Comunicarea reprezintă fundamentul relațiilor umane și unul dintre cele mai importante procese sociale. În funcție de contextul istoric și tehnologic, oamenii au dezvoltat diverse forme de transmitere a mesajelor: de la tradiționala comunicare față în față și scrisoarea clasică, până la mijloace moderne precum rețelele sociale, e-mail-ul sau platformele de videoconferință. În acest eseu, voi analiza asemănările și diferențele dintre comunicarea directă, față în față, și comunicarea online, evidențiind rolul pe care fiecare îl joacă în viața noastră cotidiană.
Fiind profesor de limba și literatura română, mă confrunt cu foarte multe probleme în comunicarea cu elevii, cu colegii, dar și cu părinții elevilor.
Pe de o parte, comunicarea față în față este cea mai veche și mai naturală formă de interacțiune. Ea implică prezența simultană a interlocutorilor și oferă acces la un spectru larg de elemente nonverbale: expresii faciale, gesturi, tonul vocii sau contactul vizual. Aceste elemente contribuie la transmiterea mai clară a emoțiilor și la consolidarea relațiilor interpersonale. Avantajul major al comunicării directe constă în spontaneitate și în faptul că permite feedback imediat. Totuși, are și limite: presupune proximitate fizică și sincronizare temporală, ceea ce o face imposibilă atunci când interlocutorii se află la distanță.
Bruiajul creat de unii elevi sau de unii colegi în momentul unei comunicări create de mine este prezent, zilnic, cu anumite consecințe: pierderea timpului didactic, crearea unor erori, neînțelegerea mesajelor. De exemplu, astăzi, la o oră la clasa a IX-a, am utilizat tabla interactivă pentru a le prezenta scurte lecții video ca recapitulare a temei joc și joacă ale operei lui Tudor Arghezi. Feedback-ul elevilor a venit repede, doar că am fost deranjați de două incidente: o elevă a scos un obiect de lemn care ajunsese la alt elev care începuse să strige, iar al doilea bruiaj a fost creat de un profesor care a intrat la oră întrebând ce se întâmplă pentru că a auzit gălăgie, fiind în sala dedesubt de a clasei a IX-a. A existat și un bruiaj virtual, deoarece pe eduboom, la fiecare lecție apare reclamă la această platformă.
Pe de altă parte, comunicarea online a devenit dominantă în epoca digitală. Platformele de socializare, aplicațiile de mesagerie instant sau videoconferințele permit transmiterea rapidă a informațiilor, indiferent de distanță. Ea oferă flexibilitate, poate fi asincronă (mesajele pot fi citite ulterior) și pune la dispoziție instrumente vizuale și audio suplimentare (emoticoane, GIF-uri, apeluri video). Totuși, această formă de comunicare poate fi mai săracă din punct de vedere emoțional, în lipsa contactului direct. De asemenea, riscă să creeze confuzii, din cauza lipsei unor indicii nonverbale esențiale sau a barierei tehnologice. Am observat la oră că elevii nu și-au mai amintit sau și-au amintit greu poeziile discutate în clasă, fiind preocupați de altceva, nu de ora de limba și literatura română. Comunicarea vizuală și comunicarea audio nu au fost bune, deoarece a fost cu bruiaj la tabla interactivă.
În comparație cu alte ore în care elevii aveau cel puțin un manual de limba și literatura română, din care au putut citi și vedea poezia, textul litera, la această oră elevii au spus că nu au manual, transmițând prin această atitudine lipsa de interes față de oră.
După vizionarea scurtelor lecții video despre cele trei poezii scrise de Tudor Arghezi: Adam și Eva, Porunca și Pedeapsa, elevii nu au reușit a răspunde corect la întrebările din aceste trei lecții, aceasta și din cauză că au absentat, pe rând, sau nu au fost atenți în timpul orelor. La alte ore, obișnuiam să utilizez și fișe cu textele suport, acum nu am avut, însă când au un text în față, de obicei, cel puțin unul dintre elevi reușește, la insistența mea, să completeze fișa de lucru.
Un exemplu intermediar între cele două îl constituie scrisoarea tradițională, care, deși a pierdut din popularitate, rămâne o formă valoroasă de comunicare. Ea transmite un plus de personalitate și atenție, prin faptul că este scrisă de mână și necesită timp pentru redactare și expediere. Spre deosebire de mesajul online, scrisoarea poate fi păstrată ca obiect cu valoare sentimentală, dar are un ritm lent, incompatibil cu nevoia de comunicare rapidă specifică lumii moderne. La clasa a V-a, am redactat scrisori cu elevii, pentru a trăi experiența aceasta, de corespondență scrisă, de a le atrage atenția la ortografie, la a scrie cu alineate.
În concluzie, fiecare formă de comunicare are avantajele și limitele sale. Comunicarea față în față rămâne cea mai autentică și expresivă, comunicarea online este cea mai rapidă și accesibilă, dacă nu este perturbată de bruiaje, iar scrisoarea reprezintă o alternativă nostalgică și personală.
Într-o lume marcată de globalizare și digitalizare, nu trebuie să privim aceste forme ca fiind în competiție, ci mai degrabă complementare. Abilitatea de a alege mijlocul potrivit de comunicare, în funcție de situație și de mesaj, este o competență esențială pentru orice student și viitor profesionist.