Într-un context educațional marcat de presiuni crescânde, atât din partea societății cât și a sistemului, nevoia de a regândi școala ca un spațiu al echilibrului emoțional și al relațiilor sănătoase este mai mare ca niciodată. Conceptul de „wellbeing” devine o componentă esențială în politicile educaționale moderne, nu doar ca suport pentru profesori, ci și ca strategie eficientă pentru performanță, incluziune și inovație educațională. Starea de bine influențează comportamentul, deciziile și modul în care fiecare actor educațional se raportează la procesul de învățare.
Formarea profesorilor ca vectori ai schimbării
În contextul consolidării competențelor profesionale în domeniul educației pentru wellbeing, participarea la cursul de formare „Wellbeing and Resilience Training for Professional Staff – Emotional Intelligence and Creativity”, desfășurat în Creta, Grecia, în perioada 29 aprilie – 3 mai 2025, a reprezentat un moment-cheie în dezvoltarea profesională. Cursul a fost furnizat de New Horizons Malta și s-a desfășurat în cadrul proiectului Erasmus+ „Our Well-being Matters”, nr. 2024-1-RO01-KA121-SCH-000231578, beneficiar Colegiul Național Pedagogic „Constantin Cantacuzino”, Târgoviște. Experiența de formare a avut în centru nevoia de a regândi școala ca un spațiu al echilibrului emoțional și al relațiilor sănătoase.
Activitățile din cadrul cursului au urmărit dezvoltarea inteligenței emoționale, stimularea creativității didactice și învățarea unor metode de gestionare a stresului și de creștere a rezilienței în mediul educațional. Formarea a oferit oportunități de colaborare internațională, reflecție personală și transfer de bune practici în domeniul educației pentru starea de bine. Participarea la acest curs a contribuit semnificativ la extinderea perspectivelor asupra educației socio-emoționale și la dezvoltarea unei viziuni pedagogice centrate pe empatie, echilibru emoțional și sustenabilitate relațională în școală.
De ce avem nevoie de o școală care simte, nu doar care învață
Într-o perioadă în care educația este supusă unui proces accelerat de digitalizare și schimbare, dimensiunea umană devine mai importantă ca niciodată. Școala trebuie să funcționeze nu doar ca un spațiu de transmitere a cunoștințelor, ci și ca o comunitate de sprijin emoțional. Wellbeing-ul elevului, înțeles ca starea sa de bine fizică, psihică și socială, trebuie integrat în toate politicile și practicile școlare. Un elev care se simte în siguranță, valorizat și înțeles este mult mai receptiv la învățare și capabil să se dezvolte armonios.
Bullyingul în școală: O rană nevăzută, dar profundă
Bullyingul este o formă repetitivă de abuz, fie fizic, verbal sau psihologic, care produce traume adânci și durabile. În era digitală, cyberbullyingul amplifică efectele negative ale agresiunii, extinzându-le în afara spațiului școlar. Prevenirea acestor fenomene presupune o abordare sistemică, cu accent pe construirea unui climat școlar pozitiv, pe educarea empatiei și a comunicării non-violente. Intervenția eficientă implică și implicarea părinților, a consilierilor și a întregii comunități educaționale.
Inteligența emoțională: O competență fundamentală pentru secolul XXI
Inteligența emoțională, așa cum este definită de Daniel Goleman, include cinci dimensiuni esențiale: conștiința de sine, autoreglarea, motivația, empatia și abilitățile sociale. Cultivarea acestor competențe în școală contribuie la dezvoltarea unei relații sănătoase cu sinele și cu ceilalți. Profesorii pot integra activități de reflecție, lucru în echipă, exprimare artistică și dezbateri, care stimulează inteligența emoțională și creează un climat de învățare colaborativă și non-competitivă.
Conștiința de sine și stima de sine: Antidoturi împotriva stigmatizării și izolării
Un elev care își cunoaște emoțiile, punctele forte și limitele este mai puțin susceptibil la presiunea socială și la marginalizare. Conștiința de sine este fundamentul stimei de sine, care, la rândul său, influențează comportamentul social și academic. Profesorii au un rol esențial în modelarea imaginii de sine a elevilor, prin feedback constructiv, prin încurajare și prin evitarea comparațiilor umilitoare. Activitățile de autocunoaștere și valorizare personală trebuie să fie parte integrantă a procesului educațional.
Emoțiile și stresul: Parteneri educaționali, nu obstacole
Emoțiile, pozitive sau negative, sunt naturale și inevitabile în procesul educațional. Învățarea este profund influențată de starea emoțională a elevului. Stresul cronic, cauzat de presiuni academice sau sociale, poate inhiba performanța și motivația. Prin introducerea unor tehnici simple de reglare emoțională – exerciții de respirație, pauze de reflecție, activități creative – școala poate deveni un spațiu mai blând și mai eficient. Profesorii trebuie să fie formați în domeniul sănătății emoționale pentru a susține elevii în mod adecvat.
Gestionarea conflictului: De la reacție la reconstrucție
Conflictul este inevitabil în orice comunitate umană, dar modul în care este gestionat face diferența între deteriorare și creștere relațională. Educația pentru rezolvarea pașnică a conflictelor presupune dezvoltarea abilităților de ascultare activă, de exprimare asertivă și de negociere. Abordările restaurative propun reconstrucția relațiilor afectate, nu pedepsirea părților implicate. Școala trebuie să ofere spații și momente pentru mediere, reflecție și reparare, contribuind astfel la consolidarea coeziunii grupului.
Metodologia wellbeing: O strategie educațională transversală
Wellbeing-ul nu este o activitate extracurriculară, ci o componentă transversală care trebuie integrată în toate aspectele vieții școlare. În curriculum, acest lucru se poate traduce prin ore dedicate dezvoltării personale, activități de grup și proiecte cu relevanță socială. În activitățile extracurriculare, excursiile, atelierele artistice și inițiativele de voluntariat pot susține echilibrul emoțional și relațional. Profesorii pot crea o cultură a grijii prin rutine zilnice, ritualuri de încheiere a orelor, reflecții colective și implicarea elevilor în luarea deciziilor.
Concluzie: Profesorul ca arhitect al climei emoționale
Cadrele didactice au o influență profundă asupra modului în care elevii se percep pe sine și pe ceilalți. Mai mult decât orice strategie sau metodă, ceea ce contează este prezența autentică a profesorului – disponibilitatea sa de a asculta, de a valida, de a însoți. O cultură școlară a wellbeingului este posibilă doar prin asumarea unui nou rol: acela de ghid emoțional și de constructor al siguranței psihologice. Astfel, educația devine nu doar un transfer de cunoștințe, ci o artă a creșterii umane.
Bibliografie
– Goleman, D. (2006). „Inteligența emoțională”, Editura Curtea Veche.
– OECD (2020). „Education and Well-being: Making the Connection”, OECD Publishing.
– UNESCO (2021). „Behind the Numbers: Ending School Violence and Bullying”.
– Roffey, S. (2012). „Pupil Wellbeing and the Role of the School”, Springer.
– Siegel, D. & Bryson, T.P. (2020). „Creierul copilului tău”, Editura Herald.
– Voiculescu, F. (2022). „Educația pentru sănătate mintală în școală”, Editura Trei.