La copiii de vârstă preșcolară, cunoașterea se realizează pe baza senzațiilor și percepțiilor și evoluează prin dezvoltarea ariei reprezentărilor în cadrul lumii înconjurătoare. Mediul, prin condițiile materiale și culturale pe care le oferă, constituie cadrul necesar al formării și dezvoltării copilului și principala sursă de informații care vor sta la baza procesului de cunoaștere a realități.
„Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea.” – G. Călinescu
Într-un timp relativ scurt, în perioada preșcolară copiii acumulează un volum mare de cunoștințe privitoare la unele obiecte și fenomene ale realității îmbinând cunoașterea senzorială cu elemente ale gândirii abstracte, descriptive, explicative, ca urmare a tendinței continue de a pătrunde treptat unele aspecte mai profunde ale realității. Astfel, activitatea de cunoaștere a mediului, în măsura în care este dublată de emoții și sentimente estetice, va fi mai bogată și cu valențe formative superioare.
De pildă, desfășurarea unor activități ce vizează recunoașterea și analizarea unor fenomene ale naturii (vânt, briză, ploaie, viscol, grindină, îngheț, fulger, trăsnet, tunet) în momentul producerii lor poate fi dublată de antrenarea copiilor în procesul de redare grafică a acestora. Ulterior, pe măsură ce copiii își însușesc cunoștințele despre fenomenele din natură și despre mediul ambiant, se remarcă un progres în ceea ce privesc desenele pe care le realizează.
Un alt exemplu ar fi acela legat de lumea viețuitoarelor. Povestirile despre viețuitoare sunt fundamentale pe elemente științifice cu privire la caracteristicile lor, la mediul de viață, la comportamentul față de pui, la adăpost, la hrană. Descoperirea se face treptat, dar cel mai important lucru îl reprezintă mesajul povestirilor. Povestirile, prin valoarea lor formativă, îl învață pe copil să se apropie cu grijă de unele viețuitoare, să le ocrotească, iar despre altele învață că sunt periculoase și, ca atare, trebuie să se ferească de ele. Îmbinând prezentarea povestirilor despre viețuitoare cu activitatea plastică cu teme complementare sau concurente despre viața animalelor respective, observăm faptul că, deși într-o primă etapă copiii sunt stimulați să completeze sau să coloreze un desen, treptat ei trec la redarea imaginii animalului respectiv, a hranei, adăpostului, puilor acestuia și chiar a mediului în care el trăiește.
Activitățile de cunoaștere, indiferent de forma în care se desfășoară: observări, povestiri, lectură după imagini, excursii sau plimbări, au un rol determinant în îmbogățirea cunoștințelor artistico-plastice. Copiii realizează unele corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic, forme, obiecte din mediul înconjurător și, treptat, se înregistrează diversificări ale temelor, subiectelor și conținuturilor lucrărilor plastice elaborate de ei (ex. „Iarna în pădure” – pictură, „În vacanță la bunici” – colaj etc.)
Stimularea curiozității copiilor din grupa mare s-a realizat, printre altele, și prin desfășurarea unor activități comune sau cu grupuri mici prin care aceștia au avut posibilitatea să cunoască existența corpurilor cerești și a vehiculelor cosmice. Astfel, poveștile „Zborul merișorului spre lună” sau lectura după imagini „O călătorie în cosmos”, prin modul de expunere și prin utilizarea eficientă a materialelor didactice pregătite special pentru aceste activități, au captat atenția copiilor și le-au stimulat curiozitatea și imaginația. De aceea, ulterior, copiii au redat în desenele lor cu încredere și dând dovadă de multă creativitate, corpuri cerești, vehicule cosmice.
Totodată, plimbările și excursiile prin cartier/ oraș, la munte sau la mare constituie o sursă impresionantă de îmbogățire a conținutului desenelor copiilor. Ele creează ocazii prielnice pentru îmbogățirea conținutului percepției estetice și pentru adâncirea și lărgirea sferei cunoașterii.
În concluzie, putem spune că orice eveniment/ activitate prin care copilul intră în contact direct cu lumea înconjurătoare (observări, lecturi după imagini, experimente, memorizări, povestiri, etc.) aduce beneficii atât în plan cognitiv, cât și în cel afectiv și că același lucru este valabil și în cazul oricărei trăiri artistice pe care copilul o are în timpul unei activități în care se distinge acest tip de manifestare (memorizare, desen, pictură, audiție muzicală etc.). Așadar în cele mai multe cazuri, cele două planuri se întrepătrund și se influențează reciproc în activitatea preșcolarului.
Bibliografie
Ruiu G., Hogiu G., Bartoș E., (1996), Consultații pentru activitatea în grădiniță, Editura Eurobit.
Albu G., Neacșu I., Preda V.,(2006), Laborator metodic, Editura Miniped