„Copilăria este inima tuturor vârstelor” (Blaga), este singurul moment al vieții în care trăim totul la maximă intensitate, în care râdem și plângem în aceeași zi, în care ne supărăm și iertăm în câteva secunde, în care suntem singuri și totodată cu toată lumea. Copilăria înseamnă bucurie, puritatea privirii cu care copilul încearcă să înțeleagă lumea și pe care observatorul cât de cât atent, nu poate să nu o remarce, este perioada în care deprindem cele mai importante învățăminte ale vieții, iar fiecare eveniment prin care trece copilul îl formează mai târziu ca om.
Despre „copilăria copilului universal” au scris Ion Creangă și Selma Lagerlöf, dar fiecare a văzut copilăria în felul său.
La Creangă, copilul este înconjurat în justificată și chiar nostalgică înțelegere, în ciuda tuturor năzbâtiilor pe care le face, este prezentată imaginea unui copil în devenire în plin proces de maturizare și ajungând la imaginea unui om matur, iar copilul din opera Selmei Lagerlöf este „un copil neascultător care se îndreaptă cu încetul”, scriitoarea se simte obligată să apese pe defectele copilului (Nils), pentru ca în finalul cărții să iasă în evidență faptele și evenimentele care l-au format pe personaj ca om.
„Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” este o vie și convingătoare lecție de patriotism pe care scriitoarea o ține tuturor școlarilor suedezi, este drept că nu toate paginile descriu geografia Suediei, există și pagini care nu au strălucire artistică, aceeași tensiune, există pasaje mai aride, mai didactic prezentate, alteori din dorința expresă de a emoționa, scriitoarea s-a gândit să alcătuiască un fel de „saga”, o epopee în care să adune povești și legende vechi ale țării ei, despre oameni, viețuitoare și lucruri păstrând o legătură între ele și având în centrul eroul principal un copil, Nils, care printr-o întâmplare ca în basme înțelege limba animalelor și al păsărilor și va deveni prietenul multor vietăți mărunte și înțelepte, dar își va face și vrăjmași primejdioși, vulpoiul Smirre, bufnița, ciorile cărora le va sări în ajutor la nevoie, iar toate aceste evenimente au efect etic și îl formează pe personaj ca om.
„Amintiri din copilărie” cuprinde o imagine luminoasă a copilăriei și a vieții satului, a obiceiurilor și a tradițiilor poporului, având în centru întâmplările și peripețiile lui Nică a lui Ștefan a Petrii, de când „a făcut ochii” și până când ajunge la Iași, scos cu greu din lumea satului, „ca ursul din bârlog” într-un prim plan, este prezentat procesul de formare a lui Nică și evoluția lui spirituală, strâns legată de mediile pe care le străbate. Eroul principal apare, înfățișat de autor, din copilărie până în pragul adolescenței.
Astăzi, Selma Lagerlöf, pe de o parte, Creangă, pe de altă parte, sunt unanim recunoscuți ca artiști universali, promotori ai unei opere nepereche vorbind lumii, posterității în numele sensibilității lor artistice dar și în numele popoarelor căror aparțin.
Lectura trebuie să facă parte din viața fiecărui copil, ea are funcția formativă și ludică, le oferă modele de viață, le dezvoltă vocabularul, le deschide orizonturile, stârnește gustul pentru literatură.
Oralitatea, limba și stilul, repetiția, repetarea verbelor, interjecțiile onomatopeice care stârnesc umor de limbaj în opera lui Creangă, iar limba și stilul, figurile de stil: repetiția, enumerație, interjecția onomatopeică produc umor de limbaj în opera lui Selma Lagerlöf. Întâmplările și evenimentele au caracter etic și îl formează pe Nică și Nils ca om. Limba, expresivitatea, îmbinarea modurilor de expunere: narațiunea, dialogul și descrierea, intercalarea genul epic şi liric, acestea denotă funcție estetică a operelor.
