Prin abordarea temei violenței psihologice, contribuim la crearea unei societăți mai conștiente, în care violența psihologică în cadrul familiei să fie recunoscută, condamnată și eliminată. Este important să înțelegem că violența psihologică nu este acceptabilă și nu trebuie tolerată sub nicio formă. Prin aducerea acestei teme in atenția publicului, putem spori conștientizarea și înțelegerea asupra violenței psihologice din cadrul familiei și putem promova acțiuni pentru prevenirea și combaterea acesteia. Educația și informarea despre acest subiect sunt cruciale pentru a identifica și interveni în situații de violență psihologică și pentru a oferi sprijin și resurse victimelor.
Introducere
Este esențial să conștientizăm și să înțelegem gravitatea și consecințele violenței psihologice în cadrul familiei, deoarece poate afecta toate aspectele vieții unei persoane. Victimele violenței psihologice pot experimenta o gamă largă de efecte negative, cum ar fi stima de sine scăzută, anxietate, depresie, izolare socială, pierderea autonomiei și a controlului asupra propriei vieți.
În cadrul familiei, violența psihologică poate lua diverse forme, cum ar fi insulte verbale, amenințări, umilire publică, control excesiv asupra victimei, izolarea acesteia de prieteni și familie, manipulare emoțională sau negarea drepturilor și libertăților personale. Toate aceste comportamente au scopul de a submina stima de sine a victimei, de a-i distruge încrederea în propriile capacități și de a-i crea un sentiment de frică, nesiguranță și dependență față de agresor. Acest comportament abuziv poate fi perpetuat de către partenerul de cuplu, părinți sau alte rude apropiate.
O altă dovadă a existenței violenței psihologice ca forma a violenței domestice este recunoașterea sa de către organismele internaționale și legislațiile naționale. De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recunoaște violența psihologică ca o formă distinctă de abuz și o încălcare a drepturilor omului. În plus, multe țări au adoptat legi specifice pentru a proteja victimele violenței psihologice și pentru a pedepsi agresorii.
Cadru legislativ pentru combaterea violenței
Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (Monitorul Oficial Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003, cap.I, art. 2(1)), violenţa în familie reprezintă „orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, sexuală sau un prejudiciu material”. Conform aceleiaşi legi, cap.I, art. 2(2), constituie violenţă în familie „împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale”.
Legea 272/2004 defineşte violenţa asupra copilului ca fiind ,,orice acţiune voluntară a unei persoane are se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală,sănătatea fizică sau psihică a copilului” (art. 89, alin.1). Legea prevede, de asemenea, faptul că „sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor” (art. 90).
Concepte și teorii privind violența psihologică
În cele ce urmează vom încerca definirea conceptelor principale ce se regăsesc în lucrarea noastră și vom pleca de la definiția violenței așa cum reiese din dicționarul limbii române: ,, 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1.); putere mare. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; încălcare a ordinii legale.’’
Violența domestică reprezintă un concept căruia nu i-a putut fi atribuită o definiție generală, ea manifestându-se sub mai multe forme. În consecință vom prezenta formele acestui tip de violență domestică după cum se regăsesc în Legea 217/2003(*republicată*), Art. 4:
„(1)Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:
a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
d) violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
h) violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
(2) În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.’’
O altă definiție a violenței domestice prezentă într-un dicționar de specialitate ne spune că „violența domestică este o formă de comportament abuziv și agresiv care are loc în cadrul unei relații domestice, de obicei între membrii unei familii sau parteneri intimi. Aceasta poate implica abuz fizic, abuz emoțional, abuz sexual sau abuz psihologic. Victimele violenței domestice pot fi adulți sau copii, iar consecințele acestui comportament pot fi grave și de multe ori traumatizante.”
Literatura de specialitate ne aduce în atenție faptul că definiția violenței domestice poate varia în funcție de context și de perspectiva abordată. Cu toate acestea, încearcă să ne ofere o definiție cât mai generală: „Violența domestică reprezintă o formă de comportament abuziv și coercitiv care apare în cadrul relațiilor familiale sau între partenerii intimi. Aceasta include o gamă largă de abuzuri, cum ar fi violența fizică, violența verbală, abuzul emoțional, abuzul sexual și controlul coercitiv. Victimele violenței domestice pot fi femei, bărbați sau copii, iar agresorii pot fi soți, parteneri de viață, părinți, frați sau alte persoane din mediul familial. Violența domestică are consecințe grave asupra victimelor, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, și necesită intervenții specializate pentru a preveni și a combate acest fenomen.”
