Primii ani din viața unui copil sunt extrem de importanți, dar uneori pot apărea semne care ne arată că dezvoltarea nu merge chiar cum ar trebui. De exemplu, lipsa contactului vizual, întârzierile în vorbire, lipsa interesului față de ceilalți sau reacțiile ciudate la lucruri simple pot fi semnale de alarmă. În astfel de cazuri, jocul nu este doar o activitate obișnuită, ci devine o unealtă foarte valoroasă pentru înțelegerea și sprijinirea copilului.
„Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Sufletul și inteligența devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât, trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc.” – — Jean Chateau
Jocul este modul natural prin care copilul descoperă lumea și își exprimă trăirile. Prin intermediul jocului, putem înțelege ce simte, ce gândește și cum vede realitatea din jurul lui. Mai ales în primii ani, joaca este principala formă de învățare. De aceea, în cazul copiilor cu autism, terapia prin joc are un rol deosebit de important.
Copiii cu autism au dificultăți pe mai multe planuri:
- interacțiunea socială (nu inițiază jocuri, nu înțeleg regulile sociale),
- comunicarea (nu vorbesc sau vorbesc foarte puțin),
- imaginația (preferă lucruri concrete, au dificultăți cu jocurile simbolice),
- comportamente repetitive și stereotipe,
- sensibilități senzoriale (la sunete, lumină, texturi etc.),
- gândirea rigidă și lipsa empatiei.
Primul pas pentru terapeut este să observe copilul, fără să aibă așteptări sau idei prestabilite. Fiecare copil este unic, chiar dacă are aceeași tulburare. De aceea, abordarea trebuie adaptată la nevoile și potențialul fiecăruia.
La începutul terapiei, observarea este esențială. Terapeutul urmărește cum reacționează copilul la stimuli, cum răspunde la prezența unui adult, ce îl atrage sau ce îl sperie. E important să nu intervină prea repede, ci doar când e cazul, pentru a nu rupe firul natural al comportamentului copilului.
O tehnică eficientă este imitarea copilului – prin gesturi, sunete sau acțiuni. Asta creează o legătură și ajută la introducerea unor jocuri de imitație mai complexe. În această etapă, se folosește cât mai puțin limbaj verbal, pentru a nu-l confuza. Gesturile clare și vocea calmă sunt mai eficiente. Totul se face cu răbdare și respect pentru ritmul copilului.
Comportamentele copilului trebuie înțelese și lucrate – unele pot fi modelate în activități utile, altele pot fi înlocuite cu comportamente pozitive. Chiar dacă are o întârziere sau o dificultate, copilul trebuie să înțeleagă că orice acțiune are o consecință – bună sau rea.
Pentru că mulți copii cu autism nu știu cum să se joace „corect”, este nevoie de multă muncă pentru a le arăta cum se folosesc jucăriile. La început, se folosesc jucării atractive, cu sunete sau lumini, și se repetă același tip de joc până ce copilul îl învață. E bine să se folosească seturi identice de jucării, pentru a facilita imitarea.
În timp, copilul învață să desfășoare activități mai complexe, dar cheia este repetiția zilnică și sentimentul de reușită. Bucuria din timpul jocului are un impact emoțional puternic și îl ajută pe copil să progreseze.
Un aspect foarte important este că nu există o „rețetă” unică pentru copiii cu autism. Nu toți reacționează la fel, așa că orice informație citită sau învățată trebuie adaptată la fiecare copil în parte. Terapeutul trebuie să fie atât riguros, cât și creativ, să știe să implice copilul, să-l motiveze și să-l țină activ și fericit în timpul terapiei.
Un program eficient de terapie prin joc presupune ca acele abilități învățate să fie exersate în contexte variate – acasă, la școală, pe stradă, alături de părinți sau alți adulți. Este foarte important ca părinții sau însoțitorii să continue lucrul început în cabinet.
Terapia prin joc aduce numeroase beneficii: îmbunătățește comportamentele problematice, dezvoltă limbajul și comunicarea, ajută la înțelegerea și exprimarea emoțiilor, crește stima de sine și capacitatea de adaptare. Prin joc, copilul poate „vindeca” blocaje interioare și poate învăța să relaționeze mai bine cu ceilalți.
Pe scurt, jocul este mai mult decât o distracție – este un instrument valoros pentru dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă. Ajută copilul să se descopere pe sine și să învețe cum să se integreze în lume.
Bibliografie
• Bernat, S. Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, 2003;
• Bocoş, M. Instruire interactivă – Repere pentru reflecţie şi acţiune, Editura Presa Universitară Clujeană, 2002;
• Cucoş, C. Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
• Kolozsvari, A. Jocul didactic în activitățile de stimulare a limbajului la copiii cu CES, Editura Eurotip, Baia Mare, 2009;