Comportamentele de lectură se referă la modurile, obiceiurile și preferințele prin care elevii interacționează cu textul scris. În era digitală, aceste comportamente au suferit transformări radicale, trecând de la lectura liniară, tradițională, la o lectură fragmentată.
Lectura de dezvoltare. În domeniul competențelor de bază:
- a avea un vocabular larg;
- a folosi flexibil o varietate de competenţe pentru recunoaşterea și decodarea cuvintelor;
- a citi în gând, fluent şi cu viteză;
- a coordona evaluarea cu înțelegerea;
- a citi cu voce tare, segmentând corect enunţul din punctul de vedere al expresiei, al înălțimii, al volumului şi al modului de enunțare;
Lectura-înţelegere. Din punctul de vedere al vocabularului, cititorul urmează:
- să aibă un vocabular extensiv şi exact;
- să utilizeze contextul efectiv pentru a determina sensul unor cuvinte nefamiliare, pentru a-şi apropria semnificaţia acestor cuvinte;
Din punctul de vedere al înțelegerii literale, cititorul ar urma:
- să surprindă semnificaţiile şi intercondiționarea dintre acestea, pe măsură ce urmăreşte unităţi de sens mai larg, paragrafe sau unităţi de selecţie în întregime;
- să înţeleagă și să fixeze ideile principale;
- să noteze şi să fixeze ideile secundare;
- să recunoască şi să fixeze o serie de evenimente într-o secvenţă corect decupată;
- să noteze și să explice relația cauză / efect, cauză / rezultat, cauză / consecință;
- să găsească răspunsuri adecvate la întrebări specifice nivelului de lectură abordat;
- să urmărească exact indicaţiile de tipărire;
- să tindă spre o exprimare totală a ceea ce a citit;
Din punctul de vedere al înțelegerii deductive, cititorul ar trebui:
- să înțeleagă şi să reţină ideile principale deduse;
- să noteze, să recunoască și să reţină anumite serii deduse din evenimente, în secvenţe corect delimitate;
- să noteze şi să explice relația dedusă: cauză – consecință, cauză – efect;
- să rețină detaliile semnificative deduse;
- să anticipeze şi să prezică rezultatele faptice.
Aceasta înseamnă că cititorul poate fi confruntat cu situația de lectură anticipativă, ceea ce înseamnă:
– să surprindă planul şi intenţiile autorului;
– să identifice tehnicile folosite de autor pentru a crea efectele dorite;
Lectura critică este tipul de activitate în care cititorul evaluează ceea ce a citit;
Lectura creativă este tipul de activitate în care cititorul extrapolează, caută idei noi sau concluzii;
Lectura funcţională
1. Având un material de lectură, cititorul ar trebui să folosească indexurile și tablele de materie;
să utilizeze dicționarele şi enciclopediile; să exploateze alte surse bibliografice; să culeagă informaţiile necesare;
2. Ințelegând materialul de informaţie, cititorul ar trebui:
a) să înțeleagă vocabularul tehnic şi ştiinţific;
b) să-şi exploateze, în acest domeniu, competențele generale de înțelegere amintite anterior;
c) să-și exploateze subcompetenţele specifice solicitate de diferite subiecte, teme:
d) să înțeleagă conţinutul problemelor de matematică, de fizică, de chimie sau al studiilor de caz la biologie;
e) să citească hărţi, grafice;
f) să dezvolte, mental şi practic, un experiment descris, pornind de la indicaţiile tipărite;
g) să interpreteze capitole, subcapitole, note marginale şi alte studii auxiliare;
h) să citească independent aceste materiale de informaţie;
i) să selecteze materialul necesar scopului propus;
j) să evalueze şi să organizeze ceea ce a citit;
k) să ia notițe;
l) să alcătuiască sumarul;
m) să conspecteze
Bibliografie
Costea, Octavia, Didactica lecturii: o abordare funcțională, Iași, Institutul European, 2007.