Conceptul de violență în familie în literatura de specialitate este definit ca pattern de control coercitiv, caracterizat prin folosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau emoţionale. În viziunea clinică, o definiţie acceptată în cadru mai larg a violenţei în familie este aceea formulată de Stark şi Flitcraft: „Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau de abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi altor surse de îngrijire şi protecţie.”
Este important de menționat că definiția exactă a violenței domestice poate varia în funcție de legislația și contextul cultural al unei țări. Cu toate acestea, elementele de bază menționate mai sus sunt comune în majoritatea definițiilor și reprezintă aspectele principale ale violenței domestice.
Continuăm și aducem în discuție definiția conceptului de violență psihologică ca fiind „un comportament care constă în folosirea metodelor de influențare asupra unei persoane prin agresiune verbală, umilire, amenințare, izolare emoțională sau manipulare cu scopul de a controla sau de a destabiliza persoana respectivă”.
După Organizația Mondială a Sănătății (OMS), violența psihologică este „comportamentul care constă în amenințări verbale, umilire, control excesiv, izolare socială sau restrângerea libertății de mișcare, cu scopul de a provoca suferința emoțională și psihică”.
În literatura de specialitate, violența psihologică în cadrul familiei poate lua forma intimidării, umilirii, desconsiderării, jignirii, criticii constante, izolarii sociale, manipularii sau controlului excesiv exercitat asupra victimei.
Un alt concept foarte important în abordarea temei noastre este cel de familie, definiția acestuia în dicționarul limbii române fiind următoarea: ,,1. Unitate socială de bază, formată dintr-un cuplu căsătorit (sau ne)crescut cu (sau fără) copii sau din rude (soți, soții, părinți, copii, frați, surori etc.) care trăiesc împreună; neam, casă. Totalitatea celor care formează astfel de unități. 2. Totalitatea descendenților unui strămoș; toți urmașii direcți ai aceluiași neam. 3. Grupare de animale, de plante, de obiecte etc. asemănătoare, care aparțin unei clase, unui gen etc.’’
Conceptul de familie este o noțiune complexă și polisemantică, care poate fi abordată din diferite perspective, cum ar fi sociologică, antropologică, psihologică și juridică. În general, familia reprezintă o unitate socială de bază formată dintr-un grup de persoane legate prin relații de rudenie, căsătorie sau conviețuire, care împărtășesc un domiciliu comun și își asumă responsabilități reciproce. Familia este considerată adesea ca fiind fundamentul societății și îndeplinește diverse funcții esențiale, cum ar fi reproducerea, socializarea copiilor, oferirea sprijinului emoțional și material, asigurarea îngrijirii și protecției membrilor săi. Totuși, structurile și configurațiile familiale pot varia semnificativ în funcție de contextul cultural, istoric, social și legal.
În timp ce în trecut familia era adesea definită în termeni restrânși, referindu-se în principal la o unitate formată dintr-un bărbat, o femeie și copiii lor biologici, în prezent există o recunoaștere crescută a diversității familiilor. Astfel, familia poate fi alcătuită din cupluri căsătorite sau ne-căsătorite, părinți singuri, familii adoptive, familii reconstituite sau familii cu părinți de același sex.
Este de menționat faptul că definiția și înțelegerea conceptului de familie pot varia în funcție de contextul cultural și juridic în care este utilizat. Legile și politicile sociale ale unei țări pot influența modul în care este definită și recunoscută familia într-o societate dată.
În ceea ce privește teoriile care fac referire la cauzele și explicațiile pentru violența psihologică în cadrul familiei, vom aminti câteva dintre ele și autorii asociați:
- Teoria ciclului violent (Cycle of Violence Theory) – este propusă de Lenore E. Walker, sugerează că violența domestică, inclusiv violența psihologică, se desfășoară într-un ciclu compus din trei faze distincte: faza tensiunii, faza exploziei și faza liniştii aparente. Violența psihologică poate fi prezentă în toate cele trei faze.
