Însușirea limbii române, ca expresie fundamentală a culturii noastre naționale, îi revine profesorului de limba și literatura română. Fără însușirea limbii române literare, întregul proces de pregătire și instruire în școală ar fi dificil și lipsit de suport, întrucât cunoașterea limbii facilitează asimilarea cunoștințelor, noțiunilor, conceptelor specifice diferitelor discipline ce se studiază în școală. Școlii, în ansamblul său, ca instituție de bază a societății, îi revine obligația de a face din cunoașterea limbii române, a limbii noastre naționale, un obiectiv esențial al culturii generale a elevilor. Profesorii de limba română au datoria profesională și morală să realizeze, prin lecția de limba română, o activitate dintre cele mai plăcute și folositoare pentru elevi, un act de cultură cu largi răsfrângeri în formarea caracterelor, a personalității.
Metodele de predare–învățare specifice limbii și literaturii române sunt multiple. Pentru a putea dezbate importanța unor metode în asimilarea unor deprinderi și abilități, trebuie să cunoaștem semnificația conceptului. Derivat etimologic din grecescul „methodos” (odos – cale, drum; metha – spre), cuvântul metodă semnifică drumul spre calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „drum care conduce la cunoașterea realității și la transformarea acesteia pe baza cunoașterii” (I. Cerghit, p. 109). De asemenea, Ioan Cerghit consideră că metoda este „o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot familiar eforturile” (I. Cerghit, 1980, p. 109).
Dacă în învățământul tradițional principalele metode le constituie conversația, expunerea, demonstrația – metode centrate pe profesor, pe transmiterea de cunoștințe și pe pasivitatea elevilor –, învățământul modern solicită aplicarea metodelor active și interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică. Aplicarea acestor metode, care generează învățarea activă și prin care elevii sunt inițiați în gândirea critică, nu este simplă, ci necesită timp, răbdare, exercițiu și este de preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele, însă cu măsură. Acestea trebuie să fie selectate și utilizate în mod riguros, creativ, în funcție de obiectivele propuse, de specificul grupului educațional, și nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului didactic.
Metodele active și interactive au multiple valențe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice și a creativității, implică activ elevii în învățare, punându-i în situația de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei și opinii proprii argumentate, de a le comunica și celorlalți, de a sintetiza/esențializa informațiile. Ele se bazează pe învățarea independentă și prin cooperare, elevii învățând să respecte părerile colegilor.
Instruirea este mediată de mediul social în care elevii interacționează unii cu alții. Orice individ, deci și elevul, își construiește cunoașterea prin intermediul propriei înțelegeri și nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Această construcție proprie este favorizată însă, direct sau indirect, de interacțiunea cu ceilalți, care la rândul lor învață. Adevărata învățare permite transferul achizițiilor în contexte noi, nu doar prin implicare activă sau individual activă, ci prin aplicarea unor strategii interactive.
Reciprocitatea este un stimulent al învățării când este aplicată în cadrul unui grup, în vederea obținerii unui rezultat. Sarcinile în care membrii grupului depind unul de altul pentru obținerea rezultatului urmărit îi implică pe elevi mai mult în actul învățării, dezvoltă dorința de a împărtăși celorlalți ceea ce experimentează, de a explica și chiar de a „preda” ceea ce au învățat. Acest lucru conduce la înțelegerea profundă și la stabilirea unor conexiuni puternice și durabile la nivelul creierului.
În școala centrată pe elev, se spune că dascălul pare a pierde din importanță pentru că elevul este centrul problemei. Lucru fals, deoarece el este cel puțin la fel de necesar și important. În învățarea interactivă, centrată pe elev, rolul cadrului didactic este mult mai subtil și nuanțat decât înainte. El conduce și coordonează întregul proces de stabilire a conexiunilor la nivelul creierului pe care fiecare membru al grupului îl realizează potrivit propriei înțelegeri. Succesul grupului și, implicit, al fiecărui membru al său depinde de competențele cadrului didactic de a crea oportunități optime de învățare fiecărui elev. El acționează mereu, de cele mai multe ori „din umbră”, fără a impune punctul său de vedere, adaptat și adecvat nevoilor grupului.
