Ca profesor de Informatică și TIC, mă uit cu interes — și uneori cu neliniște — la felul în care inteligența artificială începe să schimbe regulile jocului în lumea muncii. E greu să ne dăm seama clar cum va afecta IA școala noastră. Ce provocări apar? Cum ne adaptăm? Nu e simplu, mai ales că multe dintre programele noastre școlare sunt făcute pentru o lume care nu mai există — o economie industrială, cu reguli rigide, nu una digitalizată și plină de algoritmi inteligenți. Realitatea din jur se schimbă rapid: unele meserii dispar, altele se transformă. Dar școala pare să meargă cu frâna de mână trasă, blocată în conținuturi vechi și metode care nu mai țin pasul.
IA preia tot mai multe sarcini repetitive – o spun și articolele recente din presa economică. Dispar locurile de muncă pentru începători, cele unde tinerii învățau meserie „la firul ierbii”. Și-atunci apare întrebarea: dacă elevii noștri învață pentru un viitor care nu va mai exista, ce sens are ce facem azi la clasă?
Am citit (și chiar testat) exemple din alte țări unde IA e ca un asistent al profesorului: realizează evaluarea, oferă feedback, ajută la personalizarea lecțiilor. Și da, uneori chiar funcționează! Super! Dar… vine și partea sensibilă: dacă elevii folosesc IA fără control sau fără îndrumare, există riscul să piardă ceva esențial – gândirea critică, autonomia, curiozitatea, creativitatea.
Ei bine, din punctul meu de vedere, e clar că tehnologia trebuie să ne ajute, nu să ne înlocuiască. E o provocare complicată să găsim echilibrul între folosirea IA cu înțelepciune și atenția la ce contează cu adevărat — formarea unor oameni care gândesc, creează și simt.
Mi-ar plăcea sincer să văd mai multe școli în care IA e folosită ca partener de explorare. Ca un coleg de nădejde, nu ca o soluție miraculoasă care „face totul”. La final, tot noi, profesorii, trebuie să stabilim direcția. Sigur că tehnologia e un aliat puternic, dar reperele umane rămân esențiale. Fără ele, riscăm să avem lecții bine livrate, dar oameni nepregătiți pentru viață.
Ca profesor de Informatică și TIC, simt tot mai des că realitatea din afara școlii ne-o ia cu mult înainte. Citind știrile din ultimele luni, am aflat că firme mari precum Deloitte sau EY au început să reducă semnificativ recrutările pentru posturile de început – chiar și cu 18%. Nu e vorba doar de niște statistici seci. Vorbim despre absolvenți care ies de pe băncile școlii cu speranța unui viitor stabil și se lovesc de uși închise. E greu să le explici elevilor de azi de ce învață Excel, dacă mâine o aplicație IA va face tot ce știau că trebuie să facă un junior într-un birou.
Și nu se oprește aici. Așa-numitele „internship”-uri, acele programe prin care tinerii învățau practic meseria „la locul faptei”, sunt tot mai afectate. De ce? Pentru că IA a început să preia sarcinile de rutină – exact cele care li se dădeau, în mod normal, celor fără experiență. Problema nu e doar că se pierd posturile pentru începători, ci că dispare și oportunitatea de a învăța direct, din practică. Unde mai exersează un tânăr dacă un bot execută deja treaba?
Pe de altă parte, apar și vești bune. Se caută tot mai mult oameni care gândesc critic, care colaborează, care știu să pună întrebări și să folosească tehnologia la nivel înalt. Gata cu joburile care pot fi standardizate, copiate sau înlocuite cu un script. Contabili de bază, casieri, operatori de call center sau de date, asistenți în domeniul bancar, agenți de vânzări telefonice, operatori de linie de producție – toate aceste roluri sunt în declin. Sunt sarcini repetitive, ușor de automatizat. Așadar, noi, profesorii, trebuie să fim atenți: ce le oferim elevilor noștri? Îi pregătim pentru lumea de ieri?