- Teoria învățării sociale (Social Learning Theory) – Albert Bandura este autorul acestei teorii care sugerează faptul că acel comportamen violent, inclusiv violența psihologică, poate fi învățat și perpetuat prin observare și imitare a modelelor din mediul familial sau social.
- Teoria stresului si frustrarii (Stress and Frustration Theory) – este o teorie care pune accentul pe rolul stresului și frustrărilor în declanșarea violențelor domestice, inclusiv a violenței psihologice. Autori precum Richard Lazarus și Agnes A. Beane au dezvoltat această teorie.
- Teoria disfuncțiilor puterii (Power Imbalance Theory) – Teoria disfuncțiilor puterii sugerează că violența psihologică se datorează dezechilibrului de putere în relațiile de cuplu sau de familie. Autorul principal asociat cu această teorie este David Finkelhor.
- Teoria psihanalitică. Explicaţiile psihanalitice ale violenţei sunt legate de noţiunile de conflict intrapsihic, tulburări de personalitate, mecanisme de negare, deficienţe de dezvoltare sau slăbiciunea eului, narcisism, traume din copilări, masochism etc. (Hearn, 1998)
Acestea sunt doar câteva dintre teoriile care abordează violența psihologică în cadrul familiei. Este important să înțelegem că fiecare caz poate fi complex și influențat de mai mulți factori, iar cercetarea continuă în acest domeniu este necesară pentru a dezvolta o înțelegere mai profundă a cauzelor și impactului acestui tip de violență.
Concluzii
În concluzie, violența psihologică în cadrul familiei poate avea consecințe grave și poate afecta în mod negativ sănătatea mentală și emoțională a victimelor. Este important să conștientizăm acest aspect și să promovăm o societate în care astfel de comportamente abuzive să nu fie tolerate sau ignorate.
Este important să se conștientizeze că violența psihologică în familie este la fel de dăunătoare ca și violența fizică și trebuie abordată cu seriozitate. Victimele trebuie să primească sprijin și ajutor pentru a-și recăpăta încrederea în sine și a se elibera de abuzul în care sunt prinse.
Bibliografie
1) Bancroft, L., & Silverman, J. G. (2005). The Batterer as Parent: Addressing the Impact of Domestic Violence on Family Dynamics. SAGE Publications.
2) Byron Egeland. A History of Abuse is a Major Risk // Current Controversies on Family
3) Dutton, D. G. (1995). The Domestic Assault of Women: Psychological and Criminal Justice Perspectives. UBC Press.
4) Dutton, D. G., & Painter, S. L. (1993). The battered woman syndrome: effects of severity and intermittency of abuse. American Journal of Orthopsychiatry, 63(4), 614-622.
5) Hamel, J. (2009). Gender-Inclusive Treatment of Intimate Partner Abuse: Evidence-Based Approaches. Springer Publishing Company.
6) Holtzworth-Munroe, A., & Stuart, G. L. (1994). Typologies of Male Batterers: Three Subtypes and the Differences among Them. Psychological Bulletin, 116(3), 476-497.
7) Johnson, M. P. (2008). A Typology of Domestic Violence: Intimate Terrorism, Violent Resistance, and Situational Couple Violence. Northeastern University Press.
8) Johnson, M. P., & Leone, J. M. (2005). The Differential Effects of Intimate Terrorism and Situational Couple Violence: Findings from the National Violence Against Women Survey. Journal of Family Issues, 26(3), 322-349.
9) Murphy, C. M., & Hoover, S. A. (1999). Measuring Emotional Abuse in Dating Relationships as a Multifactorial Construct. Violence and Victims, 14(1), 39-53.
10) Stark, E. (2007). Coercive Control: How Men Entrap Women in Personal Life. Oxford University Press.
11) Turliuc M.N., Huţuleac Karner A., Dănilă O., 2009, Violenţa în familie. Teorii, particularităţi şi intervenţii specifice, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi Violence. Great Britain, 1997.
12) ***https://www.politiaromana.ro/ro/prevenire/violenta-domestica/despre-violenta-domestica
13) ***https://dexonline.ro/definitie/violenta
14) ***https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/289-294_11.pdf
15) ***http://femei.europroject.org.ro/uploads/GHID%20Violenta%20domestica.pdf
16) ***https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2020/02/SEM-I-2019-STUDIU-NA%C8%9AIONAL-VD.pdf