Metodele active de învățare stimulează elevii și îi implică în sarcinile de lucru. Utilizarea lor duce la formarea de convingeri, atitudini, evidenţiază comportamente corecte şi incorecte, dezvoltă relaţii interpersonale de colaborare, competiţie, comunicare.
Jocul de rol este o metodă puternic interactivă care motivează elevul pentru a călători spre maturitate şi universul muncii. Jocurile de rol pot fi: funcţionale, structurale, de decizie, de precizare, de competiţie, cu inversări de roluri. Această metodă este foarte îndrăgită de elevi pentru că le asigură participarea activă, le stimulează creativitatea şi le formează o disciplină de socializare.
Jocul de rol reprezintă o ocazie de învăţare a rolurilor sociale, este un instrument atitudinal. El imprimă lecţiilor de comunicare un ritm mai agitat, copiii se mişcă repede, vorbesc, se deprind cu o ambianţă de lucru în care respectul pentru ceea ce spune partenerul de dialog să fie o condiţie a comunicării.
Vom prezenta, în continuare o secvenţă dintr-un scenariu didactic în care am folosit jocul de rol.
„Acuzaţi-l si apăraţi-l pe greier”
Textul-suport: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu.
Tipul jocului de rol: de decizie.
Capacitatea: Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală.
Subcapacitatea: să-şi adapteze vorbirea în diferite situaţii de comunicare dialogate:
– să manifeste independenţă în comunicarea orală.
Obiectiv fundamental: Dezvoltarea deprinderii de a-şi asuma roluri de membrii ai comunităţii (judecător avocat, procuror) şi de a lua o decizie adecvată situaţiei.
Obiective operaţionale:
1: să formuleze replici clare, adecvate în funcţie de interlocutor;
2: să relateze propriile convingeri, atitudini în funcţie de interlocutor.
3: să enunţe întrebări şi răspunsuri, folosind formulele de adresare în funcţie de persoana cu care dialoghează.
Strategii:
– manifestarea opţiunii pentru un anumit rol;
– formularea şi argumentarea unor opinii personale;
– analizarea deciziei judecătoreşti sau formularea altora dacă este cazul.
Desfăşurarea momentului aplicării metodei
Determinarea situaţiei de joc si a personajelor
După discutarea conţinutului poeziei am propus copiilor această situaţie de învîţare. Le-am sugerat să-şi imagineze că furnica îl dă în judecată pe greier şi se prezintă împreună în faţa judecătorului. Am stabilit care sunt acuzaţiile ce i se aduc greierului şi personajele ce participă la acest „proces”.
Alegerea „actorilor” şi a „observatorilor”
Sub îndrumarea mea elevii îşi aleg rolurile şi se stabilesc „actorii”, furniza, greierul, procurorul, judecătorul şi avocaţii. Ceilalţi copii vor fi „observatori”. Ei vor analiza decizia pe care o va lua judecătorul. Am atras atenţia că pe parcursul ,procesului” participanţii trebuie să adreseze întrebări, să formuleze răspunsuri clare şi corecte, să-şi exprime părerile pentru rezolvarea,,cazului”.
Derularea jocului.
Nu am intervenit în joc decât pentru a stimula pe cei mai timizi.
Greierul şi fumica şi-au prezentat activitatea desfăşurată vara. Procurorul a susţinut acuzaţiile fumicuţei, iar avocatul apărării a adus argumente pentru a susţine nevinovăţia inculpatului. Judecătorul ia decizia finală.
Evaluarea jocului.
Am făcut aprecieri asupra modului de desfăşurare a jocului, apoi am solicitat „observatorilor” să-şi exprime părerile în legătură cu sentinţa dată.
Datorită multiplelor efecte formative pe care această metodă le are, am utilizat-o deseori, organizând jocuri de rol cu temele: „Cine este vinovat – veveriţa sau ciocănitoarea? („Cioc! Cioc! Cioc!” de Emil Gârleanu; „Doi prieteni”; „La magazin”, „ În familie”)
Dramatizarea
Dramatizarea este una dintre cele mai îndrăgite activităţi de către copii. Dramatizările au efect formativ îndeosebi în directia formării capacitîţii de a acţiona în grup în mod corespunzător conţinutului, terţului,organizat.
Am realizat dramatizări atât în cadrul lecţiilor de limba română,
cât şi în unele activităţi extracurriculare (serbări prezentate cu diverse ocazii şi în cadrul concursurilor şcolare).
Brainstorming
Brainstorming-ul (asaltul de idei, „furtună în creier”) este o metodă ce constă în stimularea participării active a membrilor grupului pentru a emite şi selecta idei noi şi viabile referitoare la găsirea de soluţii la rezolvarea unor situaţii. Această metodă stimulează imaginaţia elevilor, provoaca şi selectarea unor idei inedite. Utilizarea ei duce la dispariţia timidităţii, la crearea unei atmosfere propice unei comunicări fără inhibiţii.
Exemple:
„Amintiri din copilărie” de Ion Creangă (La cireşe — fragment).
Am stabilit 2 grupe de lucru, formate din câte 7 elevi. Am avut în vedere la formarea grupelor să existe un echilibru în ceea ce priveşte posibilităţile intelectuale şi aptitudinile pentru comunicare ale fiecărui elev.
Am enunţat sarcina de lucru.
„Cum credeţi ca ar putea ieşi din situaţia creată Nică?”
Fiecare elev a formulat, la cererea mea, rapid, idei privitoare la rezolvarea situaţiei-problemă, fără a face nici o observaţie, fără a cenzura în vreun fel.
