Necesitatea aplicării metodelor activ-participative în cadrul lecțiilor desfășurate online

Ultimul an școlar a demonstrat că schimbarea şi modelarea după noile reguli este cuvântul cheie, care caracterizează sistemul educaţional românesc actual. Astfel, elevii, dar şi profesorii au fost puși în situația de a se adapta unui nou mod de predare, învăţare, evaluare derulat în cadrul unei platforme online. Lăsând la o parte limitele şi avantajele acestui tip de educaţie, noua normalitate presupune implicarea pe toate planurile, atât din partea elevilor, cât şi din partea cadrelor didactice, pentru reuşita procesului instructiv educativ. Rolul profesorului este la fel de important pentru deschiderea de noi universuri şi de lărgire a orizontului celui ce învaţă, iar conştientizarea acestui lucru şi implicarea cu brio duce la găsirea echilibrului pentru a face ca acest proces de predare, învăţare şi evaluare online să se desfăşoare cu brio.

De aceea, este necesar ca fiecare elev să aibă parte de o educaţie de calitate şi de un act educativ atractiv şi stimulativ, care să-i ofere acestuia şansa de a se exprima liber, voluntar şi de a se putea exterioriza chiar şi în faţa mijloacelor electronice care-i permit accesul la lecţia online. Metodele moderne (activ-participative) de predare, învăţare şi evaluare au demonstrat de-a lungul timpului că pot face aceste lucruri şi că pot angaja elevul cu totul în actul educativ, limitele acestora fiind net inferioare avantajelor pe care aplicarea lor o oferă în actul educativ. Cadrele didactice au observat de asemenea aceste lucruri şi de-a lungul timpului au pus în aplicare cele mai bune şi mai potrivite metode pentru eficientizarea procesului instructiv, însă mutarea învăţământului în mediul online a pus din nou piedici în utilizarea acestora. Este mult mai dificil de pus în practică aceste metode moderne în cadrul învăţământului online, însă este absolut necesar acest lucru, mai ales că se pot utiliza şi resursele tehnologice pe care mediul online le oferă.

Astfel, întrucât relaţionarea socială între elevi este mult diminuată în condiţiile societăţii actuale, metodele moderne de predare-învăţare-evaluare pot fi de ajutor în diminuarea acestei situaţii. De asemenea, acest lucru, face ca elevii să fie permanent antrenaţi în cadrul lecţiei, să fie atraşi şi implicaţi în diferite activităţi, asimilarea informaţiilor fiind mult mai facilă. Prin utilizarea metodelor moderne se creează un climat pozitiv în cadrul lecţiei, elevii participând la activităţi în a căror implicare au un real succes. Ei devin participanţi la propria formare, sunt activaţi în procesul instructiv-educativ şi dobândesc dorinţa de acţiune şi participare. Metode moderne precum: Gândiţi, lucraţi în echipă, comunicaţi; Ştiu-vreau să ştiu, am învăţat; metoda Sinelg; metoda Mozaic; Cubul; Turul Galeriei; Elaborarea unui referat/ eseu; Jurnalul în trei părţi; Tehnica predicţiei; Învăţarea în grupuri mici; Turneul între echipe; Linia valorilor; Pălăriile gânditoare; Diagramele Venn; Brainstorming; Explozia stelară etc dezvoltă gândirea critică şi deschide uşa dezvoltării şi deţinerii unor cunoştinţe valoroase şi utile, unor convingeri raţionale şi unor opinii personale, care încurajează elevul şi-l dezvoltă.

Cooperarea şi implicarea în actul formativ-educativ sunt cuvinte cheie. Lucrul în echipă este diminuat considerabil, însă cadrul didactic, poate solicita elevilor rezolvarea unor sarcini care să presupună pregătirea în prealabil a unei teme împreună cu un coleg, sau mai mulţi tot pe baza interacţiunii online. Pe lângă scopul instructive-eductiv, actul educaţional trebuie să sporească menţinearea, dezvoltarea şi fortificarea relaţiilor colegiale, iar metodele moderne pot sprijini acest lucru. Mai dificil este de explicat pe înţelesul tuturor a regulilor ce trebuie respectate în cadrul unei activităţi educative, întrucât mediul online poate pune piedici în ceea ce priveşte conexiunea, contactul vizual sau auditiv etc, şi astfel, se poate pierde foarte mult timp cu momentul explicativ, însă pentru ca toţi elevii să fie implicaţi, este necesar ca aceştia să fie înainte instruiţi cu privire la activitatea ce urmează să se desfășoare. Mijloacele şi materialele didactice sunt de asemenea foarte puţine, întrucât, este dificil ca elevii să dispună acasă de diferite materiale care să-i ajute la activităţile din timpul orei, iar greu cade din nou pe umerii profesorului care poate încerca să-şi modeleze activitatea în funcţie de ce îi este pus la dispoziţie lui şi elevilor lui.

Timpul trebuie de asemenea, valorificat la maxim, iar relaţia creată în spatele platformei de învăţare să fie una cât mai pozitivă şi lejeră, întrucât, dacă elevii se simt în mediul lor şi sunt detensionaţi, participă cu mai mult spor la activităţi şi se pliază mult mai uşor pe cerinţele cadrului didactic şi pe activitatea instructiv-educativă. Implicarea lor voluntară în cadrul lecţiei deschide alte şi alte căi spre cunoaştere.

Creativitatea şi libertatea de exprimare îşi vor face astfel simţită prezenţa, iar lecţia poate deveni un real succes. Însă pentru asta, cadrul didactic trebuie să se focusese pe obiectivele formative-educative şi să demonstreze că se poate plia cu uşurinţă pe nevoile elevilor. Este benefic de altfel, ca profesorul să uzeze facilităţile pe care tehnologia le poate oferi şi să ofere de fiecare dată experienţe de învăţare unice şi atractive. Rezultatele obţinute în urma unor astfel de lecţii pot fi apoi evaluate şi utilizate ca previziuni referitoare la evoluţia viitoare a activităţilor.

Toată lumea cunoaşte însă că învăţământul online nu este uşor, că pune piedici numeroase atât cadrelor didactice, cât şi elevilor (nu mai vorbim despre cei care nu au acces la mijloacele electronice atât de necesare conectarii la mediul online), că este un învăţământ blamat şi prea puţin agreat, însă timpul nu poate sta în loc, iar procesul instructiv-educativ şi chiar şi evaluativ trebuie să continue şi în aceste condiţii, iar calitatea actului de învăţământ trebuie să fie la fel de ridicată ca şi cum s-ar desfăşura în condiţii normale, iar pentru asta este nevoie de efort suplimentar şi de implicare cât mai multă, dar şi de utilizarea de către cadrele didactice a unor metode cât mai potrivite (precum metodele moderne de predare-învăţare) şi a unor mijloace şi materiale didactice care să sprijine actul instructiv-educativ.

Bibliografie

Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001.
Marcu V., Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universităţii din Oradea, 2003.

 

prof. Cristina-Elena Serbanat

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/cristina.serbanat

Articole asemănătoare