Abordări moderne utilizate în terapiile specifice de compensare la elevii cu cerințe educaționale speciale

În opinia lui Cerghit, metoda reprezintă „un instrument didactic care îi ajută pe elevi în demersul de asimilare activă a unor noi cunoştinţe şi forme comportamentale de stimulare și la dezvoltarea forţelor lor cognitive, intelectuale” (Cerghit, 2006, p.17-18). Metoda ghidează acțiunea profesorilor, și conduce activitatea de învățare a elevului. „O metodă apare ca un ansamblu corelat de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situaţie dată de învăţare. Valoarea şi eficienţa pragmatică a unei metode sunt condiţionate de calitatea, adecvarea şi congruenţa procedeelor care o compun” (Cucoş 1996, p. 83). 

În lucrarea „Metode de învăţământ” I. Cerghit subliniază trei semnificaţii complementare ale conceptului de strategie didactică: ca adaptare a unui anumit mod de abordare a învăţării (prin problematizare, algoritmizare etc.); ca opţiune pentru un anumit mod de organizarea a elevilor; ca mod de programare (selectare, ordonare şi ierarhizare) într-o succesiune optimă a fazelor şi etapelor proprii procesului de desfăşurare a lecţiei date.  V. Guţu punctează următoarele caracteristici a metodelor tradiționale:

  • pun accentul pe însuşirea conţinutului și vizează latura informativă a educaţiei;
  • sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului;
  • sunt predominant comunicative, verbale;
  • sunt orientate, în principal, spre produsul final;
  • au un caracter formal, sunt rigide şi stimulează competiţia;
  • stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare;
  • pe parcursul utilizării lor, relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă.

La polul opus, metodele moderne se caracterizează prin:

  • acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a educaţiei;
  • sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al procesului educaţional;
  • sunt centrate pe acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
  • sunt orientate spre proces;
  • sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi;
  • stimulează motivaţia intrinsecă;
  • relația profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă din modul de organizare a lecției.

Am ales să vă împărtășesc câteva dintre abordările didactice moderne pe care le utilizez în cadrul terapiilor specifice de compensare a elevilor cu cerințe educaționale speciale. Cea mai bună metodă de a vă împărtăși din experiența mea este partajarea resurselor și instrumentelor utilizate, care sper să vă inspire: learningapps.org/display?v=pz88e1fzn22learningapps.org/display?v=pnimom20t22learningapps.org/display?v=pnimom20t22liveworksheets.com/w/ro/mem-matematica-si-explorarea-mediului/1029276mozaweb.com/en/mblite.php?cmd=open&uf_id=3542364&page=1wordwall.net/resource/36916083.

Predarea online eficientă nu înseamnă doar preluarea conținutului lecției și transmiterea lui folosind tehnologia. Mediul online de învățare vine cu provocări și resurse specifice, care presupun ca atât profesorii, cât și elevii să se adapteze și să își schimbe modul de lucru.

În speranța că sugestiile mele de activități pot fi utile colegilor sau poate viitorilor colegi care acum sunt studenți, închei prin a spune că pentru persoanele cu cerințe educaționale speciale, tehnologia face ca unele lucruri să devină posibile.

Bibliografie
Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom 2006
Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom Iași 1996
Guțu Vladimir, Dezvoltarea și implementarea curriculumului în învățământul gimnazial cadru conceptual, Grupul Editorial Litera, Chișinău, 1999

 

prof. Elena Maria Erdeli

Inspectoratul Școlar Județean, Bihor (Bihor) , România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/elena.erdeli

Articole asemănătoare