Perfecţionarea cadrelor didactice reprezintă o activitate cu un bogat conţinut pedagogic. Această activitate este proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţământ, cu funcţie managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învăţământ, la toate nivelurile sale de referinţă (funcţional, structural şi operaţional).
Celebrul Nelson Mandela afirma că «Educaţia este cea mai puternică armă, pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea».
Acest citat este cât se poate de adevărat, educaţia dovedindu-se, în timp, o veritabilă armă, cu ajutorul căreia poţi depăşi obstacolele vieţii. Astfel, conform mai multor teoreticieni în domeniul educaţional, un profesor trebuie să se perfecţioneze neîntrerupt, este dator să depăşească zona de confort şi să se formeze continuu, spre binele său şi pentru îmbunătăţirea actului educativ.
Ca orice alte deziderate în planul şcolar, orice formă de perfecţionare a cadrului didactic reprezintă o mică « cărămidă » pe fundamentul bunăstării elevului. Acesta trebuie să profite din plin de experienţa dascălului său, experienţă dobândită în urma numeroaselor cursuri, simpozioane, conferinţe susţinute în domeniul educaţional; acest aspect contribuie din plin la dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională armonioasă a elevului nostru modern, atras din ce în ce mai mult de explozia tehnologiilor informatice din zilele noastre.
Este de dorit să se organizeze întruniri la nivelul inspectoratelor şcolare şi a CCD-urilor, cu scopul precis de a sensibiliza cadrele didactice în legătură cu importanța formării continue în dezvoltarea de noi competențe psihopedagogice și manageriale generate de schimbările din educație și de a identifica noi programe de formare continuă centrate pe nevoile reale ale dascălilor. Odată înţeleasă menirea dascălilor în mediul şcolar, pasul spre o perfecţionare profesională este mic, dar extrem de util, atât pentru profesor, cât şi pentru elev.
Din experienţa personală, participarea la cursurile de perfecţionare conduce la îmbogăţirea conţinutului cognitiv, la explorarea şi descoperirea unor noi metode şi tehnici moderne de predare, la diversificarea cunoştinţelor în domeniul de specialitate.
De exemplu, un curs considerat de mine deosebit de util a fost cel care viza motivarea elevului în cadrul orelor de curs. Astfel, în acest mod, am putut descoperi metode noi şi moderne de motivare a elevului, modalităţi inovative de captare a atenţiei, exerciţii diverse de energizare la începutul orelor de curs. Toate aceste cursuri m-au format mai bine ca profesor, m-au ajutat sa-mi înţeleg elevii şi să încerc, prin modalităţi variate, să-i orientez spre o învăţare activ-participativă şi eficientă.
Pot afirma cu certitudine că, în urma absolvirii cursurilor de formare continuă, argumentele contra (timp şi bani pierduţi) au pălit în faţa numeroaselor beneficii în plan educaţional, expuse anterior.
A fortiori, putem deveni educatori de neuitat pentru elevii noştri, doar dacă reuşim să ne perfecţionăm continuu în activitatea noastră didactică.
Bibliografie
1. Cury, Augusto, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Editura For You, Bucureşti, 2005.
2. Cury, Augusto, Copii străluciţi, elevi fascinanţi, Editura For You, Bucureşti, 2011.
3. Cury, Augusto, Codul inteligenţei, Editura For You, Bucureşti, 2012.
4. Văideanu, George, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București, 1988.