Grădinița joacă un rol important în formarea unui comportament non-agresiv la preșcolari. Educația vizează dezvoltarea personalității, unul dintre scopuri fiind optimizarea capacității de socializare. La vârsta preșcolară, copilul are dificultăți de comunicare, iar o formă de manifestare este agresivitatea (uneori, copilul se exprimă lovind ca urmare a imposibilității exprimării verbale). Prin agresivitate, copilul încearcă să obțină ce dorește (o jucărie, poziția de lider etc). Adesea, părintele ignoră astfel de manifestări sau chiar incită copilul să-şi lovească semenii.
Primul pas spre gestionarea conflictelor şi formarea unor deprinderi de comportament social ar fi consilierea părinţilor pentru a putea aborda o conduită corectă în relaţia cu copilul. Dacă părintele abordează corect situațiile când copilul se manifestă agresiv, în grădiniţă el va putea deprinde un comportament social pozitiv.
Agresivitatea copilului poate fi verbală dar şi fizică, se adresează folosind un limbaj provocator sau lovește/ obține cu forța obiectul dorit.
Prin atragerea părintelui în demersul educativ, factorii declanşatori ai agresivităţii vor fi depistaţi mai uşor şi gestionarea lor va fi mai uşor de realizat.
Atât părintele cât şi educatorul trebuie să stimuleze creşterea stimei de sine a copilului, acesta fiind un demers ce se va putea realiza printr-un parteneriat grădiniţă-familie şi printr-o colaborare permanentă. Preşcolarul se confruntă în grădiniţă cu situaţii inedite, cu un mediu social nou, mediu ce diferă de cel familial. Aici apar situaţii ce necesită interacţiunea cu alți copii, cooperare, toleranţă, muncă în grup/ echipă.
Adesea, copilul agresiv are nevoie de o perioadă lungă de transformare, de înregistrare a unui progres comportamental. Pregătirea lui pentru şcoală vizează în mod special integrarea în colectivitate şi manifestări pozitive de relaţionare cu ceilalţi. Dincolo de toate strategiile ştiinţifice stă munca diferenţiată a educatorului, contactul blând cu copilul, observarea atentă şi permanentă a acţiunilor copilului, continuarea demersului şi în familie, înţelegerea de către copil a faptului că într-un grup putem juca rol de lider pe rând, dar şi putem fi membri valoroşi ai echipei etc.
Întărirea stimei de sine prin aprecieri pozitive de câte ori este cazul şi formarea unor calităţi (ca bun coleg, tolerant, gata să-şi ajute oricând semenii) sunt paşi obligatorii în demersul de educare şi formare a unui comportament non-agresiv.
Conflictele sunt inerente la vârste mici, ele sunt cauza agresivității alături de faptul că educaţia este la început, alături de faptul că acasă sunt lăsaţi să creadă că totul li se cuvine şi că doar ei contează. Unii au şi modele negative în familie, alţii preiau modele din filme de animaţie, alţii au un temperament mai violent.
Până la intrarea în şcoală, copilul trebuie să aibă un comportament care să nu îl pună în pericol nici pe el, nici pe ceilalţi.
Cunoaşterea cauzei care generează conflicte, care declanşează acţiuni agresive, este foarte importantă. Am întâlnit copii care loveau colegii pentru că doreau o jucărie şi nu o puteau cere, neputând vorbi. A trebuit ca în paralel cu preîntâmpinarea situațiilor conflictuale să ne ocupăm şi de dezvoltarea vorbirii.
Alţi copii lovesc dintr-o frustrare, alții pentru că sunt incitaţi de către un adult, alţii pentru că nu au avut niciodată contact cu alţi copii etc. Abia după ce cunoaştem cauzele putem utiliza strategia potrivită, mereu însă în colaborare cu familia şi mereu folosind modele ce pot fi exemple pozitive. Evidenţierea conduitei pozitive, lauda, acordarea încrederii în forţele proprii, apropierea blândă de copil, schimbarea frecventă a rolurilor în cadrul grupului, reuşitele echipei etc. duc la schimbarea pozitivă a comportamentului social şi implicit a creşterii stimei de sine. Lucrul în echipă dezvoltă o atitudine de cooperare, îl învață pe copil să țină seama de părerea celorlalți, să conlucreze. În cadrul jocului de rol, de asemenea, copilul interacționează și învață, treptat, să respecte limitele și regulile jocului, libertatea de exprimare fiind lipsită de agresivitate. Prin activitățile din grădiniță, copilul deprinde un comportament social tolerant, deprinde respectul pentru colegi și pentru opinia lor, învață să interacționeze respectând limitele AȘA DA, AȘA NU!
Bibliografie
1. Păunescu, C. (1995. Agresivitatea umană. București: Editura Trei.
2. Enache, Rodica (2011). Elemente de psihodiagnoză, consiliere și terapia familiei. Constanța: Ovidius University Press.