Școala reprezintă mediul în care elevul trebuie să se simtă bine și în siguranță. Absenteismul reprezintă primul semn alarmant spre riscul de abandon școlar. Absenteismul sesizat la timp și cu implicarea oamenilor din jurul celui care absentează duce la salvarea unui suflet nevinovat. Absenteismul poate fi selectiv, atunci când elevul absentează doar la anumite ore sau în anumite intervale orare, sau „general”, atunci când elevul lipsește zile întregi – acesta reprezentând o formă de a atrage atenția că are una sau mai multe probleme. Cauzele pot fi multiple: respingerea unei autorități, dorința de a face parte dintr-un grup, dorința de singurătate, timpul petrecut cu partenerul- mai ales la adolescenți, situația precară a familiei, diferite probleme de sănătate.
Pentru a putea gestiona situațiile acestea trebuie să se implice mai multe instituții, trebuie să fie un efort comun din partea profesorilor/ diriginților/ consilierului școlar/ mediatorului școlar, poliției locale, bisericii, asistenței sociale din primării, direcțiilor de protecție a copiilor. Familia trebuie implicată în toate activitățile ce țin de activitățile copiilor.
Ce măsuri putem aplica? Am gândit câteva măsuri care ar fi de un real ajutor:
- activități de grup organizate la fiecare început de an școlar cu elevii și părinții din fiecare clasă pe teme de absenteism și abandon școlar prin aducerea unor specialiști care să le vorbească și să-i sfătuiască;
- chestionare pentru sesizarea problemelor deja existente, dar și propuneri din partea autorităților pentru remediere;
- identificarea elevilor predispuși la absenteism și cu risc abandon școlar și imediat implicată familia în măsuri de reabilitarea social și școlară a elevului/ elevilor respective;
- la fiecare sfârșit de modul părintele/ tutorele să fie înștiințat de situația absențelor elevului/ elevilor;
- discuții purtate de profesorul diriginte/ consilierul școlar/ mediatorul școlar cu elevul și părintele în același timp;
- sfaturi pentru îmbunătățirea comunicării părinte-copil-diriginte/ consilier;
- organizarea cât mai des a lectoratelor cu părinții la care să participle și autoritățile statului: poliția, preotul, asistenții sociali;
- activități de sprijinire a copiilor speciali pentru a înlătura dificultățile școlare;
- promovare în timpul orelor a unui spirit de echipă/ de bună colaborare și de încurajare chiar și atunci când greșesc;
- valorizarea elevilor care lipsesc periodic prin implicarea în anumite activități , pentru că elevii vorbesc între ei și o activitate de interes pentru ei și bine organizată îi poate face și pe cei care absentează să revină la școală pentru a participa la viitoarele activități, deci le poate stârni interesul pentru frumos și cercetare.
- implicarea autorităților locale pentru rezolvarea situațiilor aflate în risc de abandon școlar, eventual chiar și cu susținere materială dacă elevul/ familia are periodic probleme financiară, dar cu verificare pentru ca de beneficii să se bucure elevii și nu aparținătorii pentru a evita ca ceea ce primesc să folosească în alte scopuri;
- încurajarea activităților de voluntariat prin donări de haine, îmbrăcăminte, mobilier, rechizite școlare;
- adaptarea managerilor pentru atragerea de fonduri europene, dar și pentru programe de tipul: „A doua șansă”, „Școală după școală”, „O masă caldă”, pentru evitarea părăsirii școlii și a le da o șansă să-și termine studiile obligatorii;
- acordarea de amenzi pentru familiile care nu-și trimit copiii la școală și îi țin acasă pentru a beneficia de ei în scop personal: muncă în locul lor atât la vecini cât și în gospodăria proprie, grija de frații mai mici.
Rolul important revine familiei – dacă familia dorește cu adevărat, se poate face ceva pentru copiii care absentează, dar și pentru cei aflați în risc de abandon școlar. Cadrele didactice se implică frecvent, dar fără acordul familiei și implicarea autorităților este foarte greu să aduci pe drumul cel bun toți elevii respectivi. Mereu cei trei factori: familie – școală – comunitate trebuie să fie într-un permanent acord de bunăstare și de colaborare.
„Succesul se pare că este în mare parte dat de capacitatea de a continua atunci când ceilalți abandonează.” – William Feather
Bibliografie
1. Albu, Elena, Manifestările tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți. Prevenire şi terapie, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;
2. Bailly D., Epidémiologie de l’alcoolisme et de la toxicomanie. In: Epidémiologie psychiatrique. Rouilllon E, Lépine JP, Terra JL (Ed.5). Pharmacia &Upjohn. Paris, 1997: 197-210 ;
3. Fugaretu-Urea, R., Introducere in psihopedagogia inadaptarii si deviantei comportamentale, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007 ;
4. Gheorghe-Eugeniu Bucur, Octavian Popescu, Educaţia pentru sănătate în familie şi în şcoală. Editura Fiat lux, 2004 ;
5. Neacşu, Ioan, Motivaţie şi învăţare, E.D.P, Bucureşti, 1978;
6. F. Tudose, Psihopatologie şi orientări terapeutice în psihiatrie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti , 2007.