Elevii au fost anunţaţi de la început ca vor fi acceptate toate ideile emise: cele originale, neobişnuite, asociate cu alte idei emise, completate sau transformate.
In timp ce elevii enunţă ideile, acestea sunt înregistrate pe casetă audio.
Am propus o pauză de o zi pentru „liniştirea” şi sistematizarea ideilor.
În următoarea lecţie de limbă română am reluat cu elevii activitatea în grupe cu aceeaşi componenţă.
Au urmat analiza, evaluarea şi selectarea ideilor viabile şi originale pentru rezolvarea situaţiei-problemă în care se află personajul.
După această selecţie elevii şi-au prezentat, sub forma de joc de rol ideile emise.
Voi prezenta mai jos ideile selectate:
Grupa nr. 1
1. „Nică ţipa după ajutor, iar mama lui îl aude şi vine la faţa locului.”
2. „Nică stă până la înserare în cireş şi coboară după lăsarea întunericului.”
3. „Mătuşa Mărioara se urcă în cireş după băiat, iar acesta coboară pe cealaltă parte a tulpinei şi fuge.”
Grupa nr.2.
1. „Nică o minte pe mătuşa Mărioara ca s-a refugiat în copac de frica unui câine. Aceasta îl crede şi îl iartă.”
2. „Mătuşii Mărioara i se face rău de nervi şi căldura soarelui, leşină, iar Nică fuge după ajutor la vecini.”
3. „Nică o imploră pe mătuşă să-l ierte, iar aceasta se înduplecă.”
În timpul desfăşurării activităţii, care a durat în prima etapă 10 minute, iar în a doua etapă 15 minute, am încurajat pe elevii mai timizi şi fără spirit de iniţiativă – să participe la activitate. Am observat o bună colaborare între elevi,
o dorinţă de afirmare liberă, participare activă a tuturor copiilor şi implicare în toate situaţiile de comunicare create.
Mozaicul
Mozaicul este o metodă didactică care constă în împărţirea clasei de elevi în subgrupe care realizează activitatea de învaţare prin colaborare, sub coordonarea învăţătorului. În urma folosirii acestei metode, am observat că ea constituie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale elevilor, la dezvoltarea gândirii critice a participanţilor. La nivel atitudinal ea stimulează o atmosferă de emulaţie între participanţi, contribuie la formarea răspunderii individuale şi de grup şi stimulează afirmarea însuşirilor de lideri ale unor participanţi.
Voi exemplifica prin expunerea modului în care am aplicat această metodă la înlelegerea conţinutului textului „Bulgărele de zăpadă” de Edmondo de Amicis.
Am împărţit elevii în trei grupe cu câte patru copii, cărora le-am atribuit fiecăruia câte un număr de la 1 la 4.
Am prezentat apoi pe scurt conţinutul textului, anunţându-i pe elevi că la sfârşitul activităţii au sarcina să înteleagă conţinutul integral al textului.
“Într-o dimineaţă de iarnă copii dintr-un grup aruncau cu bulgări de zăpadă, pe stradă. Un bătrân este lovit în ochi. Elevul vinovat nu vrea să recunoască.”
Am repartizat apoi fiecărui elev câte o fisă de învăţare cu un fragment (o unitate de cunoaştere) dintre cele patru în care am împărţit textul. Numărul fragmentului a corespuns elevului ce poartă acelaşi număr. Am grupat elevii în grupe de experţi, după numărul primit iniţial, formându-se astfel grupe de elevi cu numărul 1, cu numărul 2, cu numărul 3 şi cu numărul 4. Elevii au studiat în comun, fragmentele corespunzătoare fiecărei grupe de ,,experţi”. Fiecare elev s-a întors la grupul originar şi a explicat întregului grup, folosind strategii stabilite în cadrul grupului de ,experţi”, conţinutul fragmentului studiat. Am cerut elevilor să noteze şi să formuleze întrebări pentru clarificarea unor aspecte neînţelese, adresate „experţilor”.
După finalizarea activităţii pe grupe, am reamintit şi unităţile de învaţare şi am cerut să povestească oral conţinutul textului în întregime.
Pentru a evalua activitatea, am adresat elevilor întrebări privitoare la conţinut şi le-am administrat o fişă de evaluare.
Întrebări:
• Unde se jucau copii?
• De ce era periculos jocul lor?
• Ce a făcut Garoffi?
• Ce l-a îndemnat colegul său?
• De ce Garoffi nu avea curajul să recunoască?
Fişă de evaluare.
1. Enumeră personajele din acest text.
2. Completează expresiile următoare cu cuvinte potrivite, întâlnite în text:
,,întâmplare “
„o luară la fugă iute ca “
„era alb la faţă ca “
Metoda ciorchinelui
Este o metodă didactică pe care am utilizat-o individual, dar şi în grup şi care a constat în evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a relevării unor noi asociaţii dintre aceste idei.
Am apelat la această metodă deoarece stimulează valorificarea cunoştintelor, părerile şi convingerile personale, captează atenţia elevilor, dezvoltă gândirea liberă şi deschisă, stimulează creativitatea, atmosfera de emulaţie între participanţi, motivaţia pentru participarea la activitate. Deasemenea, această metodă contribuie la formarea răspunderii individuale şi de grup şi la formarea capacităţii de autocunoaştere şi autoevaluare, prin comparaţie cu ceilalţi participanţi. Am folosit această metodă în cadrul lecţiilor de comunicare, în pregătirea unor compuneri.