Perfecționarea metodelor de învățământ constă în folosirea metodelor clasice „modelate” potrivit datelor psihologiei moderne, pe de o parte, și introducerea unor metode noi care să asigure realizarea obiectivului educațional al școlii.
Perfecționarea metodelor de învățământ impune o îmbinare judicioasă a metodelor clasice cu cele moderne, în care tradiţia – cu elementele ei valoroase – și inovația să fuzioneze, să nu se excludă.
Metoda influențează şi determină modul de receptare a conţinutului, gradul de accesibilitate a cunoştinţelor şi valoarea informativă şi formativ-educativă a actului didactic. Astfel, între scop şi conţinut, metoda apare ca un instrument în vederea atingerii finalităţilor urmărite.
Similar suitei de operaţii ce constituie acţiune a didactică, metoda adecvată acţiunii propuse încorporează o suită de procedee ordonate logic. Fiecare procedeu fiind o componentă a metodei, reprezintă o tehnică de acţiune. Procedeul rămâne o componentă particulară a metodei, un instrument de aplicare efectivă a metodei.
La nivelul activităților matematice, se impune folosirea metodelor ce pun accentul pe formarea de deprinderi şi dobândirea de abilităţi prin acţiune. Prin urmare metodele folosite în activităţile matematice sunt: explicaţia, demonstraţia, conversaţia, problematizarea, observaţia, algoritmizarea, jocul, învăţarea prin descoperire.
Cel mai important rol în perfecționarea învățării îl reprezintă calculatorul (internetul), unicul mijloc la care au acces atât elevii, cât și profesorii. Acesta ușurează modul în care se face înglobarea cunoștințelor, oferind „biblioteci” virtuale, unde elevii au acces la materiale variate și de bună calitate, cât și imagini, proiecte, modele și chiar înlesnește comunicarea dintre elevi, dar și elevi-profesor.
Învățământul algoritmizat
Algoritmul reprezintă o suită sau un sistem finit de operații structurate și efectuate într-o anumită ordine logică obligatorie care rămâne întotdeauna aceeași atunci când se utilizează pentru rezolvarea uneia și aceleiași clase de probleme și care conduce întotdeauna la obținerea aceluiași rezultat pentru toți subiecții angajați în rezolvarea aceluiași tip de probleme.
Algoritmul nu este o simplă schemă de operații și nici nu se confundă cu o structură logică a unei materii date, sau cu structura psihologică a acesteia (care pot să nu coincidă). De asemenea, algoritmul nu este tot una cu regula după care urmează să se desfășoare o acțiune și care se poate defini ca propoziție care indică maniera de a se conduce sau executa acțiunea dată (deși atunci când un algoritm este perfect definit el se poate exprima sub forma unei reguli).
În calitatea unei construcții conștiente, care anticipează un program de acțiune viitoare, algoritmul prezintă câteva caracteristici și anume:
- Precizie în fixarea obiectivului de atins;
- Măsură (finitudine) în sensul că suita de operații este finită, limitată;
- Generalitate, aplicabilitate asupra unei întregi clase sau categorii de probleme;
- Rezolubilitate, adică persoanele care aplică corect același algoritm, fără cunoștințe speciale în problemă, vor ajunge în mod corect la rezolvare, la una și aceeași soluție.
Inițial, algoritmul a fost utilizat în matematică, dar, o dată cu apariția ,,mașinilor de învățat”, el a dobândit o aplicare largă, cu implicarea ciberneticii în organizarea proceselor de predare-învățare și cu utilizarea calculatoarelor în învățământ, a căror funcționare are la bază algoritmizarea operațiilor intelectuale.
Algoritmizarea se justifică în abordarea situațiilor didactice complexe, în cele care cer o gândire convergentă, parcurgerea căii celei mai scurte în rezolvarea sarcinilor, în promovarea unei pedagogii exacte, axată pe formarea unor deprinderi care ar putea să fie schematizate, reduse la algoritmi specifici diferitelor discipline.
Este bine de știut că nu totul poate fi algoritmizat. Dar există unele fragmente ale instruirii, cum ar fi cele din domeniul predării matematicii, gramaticii, tehnicii și tehnologiei, ale practicii etc. Care pot fi concepute în termeni de programare algoritmică. Există anumite noțiuni, probleme și acțiuni care se învață mai bine urmând un traseu algoritmizat.
Învățământul programat
Instruirea programată presupune parcurgerea unui conținut programat și destinat învățării, alcătuit din secvențe informative (unilineare, fără variații posibile sau îmbogățite cu ramificații suplimentare de cunoștințe). Fiecare secvență lansează o întrebare (ori un exercițiu) la care elevii urmează să formuleze un răspuns rapid. Acesta este confruntat imediat cu răspunsul corect și dacă este corect el este întărit pozitiv (confirma, recompensat) sau este întărit negativ (infirmat și corectat imediat) maximizându-se în felul acesta șansele de succes.
