Cum putem face un basm clasic să prindă viață în mintea unui adolescent? Răspunsul vine dintr-o abordare integrată, creativă și centrată pe elev. În cadrul orei opționale „Text, deschide-te!”, elevii clasei a VII-a au fost invitați să privească dincolo de cuvinte – să intre în profunzimea unui text narativ arhicunoscut: „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”. Dar nu ca simpli cititori. De data aceasta, au fost analiști, creatori, gânditori și empatici, purtând fiecare… o pălărie diferită.
De la citire la interpretare – prin metoda „Pălăriile gânditoare”
Activitatea s-a bazat pe celebra metodă a lui Edward de Bono „Pălăriile gânditoare”, o unealtă extrem de eficientă pentru dezvoltarea gândirii critice, a cooperării și a empatiei.
Elevii au fost împărțiți în 6 grupuri, fiecare lucrând sub semnul unei pălării colorate, care simboliza un mod diferit de a gândi:
⚪ Pălăria albă – fapte, informații concrete;
🔴 Pălăria roșie – emoții, reacții personale;
⚫ Pălăria neagră – riscuri, greșeli, consecințe;
🟡 Pălăria galbenă – beneficii, lucruri pozitive;
🟢 Pălăria verde – soluții alternative, creativitate;
🔵 Pălăria albastră – organizare, reflecție, sinteză.
Organizatoare grafice – texte vizualizate, înțelese și repovestite
Fiecare grup a completat organizatoare grafice și tabele, în care au analizat și reinterpretat povestea: grupul „alb” a identificat cu acuratețe momentele – cheie și structura narativă; grupul „roșu” a explorat trăirile personajelor, dar și reacțiile personale ale elevilor; grupul „negru” a discutat despre naivitatea Albei ca Zăpada, dar și despre manipularea și obsesia de putere a Reginei; grupul „galben” a remarcat valori precum prietenia, loialitatea și curajul; grupul „verde” a imaginat finaluri alternative, a creat personaje noi (o „soră secretă” a Albei ca Zăpada!) și chiar a transpus povestea în realitatea modernă; grupul „albastru” a coordonat reflecția finală: Ce învățăm din această poveste? Ce putem aplica în viața noastră?
De la basm, la adevăruri despre noi
Această activitate integrată i-a provocat pe elevi să vadă dincolo de suprafața unui text. Au înțeles că orice poveste ascunde adevăruri umane, emoții profunde, dar și spațiu pentru critică și imaginație.
Elevii nu au fost doar cititori – ci și cititori de sine. Prin întrebări precum „Ce ai fi făcut în locul ei?”, „Ce simți când citești scena cu mărul otrăvit?” sau „Cum ar fi fost Albă ca Zăpada dacă ar trăi azi?”, elevii au legat lectura de viața reală.
Câteva reflecții de la final denotă nivelul de participare, satisfacția lor și impactul acestei activități:
„Mi-a plăcut că am putut să-mi spun părerea liber, fără răspuns corect sau greșit.”
„Am înțeles că o poveste e mai mult decât ce e scris. E ce simțim și ce învățăm din ea.”
„A fost prima dată când m-am gândit la un personaj negativ… cu empatie.”
În concluzie, povestea nu se termină când închidem cartea, iar dovada este aici: www.calameo.com/books/0063564209a7dd9965615
Ora de opțional „Text, deschide-te!” a demonstrat că literatura este vie atunci când este privită din mai multe unghiuri. Pălăriile gânditoare nu doar că au deschis textul, ci au deschis minți și inimi. Iar Albă ca Zăpada nu a fost doar o prințesă într-un basm, ci un prilej de exercițiu intelectual, afectiv și social.