Metodele conversative se bazează pe convorbiri organizate de profesor care adresează întrebări sau formulări la care elevii răspund.
1. Metoda conversaţiei
Rolul esenţial în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt puse întrebările, care, pe bună dreptate sunt considerate începutul cunoaşterii şi al progresului cognitiv.
Cum se formulează întrebările ( sfaturi practice)
- să fie clare şi concise;
- fiecare întrbare să se refere doar la un singur subiect;
- să se refere direct la subiectul indicat;
- să se folosească cuvinte pe înţelesul elevilor;
- punerea întrebărilor la care se pot da mai multe răspunsuri
- punerea întrebărilor privind concluziile – pentru subiecte cu mai multe variante de răspuns – cerând elevilor explicarea alegerii făcute;
- să se lucreze de la specific la general….. răspunsurile elevilor vor veni mai uşor, căci le este mult mai uşor să gândească astfel.
- întrebările de tipul „da” sau nu” sau „advărat sau fals” trebuie evitate. Există şansa ca elevul să dea un răspuns bun din pură întâmplare. Acest gen de întrebări se pot folosi atunci când nu primim nici un răspuns la întrebările dificile;
- să se pună întrebări la care elevii pot răspunde făcând apel la propria lor experienţă;
- să se folosească des întrebări „De ce credeţi aşa?” după ce un elev a răspuns la o întrebare anterioară
- după punerea întrebărilor este necesar un timp de aşteptare (cel puţin 9 sec.) pentru a da elevilor timp să găsească răspunsul.
Cum se alege întrebarea potrivită
Pentru a ajunge la lucruri concrete….se pune o înterbare concretă (unde?; cum?; când?; ce?; de ce?) sau o întrebare care presupune răspunsuri multiple.
Pentru a ajunge la idei……se pune o întrebare cu răspuns liber.
Pentru a detalia sau încuraja studiul mai în profunzime ….. se folosesc întrebări de genul „De ce credeţi aşa?”
Tehnici de ascultare prin întrebări
Pe lângă planificarea tipului de întrebări care să corespundă la nivelul de gândire pe care profesorul vrea să-l genereze la elevi, există tehnici importante ale activităţii de grup asociate cu punerea efectivă a întrebării şi cu felul în care sunt tratate răspunsurile.
Exemple de tehnici:
1. PAUZA: profesorii trebuie să facă o pauză după ce au pus întrebările pentru a-i lăsa pe elevi să-şi organizeze gândurile. Acest timp de reflecţie încurajează răspunsuri mai bune.
2. ELEVII VOR SCRIE RĂSPUNSURILE LA ÎNTREBARE: această solicitare îi obligă pe elevi să se concentreze (atât la nivel abstract cât şi la nivel vizual) asupra întrebării şi generează răspunsurile cel mai bine gândite.
3. ELEVII CARE NU RIDICĂ MÂNA VOR FI ÎNTREBAŢI: de multe ori elevii care ridică mâna tind să monopolizeze discuţia, iar elevii mai timizi şi cei care nu ridică mâna nu mai au nici o şeansă de a răspunde. Elevii care nu ridică mâna sunt de cele mai multe ori elevii care au nevoie de mai multă atenţie din partea profesorului şi de ocazii de a căpăta curajul şi experienţa răspunsurilor.
4. READRESAREA: readresarea unei întrebări este o modalitate eficientă de a mări participarea şi timpul de vorbire al elevilor şi de a reduce timpul de vorbire al profesorului. Profesorul pune o întrebare care presupune mai multe răspunsuri corecte, obţine un astfel de răspuns, şi apoi adresează întrebări referitoare la aceasta tuturor celorlalţi elevi (bazate pe răspunsul primului elev).
5. FOLOSIREA DE ÎNTREBĂRI CARE SOLICITĂ PROCESE COGNITIVE DE NIVEL ÎNALT: elevii vor găsi discuţia mult mai interesantă dacă mai multe întrebari presupun aplicare, analiză, sinteză, evaluare.