Utilizarea strategiilor didactice interactive asigură o metodologie diversificată, bazată pe îmbinarea activităților de învățare și muncă independentă cu activitățile de cooperare, antrenează intens toate procesele psihice și de cunoaștere ale elevilor, asigură condiții optime de afirmare individuală și în echipă, dezvoltă gândirea critică, motivația pentru învățare și permite evaluarea propriei activități.
A gândi critic înseamnă a emite judecăți proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să privești cu simțul răspunderii greșelile tale și să le poți corecta, a primi ajutorul altora și a-l oferi celor care au nevoie de el. Capacitatea de a gândi critic se dobândește în timp, permițând elevilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori există o situație de învățare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacția celor din jur față de părerile lor; trebuie să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecție.
De ce este nevoie de gândire critică? Poate pentru că noi, dascălii, urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, oameni cu simțul răspunderii, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântului. Lucrul cu elevii în clasă trebuie astfel realizat încât să genereze un climat de încredere care să-i determine să se implice în discutarea/dezbaterea unei idei interesante, în rezolvarea eficientă a problemelor.
Maratonul de scriere este o tehnică de scriere în cheie de imaginație ghidată, care are drept scop realizarea unor texte cu parametrii indicați, activitate pentru care este nevoie de un timp mai îndelungat și de o pregătire temeinică.
După studiul operei epice/dramatice, se formulează un subiect de scriere, care poate fi abordat din mai multe perspective, atât sub aspect spațial, cât și al unei viziuni proprii a diferitelor personaje din textul dat. Un maraton se compune din trei sesiuni consecutive cu perioade de timp egale.
- Elevii vor redacta un text dintr-o anume perspectivă. De exemplu, după lectura/studiul poemului „Călin (file din poveste)” de Mihai Eminescu, o primă sarcină de scriere ar putea fi formulată în felul următor: Imaginează-ți că ești Călin (Zburătorul) și au trecut 10 ani de la nunta ta cu fata de împărat. Redactează un text pornind de la următoarele repere:
- Ce emoții trăiești acum?
- Cum se derulează viața voastră?
- Ce-ți amintești, ce moment nu s-a șters din sufletul tău?
- Imaginează-ți că ești Călin și ai un nepot (au trecut 20 de ani după nunta ta). Redactează un text pornind de la următoarele repere:
- Ce nu poți uita nici azi din acele zile în care ți-ai cunoscut fiul?
- Ce simți astăzi, când ești bunic?
- Îi spui nepotului tău povestea zburătorului și a fetei de împărat?
III. Imaginează-ți că ești Călin, ai 70–75 de ani, te-ai îmbolnăvit și stai mult în casă. Amintirile pun stăpânire pe tine. Redactează un text pornind de la următoarele repere:
- Ce emoții trăiești acum, când amintirile tinereții te cuprind?
- De ce crezi că s-a întâmplat așa atunci? / Ce te-a făcut să procedezi anume așa?
- Regreți ceva?
- De ar fi să te întorci în timp, ce ai face?
Lasă-mi mie ultimul cuvânt! este o altă activitate care ajută reflecția ce urmează lecturii. Ea oferă un cadru pentru discutarea unui text și poate fi folosită atunci când la activitate participă mai mulți copii (2–3 sau mai mulți), fiind deosebit de utilă pentru a-i face pe copiii mai timizi să participe la discuție.
Etapele strategiei sunt următoarele:
- Când citesc un text, elevii vor identifica unul sau mai multe citate pe care le consideră deosebit de interesante sau pe care ar dori să le discute.
- Fiecare scrie citatul propriu pe o bucată de hârtie, menționând neapărat și pagina unde se află în text.
