Ce dificultăți întâmpină elevii în studiul limbii franceze?

Cred că toţi profesorii de limba franceză sunt de acord că în societatea actuală studiul limbii franceze a devenit  o provocare  pentru elevul modern. În ciuda asemănărilor dintre gramatica limbii române și cea a limbii franceze,  elevii se izbesc de multe dificultăţi în asimilarea cunoștințelor.

Pronunția în limba franceză este foarte diferită de pronunția în limba română, de unde vine și multitudinea de greșeli. La nivel fonetic, dificultatea pentru vorbitorul român o reprezintă vocalele nazale (ã, õ, ɛ nazal, oe nazal) şi orale care nu au corespondent în limba română ɛ, ø, œ, ͻ, y, precum şi citirea consoanelor finale, care se ştie că în limba franceză se citesc în puţine cuvinte. Sunetele y şi ø sunt pronunţate greşit  în cuvinte de genul mur, sur, deux, feu. O altă necunoscută a elevului român este acel ǝ instable, muet. Profesorul trebuie să facă corecţiile fonetice în grupuri de sunete vecine, ca de exemplu: je fais/j ʼai fait; je/jʼ ai; mange-le/mange-les; /de/des; ce/ces; deux/de; ceux/ces; jeu/jet; feu/fait; u/y- sur/sous; pur/pour; rue/roue şi în grupuri de ordin consonantic oncle/ongle; longue/longe . Grupul de litere [gn] este destul de greu de pronunţat de elevi, deoarece sunetul este un n înmuiat de vocala i. Exercițiile de discriminare sunt foarte importante pentru a corecta greșelile frecvente de pronunție făcute de elevi.

Dificultățile gramaticale întâlnite de elevi sunt generate de uşurinţa cu care aceştia raportează ceea ce învăţa la limba lor maternă, limba română. Încă de la predarea articolului debutanţii întâlnesc un articol nou şi anume articolul partitiv, pe care limba română nu îl deţine. Exercițiile structurale vor ajuta la fixarea cunoștințelor privind articolul partitiv : forme, situații de utilizare, cazuri de suprimare. Formele contractate reprezintă o dificultate pentru elevi şi întâlnesc mereu în compunerile lor forme de genul- le livre de le garçon-, ceea ce e complet eronat. Aceste articole contractate, în limba franceză, sunt mărci ale cazurilor genitiv şi dativ. Aşa cum în limba română cazurile – genitiv, dativ, acuzativ – au ca şi mărci prepoziţii, aşa şi în limba franceză cele două cazuri genitiv şi dativ sunt marcate prin prepoziţiile de, respectiv à. Acestea se contractă cu formele articolelor hotărâte şi împreună dau naştere articolelor contractat. Elevii le scriu de le/de les/sau à le/ à les fie pentru că nu înţeleg procesul de formare, fie pentru că le scriu după modelul lui de la/ à la. Cu puţin efort şi mai multă atenţie veţi reuşi să transformaţi acest aspect al limbii într-un automatism.

În ceea ce priveşte genurile gramaticale – în franceză nu întâlnim genul neutru. Există doar genul feminin și genul masculin. Elevii nu pot învăța terminații, nu pot număra ca în limba română pentru adetermina genul substantivelor. Există în franceză criterii de clasificare a substantivelor în funcție de gen , dar acestea sunt greu de folosit de către elevi. Cel mai bine este să se sublinieze genul substantivului încă de la început : le livre/ le garçon.

De asemenea, trebuie studiate cu atenție substantivele care au genul diferit în franceză. Dacă, totuşi, veţi raporta limba franceză la limba voastră maternă veţi fi surprinşi să aflaţi că substantive ca: un amour/un café/un bonbon/un monastère/un zébra/un agénda/un chocolat sunt de genul masculin şi nu feminin, după cum v-aţi fi aşteptat. Dificultăți gramaticale apar și la nivelul timpurilor verbale. Elevii au nevoie de multe exerciții pentru a-și însuși regulile de formare a timpurilor.

În ceea ce privește vocabularul, dificultățile întâlnite de elevi sunt relativ puține. De-a lungul timpului limba română a împrumutat multe cuvinte din limba franceză, astfel elevii pot intui cu ușurință sensul cuvintelor. Există totuși cuvinte aseamănătoare cu cele din română având un înțeles complet diferit de al acestora : ajouter înseamnă a adăuga și nu a ajuta cum este tradus în general de către elevi.

 

Accesări: 54

Articole asemănătoare