6. PREGĂTIREA ELEVILOR: pentru a pregăti eficient elevii, profesorul va conduce individualizat elevii prin mai multe exerciţii şi cazuri specifice, dând indicii şi punând întrebări care să-l dirijeze pe elev în procesul de gândire a unui răspuns corect.
Tratarea răspunsurilor incorecte
Dacă profesorul doreşte să încurajeze participarea elevilor, este foarte important ca elevului să nu i se reproşeze că răspunsul său este greşit, căci aceasta îl va face să se simtă prost şi să nu mai dorească să se implice în discuţie şi să dea răspunsuri.
Acest lucru se poate evita folosind următoarele tehnici:
1. se accentuează în mod pozitiv partea de răspuns care este corectă şi apoi elevul este întrebat dacă poate să aplice aceleaşi concepte/mecanisme de gândire pentru partea greşită a răspunsului.
2. se reformulează întrebarea pentru a da elevilor o altă şansă.
3. se oferă elevilor indicii pentru ai ajuta.
4. identificaţi partea de răspuns care este corectă şi cereţi elevului să dezvolte acea parte.
5. se cere celorlalţi elevi să-l ajute.
6. se poate folosi cu succes întrebarea „De ce crezi asta?” atunci când elevul dă un răspuns greşit. În acest fel elevul nu se simte prost şi îşi poate da seama singur de greşeala de logică din cauză căreia a ajuns la o concluzie greşită/ a dat un răspuns greşit.
Încurajarea elevilor de a pune întrebări
Lecţiile bune de învăţare activă încurajează elevii să pună întrebări pertinente atât profesorilor cât şi colegilor.
EXEMPLE GENERALE de tipuri de întrebări ( pentru cele 6 niveluri cognitive ale lui Bloom)
CUNOŞTINŢE:
Ce se întâmplă când…………….?
Unde se află……………………….?
Când…………………………………?
Identificaţi…………………………..?
Potriviţi……………………………….?
Definiţi…………………………………?
ÎNŢELEGERE: ( demonstrarea înţelegerii unui concept)
Spuneţi cu cuvintele voastre:………………………..
Descrieţi:………………………..
Care din următoarele exemple este un exemplu de……………?
Care din afirmaţii sunt conforme cu informaţiile date?
Explicaţi graficul…………………
APLICARE ( demonstrarea înţelegerii sensului practic)
Arătaţi cum ………….. poate fi folosit pentru explicarea……………………
Explicaţi de ce a apărut………………………………..
Care principiu ( ştiinţific, social, matematic, literal) pote fi folosit pentru explicarea fenomenului….
ANALIZĂ ( capacitatea de a găsi şi a arăta relaţii între componente)
Comparaţi………………….şi…………………..
Arătaţi diferenţa/ ele între………….şi…………
Care sunt trăsăturile carecteristice ale……………….?
Faceţi distincţia între………………..
Generalizaţi pe baza relaţiilor între elementele specifice
Identificaţi greşeli în felul în care trataţi problema? Există şi un alt mod de abordare posibilă?
SINTEZĂ ( capacitatea de a uni în mod logic diverse părţi dintr-un întreg)
Construiţi…………………………….
Cum aţi putea verifica (ipoteza, presupunerea, ideea, afirmaţia) ?
Cum aţi pute produce / crea…………………..
Identificaţi teme / motive / structuri comune
Trageţi concluzii specifice bazate pe generalizări
EVALUARE ( capacitatea de a produce concluzii sau judecăţi pe baza analizei şi sintezei)
Stabiliţi dacă…………………corespundere criteriilor pentru………………..? De ce DA, sau de ce NU?
Este…………..un bun exemplu de ……………………? De ce DA, sau de ce NU?
Ce criterii aţi folosi pentru a stabili validitatea pentru………………………….?
Cum aţi stabili aceste criterii? Argumentaţi.
De ce credeţi că este aşa?
