate realiza cunoaşterea obiceiurilor şi datinilor străbune, ne-am propus ca în activitățile noastre formale și nonformale să atingem următoarele obiective: cultivarea sentimentelor de dragoste pentru frumuseţea portului popular; dezvoltarea interesului şi gustului estetic popular; educarea dragostei faţă de creatorii şi păstrătorii comorilor noastre populare.

Celebra ie romȃnească cu broderii, cusături, paiete (pe care a pictat-o Matisse și care poate fi vazută la Muzeul de Artă Modernă de la Paris) a făcut ȋnconjurul lumii, demonstrȃnd puterea de creaţie a neamului romȃnesc, talentul celor care au știut să zugrăvească cu acul și cu aţa munţi, cer, ape, cȃmpuri, flori… Fără această moștenire pe care strămoșii ne-au lăsat-o, alt sens ar fi avut literatura și muzica noastră. Să ne gȃndim la poveștile lui Creangă sau la încântătoarele rapsodii ale lui George Enescu… Alta ar fi fost copilăria noastră fără cȃntece de leagăn murmurate de mamele noastre ȋn tăcerea nopţii.

Folclorul, fie că ȋnseamnă literatură sau muzică, joc sau sculptură ȋn lemn, olărit sau ţesut, este ȋn cultura noastră pe cȃt de vechi pe atȃt de durabil ca și poporul ce l-a creat de secole. Să ȋncercăm să reȋnviem tradiţia, să promovăm obiceiurile și cȃntul popular ȋn sufletul generaţiilor tinere. Copilul simte admiraţie faţă de creaţiile populare, încă de când îşi ascultă bunica cum deapănă firul unui basm sau al unei legende, în care eroii sunt înzestraţi cu calităţile ţăranului român, îl simte din cântecul duios de leagăn al mamei, din doinele cântate îndelung strămoşii noştri.  Creşterea şi educarea copiilor în cultul pentru respectarea şi păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor revine tuturor dascălilor.

„Iubiți și transmiteți mai departe obiceiurile și tradițiile folclorice, din orice colț al țării ați fi! aceasta să fie îndemnul pe buzele oricărui elev.”
„Căci cei ce vor în lume şi în viaţă ./ Aşa cum noi le-am spus şi arătat,/ Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă/ Şi-un lung popor e-acum de noi format.” (Traian Dorz)

Bibliografie:
1. Nicolau, I., (1998), Ghidul sărbătorilor româneşti, Bucureşti: Editura Humanitas;
2. Niculiţă – Voronca, E., (1998), Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică, Iaşi: Editura Polirom;
3. Stanciu, S., Petre, A., (1978), Pedagogie şi folclor, Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică

Din  volumul „Portrete de dascăli”, cu lucrări ale participanţilor la Simpozionul Internaţional „Portrete de dascăli”, ediţia a XI-a ,, al Asociației Naționale a Învățătorilor (Arad, 28 iunie – 1 iulie 2018 și Cernăuți, 4 – 7 iulie 2018.

Accesări: 89

Articole asemănătoare