- Pe dosul bucății de hârtie, fiecare scrie un comentariu al citatului sau o idee cu care îl asociază, ori explică de ce a ales acel citat. Citatul ar putea să exprime o idee cu care copilul nu este de acord și ar dori să verifice dacă ceilalți participanți la discuție sunt sau nu de acord cu ea etc.
- După ce fiecare și-a completat hârtiuța cu citatul și comentariul pe verso, se invită unul dintre copiii care a identificat un citat în prima parte a textului să-l citească pentru ceilalți. (Este bine să se spună tuturor unde anume în text se află citatul, pentru ca toată lumea să-l poată urmări.)
- După ce l-a citit, unul dintre elevi conduce discuțiile pe marginea acelui citat, invitând pe alții să-l comenteze. Discuția trebuie să rămână la obiect, comentariile care amenință să devină prea caustice sau neserioase fiind limitate.
- Pentru a încheia discuțiile despre respectivul citat, elevul care a condus discuțiile va citi propriile însemnări cu voce tare, având și dreptul la ultimul cuvânt referitor la acel citat. Dacă el dorește să mai adauge la ce a scris pe bilețel sau să concluzioneze discuțiile care au avut loc, este dreptul lui, iar oricine ar mai dori să intervină după ce el a vorbit nu mai are acest drept. El are ultimul cuvânt. Uneori vă va fi foarte greu, ca profesor, să vă abțineți de la intervenția finală, dar aceasta este împotriva regulilor jocului.
Tehnica mirosului este o modalitate de a-i pune pe elevi să facă anumite conexiuni și asocieri cu o persoană, un loc, un obiect sau o carte, alegând dintr-o listă stabilită și pregătită de profesor: vanilie, scorțișoară, iasomie, naftalină, tămâie, asfalt topit, mare, munte, mentă, mămăligă, trandafiri, crini, transpirație, cerneală, lemn ars, brad, dulceață, mucegai, iarbă proaspăt cosită, fân, usturoi, cameră neaerisită, moare de varză, porumb fiert, cafea la ibric, ulei ars, praf etc.
Reuniunea Phillips 66 – se formează, așa cum se precizează în Prelegeri de didactică generală (Ed. Universității de Nord, Baia Mare, 2009, p. 80), cinci–șase echipe a câte 6 persoane. În cadrul grupurilor formate, se desemnează câte un conducător de discuții, cu rol de moderator, activitatea de echipă desfășurându-se în trei coordonate:
- pregătirea producției de idei;
- desfășurarea producției de idei;
- valorificarea producției de idei.
Durata activității este de aproximativ două ore și presupune două faze:
- discuția pe grupuri;
- dezbaterea în plen.
Discuția pe grupuri începe după precizarea problemei care trebuie rezolvate. Grupul are la dispoziție un minut, timp în care trebuie să-și desemneze, prin opțiune comună, un lider. Fiecare echipă dezbate separat, timp de 6 minute, tema propusă, fiecare participant implicându-se activ în soluționarea eficace a acesteia. Ideile sunt reținute de liderul de grup, sunt analizate și se conturează o arie problematică segmentată pe rezolvări parțiale sau optime. Liderul se poate poziționa în capul mesei pentru un mai bun management al discuțiilor și pentru sporirea șanselor de interacțiune dintre membrii grupului.
Dezbaterea în plen reprezintă reuniunea propriu-zisă și începe cu intervențiile liderilor reprezentanți ai fiecărui grup, care expun în fața întregului colectiv concluziile discuțiilor în echipe. În această fază nu se limitează durata intervențiilor, membrii echipelor putând participa cu intervenții suplimentare în confruntarea dintre lideri. Evaluarea generală a ideilor revine cadrului didactic, care va sintetiza informațiile rezultate din analizele de grup și din dezbaterea în plen.