Cartea despre Nils este, o succesiune de basme și legende despre ținuturile, insulele, râurile, provinciile, munții cu fauna și flora lor, ale frumoasei țări Suedia, în care Nils este personajul principal al romanului, este un copil leneș, ștrengar și pierd de vară, și puțin apreciat chiar de părinții săi, care îi reproșează că este crud cu animale, și lipsit de sensibilitate. Într-o zi de duminică, de dimineață, Nils rămâne consemnat în casă, fiind pedepsit „să citească”. Firește, el adoarme și în vis îi apare un „tomteˮ, o creatură supranaturală, care îl antreză într-o curioasă aventură, Nils se transformă într-un pitic, ca un „tomteˮ și astfel capătă imaginea spiridușului, poate înțelege limbajul animalelor și al păsărilor. Între timp, un grup de gâște sălbatice zburau deasupra casei părinților săi, chemându-le pe cele domestic să li se alăture. O gâscă din ogradă încearcă să își ia zborul, iar Nils pentru a o reține se agață de ea, gândindu-se cât vor fi de amărâți părinții săi la întorcere și vor constata că gâscanul Martin lipsește, dar el uită că acum e un spiriduș cu care Martin se înalță în văzduh, de parcă ar fi avut un fulg în plus. În acest mod, Nils începe o călătorie extraordinară, purtat de o gâscă în zbor, pe o perioadă de 7 luni, începând dintr-o duminică 20 martie până într-o miercurea 9 noiembrie, deci trei anotimpuri: primăvara, vara și toamna, călătorind de-a lungul și de-a latul Suediei, din Scania până în Laponia, pe deasupra șesului Nörke, prin Gästrikland, Hälsingland și alte ținuturi și mări, până se întorce în Vemmenhög, locul unde aveau ferma părinții săi.
Evocarea copilăriei îi dă scriitorului posibilitatea de a crea o imagine fermecătoare a locurilor natale, de a prezenta sufletul bogat al țăranului care trece de la starea nostalgică la o stare de veselie, căzând din „veselia cea mare în urâcioasa întristare”. „Eul subiect jubilează, iar naratorul duce dorul unui mod de viață sănătos, moral, dintr-un sat arhaic, unde tradiția se manifestă încă în toată plenitudinea” „Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile, şi băieţii satului, tovarăşii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinile cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereţii! ”
Adevăratul univers al copilăriei izvorăște din interior din perspectiva eroului narator afla la vârsta copilăriei. Este schițat din întâmplări la care este martor sau le preconizează, transmise cititorului prin monologul eroului-copil, din acest punct de vedere Creangă este creatorul psihologiei copilului crescut la țară. Vârsta copilăriei îi aduce sentimentul siguranței de sine, al îndestulării, al trăirilor, „de parcă era toată lumea” a copilului, toate erau „frumoase”, îi „mergeau după plac”, „fără leac de supărare”, iar copilul începe treptat să pătrundă în tainele vieții sătești, știind toate miracolele. Bucuria îi cuprinde toată ființa, pentru că copilăria este ca și vremea cea bună, fără înnorări și supărări sufletești. Vocea naratorului îndeamnă la revenirea în universul călătoriei stăpânit de prezența eului subiectiv „copilul universal” care retrăiește un ceremonial grandios al copilăriei. Sfaturile sunt repetate, dându-se senzația unui dialog fictiv cu ascultătorul: “Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singura este veselă și nevinovată.”
Bibliografie
1. Călinescu 1988: G.Călinescu, Istoria Literaturii Române de la origini pînă în prezent, ediție și prefață de Al. Piru, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Minerva.
2. Creangă, 1960: Ion Creangă, Amintiri, povești, povestiri, Ediția îngrijită de G.T. Kirileanu, prefață de Al.Piru, biblioteca pentru toți, Editura de stat pentru literatură și artă.
3. Creangă, 1994: Ion Creangă, comentat de Gheorghe Mitrache, Editura Recif, Cluj-Napoca