Viitorul este deja aici: rapoartele cu privire la locurile de muncă ne arată o listă clară cu ce va conta: oameni care știu IA, care pot analiza date, care lucrează cu roboți, dar – atenție! – și cu alți oameni. Printre meseriile în creștere? De toate felurile! De la programatori și experți în securitate online, la designeri digitali, profesori conectați la nou și chiar consilieri care știu să asculte. Adevărul e că nu mai e de ajuns să știi „tehnic”. Trebuie să ai și minte, și suflet, și imaginație. Un amestec interesant de știință, uman și creativitate. Multe dintre aceste meserii nici nu existau acum zece ani. Și totuși, noi avem datoria să-i pregătim pe copii pentru ele – chiar dacă programele noastre școlare încă se încăpățânează și în anul 2025-2026, așa cum au făcut-o de foarte mulți ani, să trăiască în trecut.
Ce putem face, concret, cu IA în școală? Iată câteva idei pentru anul viitor – gândite din perspectiva unui profesor care vrea să aducă tehnologia la clasă, dar cu măsură și sens:
Să vorbim deschis despre IA, nu doar s-o folosim pe furiș
Mi-ar plăcea ca elevii să aibă un modul dedicat despre ce înseamnă, de fapt, IA. Nu doar „wow”-ul tehnologic, ci și cum funcționează, care sunt limitele, ce înseamnă bias algoritmic sau ce riscuri etice apar. Am putea integra teme despre IA în orele de TIC, științe, chiar și istorie sau în „Săptămâna Altfel” – analizând împreună scenarii reale: ce se întâmplă dacă un algoritm decide cine primește un credit? Sau cum a fost folosită IA în pandemie?
IA – asistent în clasa noastră, nu profesor în locul nostru
Elevii pot folosi instrumente precum ChatGPT pentru brainstorming, corectare de texte, generare de cod, explicații suplimentare – dar mereu cu îndrumare. Aș vrea să le arăt cum să pună întrebări bune, cum să compare răspunsurile și, mai ales, când să aibă încredere și când nu. În plus, putem crea exerciții interactive, simulări sau quizuri cu feedback instant, toate cu ajutorul IA. E ca și cum am avea un asistent digital în clasă.
Ajutor real pentru profesori
Nu numai elevii, ci și noi, profesorii, putem beneficia. IA poate genera teste, corecta lucrări, traduce rapid materiale. Am testat câteva soluții și pot spune că se pot câștiga 4–5 ore pe săptămână. Iar timpul economisit poate fi folosit pentru ceea ce contează cu adevărat: discuții individuale cu elevii, proiecte creative, activități aplicate.
Să ne pregătim și noi, nu doar copiii
E nevoie de formare serioasă pentru profesori. Nu doar tutoriale pe YouTube, ci cursuri structurate create prin parteneriate cu ONG-uri, asociații profesionale și companii tech, dacă Ministerul Educației încă nu se poate implica. Personal, mi-aș dori să văd mai multe inițiative locale cu sprijin din partea unor platforme ca Google for Education, ECDL, Microsoft Edu sau Erasmus Training.
Fără etică, totul devine un haos digital
Și, poate cel mai important: să vorbim despre etică. Despre ce înseamnă o utilizare responsabilă a IA, despre riscurile de manipulare, despre confidențialitate și efecte asupra gândirii. Putem face sesiuni „device free” cu reflecții ghidate – ca să ne asigurăm că IA nu golește actul educațional de conținut, ci îl sprijină. Tehnologia trebuie să ne ajute să gândim mai bine, nu să gândească în locul nostru.
Ultimele gânduri (pentru moment)
IA nu înseamnă doar roboți senzaționali și aplicații spectaculoase. E o provocare reală pentru noi, profesorii. Ne obligă să ne întrebăm: ce înseamnă, de fapt, să educi un elev în 2025? Ca profesori, suntem într-un punct în care chiar putem face diferența. Avem șansa să fim printre cei care deschid drumul, nu doar „țin pasul”. Școala nu mai poate fi doar un loc unde se livrează conținut și se bifează teme. Putem s-o transformăm într-un spațiu viu, unde elevii gândesc, creează și învață cum să se adapteze într-o lume care se schimbă de la o lună la alta – iar asta e ceva ce IA, oricât de avansată ar deveni, nu poate face în locul lor. Cel puțin, nu încă 😊