Exemplu: Tema: Amestecarea materialelor păstoase. Lecţia : Identificarea malaxoarelor.
Se prezintă elevilor folia de retroproiector cu „Malaxorul cu cuvă transportabilă”
Se adresează întrebările:
Pentru cunoştinţe:
Cum se numeşte utilajul?
Ce face acest utilaj?
Care este reperul în care are loc amestecarea materiilor prime şi auxiliare?
Care sunt reperele în mişcare?
Când se fixează cuva la malaxor?
Pentru înţelegere
Spuneţi cu cuvintele voastre modul de funcţionare.
De unde ştiţi că funcţionează discontinuu?
De unde ştim dacă cuva este bine fixată la malaxor?
Cum se ridică braţul de malaxare?
Pentru analiză
Ce se întămlă dacă cuva nu este cuplată corect?
Pentru sinteză
Construiţi grafic (secvenţial) etapele de lucru cu acest malaxor.
Pentru evaluare
De ce credeţi că acest mod de lucru este corect? Argumentaţi.
2 . Discuţia colectivă
Cunoaşte mai multe variante : discuţia seminar, discuţia în grup organizat, consultaţia colectivă, dezbaterea de tipul mesei rotunde, metoda asaltului de idei, procedeul Phillips 6/6.
Asaltul de idei ( braistorming-ul) are funcţia de a înlesni căutarea şi găsirea celei mai adecvate soluţii unei probleme de rezolvat, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. Acestă metodă reprezintă şi un exerciţiu de stimulare şi cultivare a creativităţii în grup, de afirmare a opiniilor personale.
Specificul metodei constă în disocierea timpului de producere a ideilor
(faza de producţie de idei), de timpul în care se evaluează aceste idei (faza aprecierii critice a ideilor emise). Această disociere se face cu scopul stimulării gândirii divergente, creşterii producţiei de idei.
Exemplu׃ Un grup de elevi, din clasa aIX-a. domeniul industrie alimentară, au plănuit o ZI A PORŢILOR DESCHISE pentru a promova şcoala respectivă faţă de potenţialii elevi. Grupul a discutat planul de acţiune şi ce trebuie inclus, unii elevi au desenat o diagramă direcţională a evenimentelor ce urmau să aibă loc. Ceilalţi elevi au alcătuit o programare pe baza diagramei direcţionale şi toţi elevii au căzut de acord asupra sarcinilor alocate şi au început pregătirea pentru eveniment.
3. Problematizarea este o metodă care se bazează pe crearea unor situaţii problemă a căror rezolvare solicită un efort autentic de investigare în vederea găsirii soluţiilor, ceea ce duce la îmbogăţirea orizontului cognitiv. Noţinea de situaţie – problemă desemnează o stare contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea a două realităţi de cunoaştere şi motivaţionale diferite: experienţa anterioară de care dispune elevul şi elementul de noutate şi surpriză cu care este confruntat. Această confruntare generează o stare de curiozitate, de uimire, incită la investigaţii, formulare de ipoteze, soluţii.
Prezint, în continuare, câteva exemple de situaţii problemă:
Exemplul 1
În timpul orelor de instruire practică la agenţii economici, elevii sunt puşi în situaţia să recunoască utilajele învăţate la teorie în cadrul disciplinei “Procese şi utilaje în industria alimentară”
Exemplul2
Realizaţi un flux de transportoare mecanice cu ajutorul căruia să se încarce un siloz.
Exemplul 3
Ce se întâmplă dacă alimentarea utilajului “Sita vibratoare” nu se realizează în mod uniform?
În procesul instructiv-educativ se pot fi folosite metode active ׃ observaţia, demonstraţia, asaltul de idei, studiul de caz, problematizarea, efectuarea unor aplicaţii practice, învăţarea prin acţiune, prin cercetare, prin descoperire, prin proiecte şi experimentul.
„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, elrv, student, în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre educația permanentă” (Sorin Cristea, 1998, p.303)