Iată, în cele ce urmează, câteva definiții, emoții și impresii ale elevilor din clasele V–VIII, an școlar 2019–2020, în urma unei dezbateri în plen despre problematica iubirii, așa cum au perceput-o în acel moment:
- o boală fără de care nu ești sănătos, o împlinire a visurilor…
- o rază ce îți dă iluzii…
- răul vieții prin lume…
- flacăra pe care zeii o invidiază la muritori…
- un cuvânt ce nu are definiție…
- aripa dăruită de Dumnezeu sufletului ca să urce până la el…
Sau…
Visul răsărit în noapte
Pe pământ cad primele nestemate ale cerului; eu stau lângă sobă ținându-i de urât, dar focul îmi dă o stare de amețeală. Ochii mi se închid încet, iar eu cad într-un somn adânc. Odată cu somnul apare și visul ce mă duce-ntr-un peisaj minunat: un lac ce strălucește la lumina lunii, un lac înconjurat de nuferi, de trestii… Pe neașteptate apare o ființă minunată, un răsărit de soare în toiul nopții. Îmi aruncă un zâmbet fermecător, ochii îi sunt ca o capcană gata să mă prindă-n plasă. Chipul ei – o stea căzută din cer fără de asemănare. E o Afrodită a prezentului ieșită din spuma lacului. Încerc s-o ating, dar… Se crapă de ziuă, visul mă părăsește, iar eu nici măcar nu știu cum timpul a trecut atât de repede.
Ce este iubirea?
Iubirea e un sentiment sau, poate, altceva/ Iubirea te face să plutești sau face ce vrea ea?/ Ea te orbește, te ispitește, te luminează, te-nfrumusețează. Iubirea… iubirea – un lucru atât de simplu/ Iubirea… iubirea – un veritabil templu.
- visul în care înoată realitatea…
- mantia magică ce-și acoperă sufletul…
- bogăția fiecărei inimi…
- este viața fără de care nu ai putea trăi…
Votați un citat – se propune o listă de citate din scriitori celebri sau o listă cu proverbe care să aibă legătură cu tema ce urmează a fi discutată; fiecare elev va alege:
- un citat care exprimă o idee cu care este de acord;
- un citat pe care și l-ar alege ca motto sau care exprimă o trăsătură importantă a propriei personalități.
Vor fi argumentate alegerile făcute.
„Alege cartea, nu alege comoara.” (proverb persan)
Cartea nu înseamnă numai o mulțime de pagini adunate între două coperte frumos colorate. Ea este o fărâmă din viață și o lecție pentru oameni. Compusă de un scriitor, ea este o plăcere a minții care se îmbogățește după fiecare carte citită. Nu oricine poate scrie o carte – este nevoie de talent, dăruire și multe nopți nedormite. Cartea trebuie să-ți pătrundă în suflet, să se furișeze și în cele mai ascunse locuri ale minții. Numai așa mesajul autorului poate păși din pagina cărții în imaginația ta. Alege cartea, nu alege comoara, deoarece pe parcursul vieții, și cu ajutorul cărții, poți avea câte bogății și comori vrei… dar trebuie să înveți. Toate acestea ascund miresmele copacilor din care s-a născut hârtia, dar… dezvăluie taine care te fac deștept. Fără carte, viața omului este searbădă, ca și cea fără prieteni adevărați. De aceea spun… cartea este comoara vieții.
În loc de concluzie
Au fost odată patru persoane care se numeau: TOȚI, CINEVA, ORICINE și NIMENI. Ei aveau o treabă importantă de făcut și TOȚI au fost rugați s-o facă. TOȚI erau siguri că CINEVA o va face; ORICINE ar fi putut s-o facă, dar NIMENI n-a făcut-o. CINEVA s-a supărat din această cauză, pentru că îi privea pe TOȚI. TOȚI au crezut că ORICINE o putea face, dar NIMENI nu și-a dat seama că TOȚI n-o s-o facă. În cele din urmă, TOȚI au dat vina pe CINEVA pentru că NIMENI n-a făcut ceea ce ORICINE ar fi putut să facă.
Bibliografie
Achim Florina, Boja Alina, Ignat Olimpia, Maier Monica, Pirău Maria-Tereza, Prelegeri de didactică generală, Ed. Universității de Nord, Baia Mare, 2009.
Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura Aramis, București, 2003.
Cerghit Ioan, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980.