Tulburarea de personalitate histrionică

În acest articol este prezentată o definiţie a tulburărilor de personalitate aşa cum este ea definită în DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) utilizat de specialiştii în psihologie şi psihiatrie, precum și o clasificare a acestor tulburări.

Tulburarea de personalitate este o structurare rigidă, un mod dezechilibrat şi limitativ de personalitate, care predispune persoana în cauză la eşecuri adaptative permanente, ori episodice, în raport cu mediile conjucturale de viaţă.

Tulburările de personalitate constituie modalităţi imature şi inadecvate de control al stresului ori de rezolvare a problemelor. Sunt de obicei evidente in perioada adolescenţei şi pot continua pe tot parcursul vieţii.
Tulburarea de personalitate este o structurare rigidă, un mod dezechilibrat şi limitativ de personalitate, care predispune persoana în cauză la eşecuri adaptative permanente, ori episodice, în raport cu mediile conjucturale de viaţă.

Spre deosebire de persoanele cu tulburări afective sau anxioase, care, bineînţeles, au un comportament inadaptat, cele cu tulburări de personalitate nu se simt supărate sau anxioase, nefiind motivate să-şi schimbe comportamentul. Spre deosebire de schizofreni, oamenii cu tulburări de personalitate nu pierd contactul cu realitatea.

Clasificarea tulburărilor de personalitate:

  • tulburarea schizoidă;
  • tulburarea paranoidă;
  • tulburarea antisocială(dissocială);
  • tulburarea histrionică;
  • tulburarea narcisică;
  • tulburarea borderline;
  • tulburarea dependentă;
  • tulburarea obsesiv-compulsivă.

Tulburarea de personalitate histrionică are ca şi criterii de diagnostic următoarele:

  • un pattern pervaziv de emoţionalitate excesivă şi nevoia de a fi în atenţie, iîncepand devreme, în perioada de adult şi prezent într-o varietate de contexte, aşa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:
  • nu se simte confortabil în situaţii în care nu este în centrul atenţiei;
  • relaţiile cu ceilalţi sunt caracterizate prin conduita erotizată inadecvată;
  • labilitate emoţională;
  • tipul de comunicare este excesiv de impresionabil şi lipsit de detalii;
  • folosirea aspectului fizic pentru a atrage atenţia;
  • autodramatizare, teatrabilitate şi exagerarea expresiei emoţionale;
  • sugestibilitate( uşor influenţabil de către alţii sau de circumstanţe);
  • consideră relaţiile mai intime decât sunt.

Dintre metodele de evaluare a personalităţii, putem enumera:

  • testul de personalitate Myers-Briggs.
  • observaţia.
  • chestionarul 16 factori de personalitate.
  • chestionarul de personalitate Eysenck.
  • inventarul clinic multiaxial Millon III.
  • grila de repertoriu.
  • bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive.
  • teste matrici progresive Raven.

Bibliografie:
-George Ionescu – Tulburările personalităţii
-DSM IV

Articole asemănătoare