Beneficiile implementării opționalului de dezvoltare a abilităților socio-emoționale la grupa mijlocie

Dezvoltarea socială şi emoţională a preşcolarilor constituie punctul de plecare în crearea de relaţii interumane şi influenţează semnificativ succesul copiilor în viaţă şi la şcoală. Încă de la grădiniţă programul copiilor este foarte încărcat, multe familii având şi activităţi „extracurriculare’’ pentru copii aproape zilnic: dans, înot, limbi străine, pian, etc. Agitaţia, stresul, preţul pus pe intelect, precum şi neglijarea rolului pe care îl au sentimentele în dezvoltarea sănătoasă a copiilor au condus la rezultatele cu care ne confruntăm astăzi. Unul din cinci copii suferă de o problemă emoţională, de dezvoltare sau comportamentală (WHO, 2004).

Din perspectivă ontogenetică, studiile realizate accentuează faptul că primii trei-şapte ani de viaţă reprezintă perioada optimă pentru promovarea sănătăţii sociale şi emoţionale. Abilităţile sociale şi emoţionale au un rol central în obţinerea succesului şcolar şi a unei stări de bine, de aceea, grădiniţei, în strânsă colaborare cu familia, le revine importanta sarcină de a oferi un mediu propice dezvoltării acestora.

Astfel, am considerat oportună implementarea unui program de curriculum la decizia şcolii pentru preşcolarii din grupa mijlocie centrat pe educaţia socio-emoţională în învăţământul preprimar pentru a dezvolta abilităţile sociale şi emoţionale ale copiilor preşcolari cu vârste cuprinse între 4 şi 5 ani.

Întrebarea principală de la care am plecat în conceperea acestui CDŞ a fost: „Va conduce opţionalul Cufărul cu emoţii, bazat pe desfăşurarea activităţilor din diferite arii curriculare, la dezvoltarea socio-emoţională a preşcolarilor din grupa mijlocie?”

Întrebările secundare au fost: 1. „Cum vor relaţiona preşcolarii de 4-5 ani cu ceilalţi, care va fi nivelul complianţei la reguli şi ce comportamente prosociale vor etala în urma participării la activităţile opţionale din programul Cufărul cu emoţii?”; 2. ,,Cum îşi vor exprima preşcolarii de 4-5 ani emoţiile, cum le vor regla şi în ce măsură le vor înţelege în urma participării la activităţile opţionale?”

Planificarea activităţilor a inclus: jocuri pentru exersarea iniţierii şi menţinerii unei interacţiuni, exerciţii pentru ascultarea activă, jocul în grup şi schimbul de jucării, jocuri pentru utilizarea formulelor de politeţe, a complimentelor, tehnici de rezolvare a conflictelor, respectarea regulilor grupei, cooperarea în vederea rezolvării unei sarcini, solicitarea şi oferirea ajutorului, după caz, exerciţii pentru utilizarea cuvintelor şi a expresiilor care denumesc stări emoţionale, exemplificarea unor situaţii concrete de trăire emoţională, identificarea unor emoţii în care apar diferenţe între starea emoţională şi exprimarea ei externă, exprimarea empatiei faţă de alte persoane, manifestarea unor sentimente complexe (ruşine, mândrie, vinovăţie), respectarea particularităţilor fiecăruia în cadrul interacţiunilor sociale, recunoaşterea emoţiilor pe baza expresiei faciale, enumerarea consecinţelor emoţiilor în situaţii date, găsirea de soluţii pentru stări emoţionale conflictuale (furie), exprimarea gândurilor şi a sentimentelor într-o formă coerentă, utilizarea, pentru a se linişti, a distragerii şi a limbajului intern (ajută la autoreglarea emoţiilor şi a comportamentelor), utilizarea diferitelor strategii pentru controlul emoţional.

Pe parcursul derulării opţionalului, am observat că la patru ani, copiii încep să înţeleagă, ajutaţi de un adult, că anumite evenimente sunt legate de anumite emoţii şi că în momentele când reuşesc să-şi înţeleagă emoţiile proprii şi pe ale celorlalţi ei dobândesc abilităţi de a-şi regla comportamentul, ceea ce este esenţial pentru manifestarea empatiei şi a comportamentului prosocial. Preşcolarii şi-au dezvoltat capacitatea de identificare a emoţiilor pe baza indicilor non-verbali, reuşind să numească emoţii ca: bucurie, furie, tristeţe, teamă; iar câţiva, chiar surpriză şi dezgust. Copiii au capacitatea de a recunoaşte primele trei emoţii enumerate anterior care sunt denumite, de altfel, şi emoţii de bază şi de a diferenţia între emoţiile pozitive şi negative; de asemenea, cunosc denumirea pentru bucurie şi furie.

Realizarea activităţilor a condus la o evoluţie gradată a abilităţilor emoţionale ale copiilor în funcţie de vârstă, abilităţi manifestate atât în context familial, cât şi educaţional. O tendință interesantă care s-a observat la preșcolari a fost aceea că ei au reuşit să înțeleagă mult mai bine cauzele emoțiilor negative decât a celor pozitive.

Din perspectiva dezvoltării sociale, s-a constatat o creştere a nivelului de manifestare a abilităţilor sociale proporţional cu expunerea copiilor la contexte sociale diverse; s-a observat o creştere a frecvenţei de manifestare a comportamentelor de complianţă la reguli, de manifestare a comportamentelor prosociale.

Orice intervenție la nivelul grupei în scopul prevenirii și reducerii anumitor comportamente problematice trebuie susținută pe termen lung pentru o eficiență mai mare a rezultatelor obținute prin aplicarea ei. De aceea, propunerea de a continua pe termen lung unele activități care să susțină conduitele dezvoltate este deja este justificată.

Comunicarea informaţiilor despre opţional în cadrul întâlnirilor cu părinţii m-au determinat să cred că rezultatele sunt net superioare datorită comportamentelor socio-emoționale exersate şi acasă. În acest sens, am implicat părinţii în activităţi organizate pentru a-i sprijini să îşi dezvolte abilităţi parentale de exersare a abilităţilor socio-emoţionale ale preşcolarilor în contextul de acasă, motivându-le afirmaţia conform căreia copiii învaţă prin observare şi imitare, iar modelul părintelui este un context de învăţare. Mai mult, exteriorizarea emoţiilor părintelui influenţează în mod direct comportamentele copiilor și în acest mod am reuşit să producem schimbarea unor obișnuințe indezirabile, a unor atitudini care au influențat reușita aplicării acestui CDŞ.

În dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale ale preşcolarilor de grupă mijlocie cele mai determinante aspecte sunt cele legate de contextele sociale pe care le creăm copiilor, de reacţiile şi de răspunsurile adecvate pe care noi, ca educatore şi părinţi, le concretizăm, de modelele de comportamente dezirabile pe care le oferim.

Bibliografie:
• Botiş, A., (2007), Despre dezvoltarea abilităţilor emoşionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi, cu vârsta până la 7 ani, Buzău, Alpha MDN;
• Sas, C. şi colab., (2010), Cunoaşterea şi dezvoltarea competenţei emoţionale, Oradea, Editura Universităţii;
• Ştefan, C. A., Kallay, E., (2007), Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolar-Ghid practice pentru educatorii, Cluj-Napoca, Ed. ASCR.

 

prof. Nica-Rozalia Oros

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/nica.oros

Articole asemănătoare