Proiectarea și construcția programului (conținutului) se face ținându-se seama de câteva principii de bază proprii acestui tip de instruire și anume:
a) Principiul pașilor mici și al progresului gradat- realizat prin analiza și fragmentarea cu rigurozitate a materiei în unități didactice elementare, simple accesibile, logic și organic înlănțuite;
b) Principiul participării active- formulează cerința ca relația între conținut și elev să fie una de tip interactiv, în sensul că acesta trebuie șă răspundă la întrebări, să propună soluții și să rezolve în mod independent;
c) Principiul verificării imediate a răspunsului- răspunsurile date de elev sunt
confruntate operativ cu cele valide, astfel subiectul nu poate să treacă la secvența următoare de învățare înainte ca răspunsurile să fie confirmate pozitiv;
d) Principiul ritmului propriu de studiu- fiecare elev parcurge programul în ritmul său personal, corespunzător posibilităților lui reale, dispunând și gestionând relativ independent timpul necesar rezolvării sarcinilor date;
e) Principiul reușitei- orice program (conținut) urmează să fie de așa manieră pus la punct încât să creeze condiții de succes pentru toți elevii.
Instruirea programată poate fi:
- de tip linear (skinneriană)- cu răspunsuri construite și cu parcurgerea secvențelor după o singură înlănțuire;
- ramificată (de tip Crowder)- cu răspunsuri la alegere și cu ramificații pentru unele secvențe de clarificare cauzală a răspunsurilor sau soluțiilor greșite.
Cele mai aspre critici se leagă de faptul că instruirea programată aduce prea mult cu o ,,tutelare” excesivă, împiedicând elevul să-și manifeste spontaneitatea și libertatea imaginației creatoare. Instruirea programată rămâne, totuși, foarte importantă prin principiile ei, prin deschiderile ei spre trecerea la instruirea asistată de calculator.
Instruirea asistată de calculator (IAC)
„Apariția ciberneticii este una dintre cele mai de seamă cuceriri ale științei și tehnicii secolului al XX-lea, cu implicații majore și în secolul al XXI-lea. Ea a deschis numeroase perspective în multiple domenii ale cunoașterii și activității umane. În pedagogie, s-au făcut încercări de aplicare a ciberneticii și în urma experimentării s-au obținut unele rezultate în explicarea și dirijarea procesului didactic de învățare, de însușire a cunoștințelor pe baza dirijării prin conexiune inversă. Procesul didactic are un aspect cibernetic și, ca urmare, trebuie să se sprijine pe cibernetică în rezolvarea problemelor instructiv-educative”.
Cele mai mari speranțe de viitor se leagă de utilizarea calculatorului și a internetului, considerate a fi unele dintre cele mai reprezentative instrumente tehnologice realizate în ultima vreme, de utilizare universală. Impactul considerabil al procesului de computerizare și de folosire a soft-ului educațional, ori cel de racordare la internet, se poate urmări în exemplul câtorva dintre principalele aspecte ale învățământului și anume:
- în organizarea învățării, prin dezvoltarea instruirii asistată de calculator (IAC);
- în perfecționarea managementului educațional;
- în susținerea cercetării specifice domeniului, adică a cercetării pedagogice.
Instruirea asistată de calculator eliberează profesorul de o serie de sarcini. Astfel, profesorul devine, într-o măsură mai mare, un formator, un ghid, sau un evaluator, ocupându-se tot mai mult de identificarea, cunoașterea și cultivarea capacității intelectuale și morale ale elevilor.
Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de învăţământ, care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii, caracteristice societăţii contemporane.
Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilitățile tehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei metode didactice calități privind:
− informatizarea activităţii de predare– învățare–evaluare;
− îmbunătăţirea IAC prin intermediul unor acţiuni de: gestionare , documentare, interogare;
− simulare automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în procesul de învăţământ, conform documentelor oficiale de planificare a educaţiei.
În concluzie, tendințele de perfecționare a mijloacelor de învățământ sunt reprezentate de: învățământul algoritmizat, învățământul programat, instruirea asistată de calculator și internetul. Acestea ușurează atât munca elevilor, cât și a profesorilor, iar accesul la informație este mult mai simplu (este vorba despre folosirea internetului, cu ajutorul calculatorului).
Surse
• A. Adascaliței, Instruire Asistată de Calculator, IAC, Proiectarea Instruirii utilizând Sisteme Informatice Multimedia, curs online: mail.tuiasi.ro/~dppd/rosite/IAC.htm, p. 3.
• C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 1996, p. 93.
• I. Cerghit, Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Aramis, București, 2002, p.111.
• www.psyvolution.ro/998-dezvoltarea-personalitatii-prin-feedback.
• pshihopedagogie.blogspot.com/2007/08/8-metodologia-si-tehnologia-instruirii.html.
• www.didactic.ro/materiale-didactice/131698_metode-procedee-si-strategii-didactice-utilizate-in-formarea-reprezentarilor-matematice