Într-o societate aflată într-o continuă schimbare, școala reprezintă un pilon esențial în formarea indivizilor și dezvoltarea comunităților. Un aspect tot mai relevant în contextul educațional actual este conceptul de comunități de învățare, care implică colaborarea profesorilor, elevilor și a altor actori educaționali în vederea împărtășirii cunoștințelor, a experiențelor și a valorilor comune.
Pentru început, aș dori să propun conceptualizarea termenilor utilizați, astfel:
1. Comunități de învățare
„(…)am ales comunitățile profesionale de învățare (PLC) pentru a ne referi la munca colaborativă sistematică, organizată sistematic, care vizează investigarea critică și dezvoltarea practicii didactice.” Harvey, F., & Teledahl, A. (2022)
2. Școală/școli- instituția/instituțiile de învățământ în care are loc această activitate de dezvoltare profesională
3. Dezvoltare organizațională
Pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor într-un mediu social complex, este necesară transformarea şcolilor în organizaţii care învaţă (Fullan, 1993; Sava, 2022 apud. Sava&Dînșorean,2023, p.82).
Dar ce este o organizație care învață?
Senge, 2016 explică acest concept: „În practică, aceasta înseamnă că şi dezvoltă o înţelegere clară şi sinceră a realităţii curente, şi care este accesibilă întregii organizaţii; că această înţelegere este folosită pentru a crea noi cunoştinţe, accesibile tuturor; că această nouă înţelegere îi ajută pe oameni să întreprindă acţiuni utile pentru viitorul dorit de ei.” (p.104)
„Există dovezi empirice care atestă raţionamentul că educabilii progresează semnificativ când şcolile prezintă caracteristici ale organizaţiilor care învaţă” (Harris & van Tassell, 2005; Schechter & Qadach, 2012; Silins & Mulford, 2004 apud. Sava&Dînșorean 2023, p.85).
Aceste comunități nu doar că sprijină învățarea individuală, ci contribuie și la dezvoltarea organizațională a școlii, transformând-o într-un mediu dinamic, bazat pe schimbul de idei și inovație. Rolul comunităților de învățare în dezvoltarea organizațională constă în crearea unui cadru favorabil colaborării, îmbunătățirii practicilor didactice și consolidării culturii instituționale, având un impact direct asupra calității actului educațional.
Literatura de specialitate tezaurizează importanța acestora, astfel:
- Atunci când lucrăm cu alții, adesea capabili să participăm ativ cu idei/practici și să ne dîm seama de anumite aspecte pe care le-am ignora dacă am fi singuri. (Levine,2010)
- Dovezile ar sugera că comunitățile de învățare profesională oferă o modalitate foarte puternică de implicare a cadrelor didactice în reflectarea și perfecționarea practicii lor. Modelul comunităților de învățare profesională în curs de instituire în Țara Galilor se caracterizează prin participarea cadrelor didactice la procesul decizional, angajându-se în activități de colaborare și acceptând responsabilitatea comună pentru rezultatele muncii lor.(Harris & Jones, 2010)
- Profesorii care fac parte dintr-o comunitate de învățare profesională tind să fie mai eficienți în clasă și să obțină rezultate mai bune pentru elevi (Huffman și Jacobson, 2003; Lewis și Andrews, 2004 apud. Harris & Jones, 2010).
- Comunitățile de învățare profesională (PLC) au fost utilizate din ce în ce mai mult în proiectarea și discutarea dezvoltării profesionale a cadrelor didactice, însă modul în care sunt organizate și încadrate, diferă de la un context la altul.(Harvey & Teledahl,2022)
Bibliografie
– Admiraal, W., Lockhorst, D. & van der Pol, J. An expert study of a descriptive model of teacher communities. Learning Environ Res 15, 345–361 (2012). doi.org/10.1007/s10984-012-9117-3
– Harris, A., & Jones, M. (2010). Professional learning communities and system improvement. Improving Schools, 13(2), 172-181. doi.org/10.1177/1365480210376487
– Harvey, F. & Teledahl, A. (2022) Characteristics of Professional Learning Communities in Mathematics: A Systematic Review. Mathematics Teacher Education and Development 2022, Vol 24.1, 72–9
– Kareem, O. A., & Kin, T. M. (2021). An analysis on the implementation of professional learning communities in Malaysian secondary schools. Asian Journal of University Education, 17(1), 192. doi.org/10.24191/ajue.v17i1.12693
– Levine, T.H. (2010). Tools for the study and design of collaborative teacher learning: The affordances of different conceptions of teacher community and actitvity theory. Teacher Education Quarterly, Vol. 37, No. 1, Progressive Teacher Education: Honoring the Work of Alan H. Jones (Winter 2010), pp. 109-130