La ora actuală, sistemul de învățământ este bazat pe folosirea a două tipuri de metode didactice și anume cele tradiționale și moderne.
În cadrul unui sistem de învățământ modern metodologia didactică trebuie să țină pasul cu tendințele societății, precum și cu toate cerințele formabililor, respectiv cu modificările intervenite în educație.
Calitatea unei metode didactice se poate studia prin raportarea acesteia la o situație didactică, criteriul oportunității sau adecvării stând la baza stabilirii calității unei anumite metode. De asemenea, calitatea unei metode didactice este stabilită ținând cont și de suma secvențelor din care aceasta este alcătuită, dar și de înlănțuirea artificiilor metodologice (Cucoș, 2006).
Procesul de învățământ trebuie să aibă la bază o strategie de instruire bine structurată, acest fapt stând la baza modului în care profesorul reușește să selecteze cele mai oportune metode, materiale și mijloace didactice pentru a atinge obiectivele propuse (Nicola, 1992).
Una dintre metodele didactice moderne utilizate în procesul instructiv-educativ este metoda proiectului.
Proiectul este o modalitate de instruire și autoinstruire datorită căruia elevii realizează o cercetare ce are la bază obiective practice și care se finalizează prin realizarea unui produs, precum poster, afiș, aparate, materiale, obiecte. Aceste produse sunt rezultatul unor activități de cercetare, proiectare, precum și al unor activități practice derulate în cadrul proiectului individual sau în echipă ( Ionescu și Bocoș, 2017). În comparație cu alte metode didactice care au la bază reconstituirea, descrierea și găsirea de explicații pentru o situație anterioară, proiectul se bazează pe acțiuni ce se desfășoară în viitor, reprezentând o anticipație ideatică (Crețu, 1997).
Un aspect demn de menționat în acest context este faptul că elevii trebuie să conștientizeze proiectele pe care le realizează pot fi utile și altora, fapt ce duce implicit și la o creștere a motivației acestora pentru realizarea unor proiecte calitative.
Având în vedere faptul că proiectul presupune o activitate de durată și îmbină investigația științifică cu activitățile practice, acesta este un mijloc eficient de integrare a învățământului în cercetarea științifică și cu practica din viața de zi cu zi (Ionescu și Bocoș, 2017). Calitatea unui proiect vizează validitatea acestuia, completitudinea, elaborarea și structurarea acestuia, calitatea materialului utilizat precum și creativitatea elevilor în realizarea proiectului (Stoica, 2001).
Pentru a evidenția rolul și eficiența pe care o au proiectele în formarea elevilor din ciclul gimnazial, am realizat un studiu comparativ la două clase a VII-a, pe parcursul modulului 3.
În etapa inițială, a fost testat nivelul elevilor prin chestionare orală, pe baza întrebărilor din capitolul anterior. Întrebările adresate elevilor au fost aceleași la ambele clase, pentru a avea o imagine cât mai clară asupra nivelului de pregătire al elevilor la începutul studiului.
În etapa experimentală, în cazul clasei de control lecțiile au fost predate utilizând metode tradiționale, activitatea frontală fiind cea predominantă. În ceea ce privește clasa experimentală, activitățile didactice s-au desfășurat pe baza unor metode moderne, respectiv metoda proiectului. Elevii au beneficiat de integrarea în cadrul lecțiilor de biologie a unor aplicații online menite să faciliteze înțelegerea noțiunilor biologice, precum și realizarea unor corelații între acestea. Elevii au vizionat unor filmulețe didactice, au lucrat pe baza unor resurse educaționale deschise și în diferite aplicații.
De asemenea, elevii din clasa experimentală au avut de realizat un proiect în echipă prin care să evidențieze importanța acordării primului ajutor, precum și modalitatea de acordare în cazul unor situații ce implică sistemul locomotor.
Scopul proiectului a fost formarea competențelor de lucru în echipă, de comunicare eficientă în cadrul grupului și de corelare a teoriei cu practica.
Elevii au realizat proiectul în echipă și au prezentat rezultatul muncii lor în fața celorlalți colegi. Ulterior a avut loc o dezbatere pe baza proiectelor realizate, fiind identificate punctele tari și cele slabe pentru fiecare proiect. În acest fel a fost oferit un feedback fiecărei grupe de elevi și au fost formulate concluzii pertinente cu privire la munca acestora.
Pe parcursul etapei experimentale perioada de predare a lecțiilor a fost identică, singurul aspect care a fost diferit fiind modalitatea de predare a acestora.
În ultima etapă a experimentului, elevii din ambele clase au fost testați pe baza aceluiași test sumativ. Rezultatele testului au fost mai bune în cazul elevilor din clasa experimentală în comparație cu cele ale elevilor din clasa de control, cu precizarea că majoritatea elevilor au obținut note mai mari de 5. Acest aspect indică faptul că utilizarea proiectului ca metodă didactică împreună cu aplicațiile digitale au o eficiență crescută în procesul instructiv-educativ, utilizarea acestora fiind oportună la orice clasă de gimnaziu.
Prin utilizarea proiectului ca metodă de evaluare, elevii pot demonstra atât capacitatea de analiză și sinteză de care dispun, precum și competențele practice pe care le-au dobândit.
În timpul realizării unui proiect pot fi evaluate o serie de capacități precum capacitatea de a observa și de a alege metodele potrivite de lucru, capacitatea de a utiliza eficient materialele bibliografice, de a utiliza corespunzător cunoștințele, dar și capacitatea de a analiza, investiga și de a sintetiza materialele bibliografice (Cucoș, 2006).
În concluzie, utilizarea proiectului în cadrul orelor de curs este oportună, sporind gradul de interactivitate al lecțiilor și facilitând dobândirea de noi competențe de către elevi. Totodată, evaluarea prin proiecte este un tip de evaluare modernă, care oferă profesorului o imagine mult mai amplă asupra elevilor, aceasta nefiind limitată doar la gradul de însușire al noțiunilor teoretice.
Bibliografie
• Creţu C, (1997). Psihopedagogia succesului. Ed. Polirom, Iași;
• Cucoş C, (2006). Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti;
• Ionescu, M., Bocoș, M (coord), (2017). Tratat de didactică modernă.Ed. a 2-a, rev. Pitești: Ed.Paralela 45;
• Nicola I, Pedagogie. (1992). Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
• Stoica A, (2001). Evaluarea curentă şi examenele.Ghid pentru profesor. Editura Pro Gnosis, Bucureşti.