Între 25 și 29 noiembrie 2024, profesorii Adriana Gîju și Daniela Maria Popa, de la Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, au participat la o activitate de job shadowing la Mimar Sinan Vocational and Technical Anatolian High School din Ankara, Turcia. Această inițiativă face parte din proiectul „Transformarea Educației Militare prin Competențe Informatice Avansate”, finanțat prin programul Erasmus+ (2024 – 1 – RO01 – KA122 – VET 000217671), care se desfășoară între 1 octombrie și 31 decembrie 2024.
Obiectivele proiectului
Proiectul urmărește pregătirea elevilor din filiera vocațională, profil militar, specializația matematică-informatică, pentru integrarea noilor tehnologii în carierele militare. Prin inovare și internaționalizare, se dorește modernizarea educației în conformitate cu cerințele actuale ale sistemelor militare, aliniate obiectivului strategic național „România sigură și prosperă într-o lume marcată de provocări”.
Perspective internaționale și bune practici
Participarea la activitățile din cadrul Mimar Sinan Vocational and Technical Anatolian High School, o instituție de prestigiu din Ankara, a oferit o perspectivă inedită asupra sistemului de învățământ tehnologic din Turcia. Comparativ cu sistemul românesc, am remarcat abordări avansate privind integrarea tehnologiilor în educație.
Un exemplu relevant este utilizarea aplicației educaționale „Mobil Soru Bankası” (Banca Mobilă de Întrebări), dezvoltată de Ministerul Educației din Turcia, care include peste 15.000 de întrebări structurate pe discipline și unități de învățare. Aplicația sprijină procesul educativ prin teste personalizate, resurse practice și actualizări continue. Această inițiativă reflectă eficiența utilizării tehnologiei în sprijinul învățării personalizate.
Activități inovatoare și tehnologii avansate
Activitățile de job shadowing au inclus explorarea unor programe avansate de formare profesională și utilizarea laboratoarelor dedicate. De exemplu, s-a remarcat abordarea disciplinelor informatice prin tematici actuale precum programarea orientată pe obiecte, dezvoltarea de aplicații mobile și limbajul Python. Manualele utilizate au un design atractiv, sunt bogate în aplicații practice și oferă un model excelent pentru conceperea de lecții interactive.
De asemenea, pe tot parcursul, am realizat un paralelism între învățământul din Turcia și cel românesc care au asemănări semnificative, dar și diferențe notabile, evidențiind specificitățile culturale, educaționale și economice ale fiecărei țări, pe care îl redăm în continuare:
1. Structura etapelor educaționale
Turcia: Educația obligatorie este de 12 ani, structurată în trei etape a câte 4 ani fiecare: Învățământ primar (clasele I-IV); Învățământ gimnazial (clasele V-VIII); Învățământ liceal (clasele IX-XII).
România: Educația obligatorie este de 13 ani, structurată astfel:Învățământ preșcolar (grupa mare); Învățământ primar (clasele pregătitoare-IV); Învățământ gimnazial (clasele V-VIII); Învățământ liceal (clasele IX-XII sau XIII, în funcție de profil).
2. Specializarea învățământului liceal
Turcia: Liceele sunt diversificate, incluzând:
- Licee generale (Anatoliene), unde accentul se pune pe limbi străine;
- Licee tehnice și vocaționale, care oferă educație specializată în domenii precum sănătate, turism sau științe tehnice;
- Licee religioase Anatoliene, axate pe educația religioasă;
- Școli private cu taxe ridicate, unele dintre ele fiind internaționale.
România: Liceele sunt, de asemenea, diversificate, incluzând:
- Filiera teoretică (profil real și uman);
- Filiera tehnologică (profil economic, tehnic, agricol etc.);
- Filiera vocațională (artistic, sportiv, teologic, militar).
3. Examenele de admitere
Turcia: Elevii susțin examenul LGS (examen de admitere în liceu) după finalizarea gimnaziului. La finalul liceului, elevii susțin examenele ÖSYM, TYT și AYT pentru admiterea în universitate, fiind repartizați în funcție de punctaj și alegeri.
România: Admiterea în liceu se face pe baza Evaluării Naționale, iar la finalul liceului, elevii susțin examenul de Bacalaureat, care este necesar pentru accesul în învățământul superior. Unele universitați organizează admitere pe baza unui concurs propriu.
4. Învățământul superior
Turcia: Sistemul de învățământ superior include:
-Studii de licență (4-6 ani, în funcție de domeniu);
-Master (2 ani, cu sau fără cercetare);
Accesul la universitate este permis pe baza rezultatelor obținute la examenele naționale (YGS, TYT, AYT).
România: Învățământul superior este structurat astfel:
Studii de licență (3-6 ani, în funcție de domeniu);
Studii de master (1-2 ani);
Admiterea în universitate este condiționată de promovarea Bacalaureatului și, în unele cazuri, de examene suplimentare.
5. Similarități notabile
Ambele sisteme acordă o importanță semnificativă învățământului vocațional și tehnic, cu scopul de a pregăti elevii pentru piața muncii. Există examene naționale pentru admiterea în liceu și universitate, care determină traiectoria educațională a elevilor.
6. Diferențe esențiale
-În Turcia, educația religioasă are o prezență mai accentuată, prin liceele religioase Anatoliene.
-Sistemul privat din Turcia include școli de prestigiu internațional, cu programe educaționale în limbi străine, ceea ce nu este la fel de frecvent în România.
-Durata educației obligatorii este ușor diferită: 12 ani în Turcia versus 13 ani în România (inclusiv grupa mare de grădiniță).
-Ambele sisteme învățământului oferă oportunități diverse pentru elevi, reflectând prioritățile naționale și culturale. Totuși, diferențele subliniază unicitatea fiecărui sistem și adaptarea la contextul socio-economic specific fiecărei țări.
Concluzii
Din punctul nostru de vedere, experiența de job shadowing din Turcia subliniază necesitatea adaptării continue a educației românești la cerințele globale. Implementarea unor soluții tehnologice avansate, precum aplicații educaționale și programe de formare modernizate, ar putea crește competitivitatea învățământului românesc.
Această inițiativă deschide noi perspective pentru colaborări internaționale, contribuind la modernizarea învățământului militar și la pregătirea elevilor pentru un viitor tehnologizat și dinamic. În contextul unei lumi în continuă schimbare, educația rămâne cheia pentru dezvoltarea durabilă și adaptarea la provocările secolului XXI.