Disciplina „Gândire critică și drepturile copilului” oferă numeroase contexte autentice pentru dezvoltarea competenței de argumentare orală, deoarece pornește de la situații reale din viața elevilor: relațiile în familie și la școală, folosirea internetului, exercitarea drepturilor, asumarea responsabilităților, respectarea regulilor, gestionarea conflictelor, manifestarea valorilor, precum: respectul, toleranța, empatia etc. La clasa a V-a, elevii exprimă opinii spontane în legătură cu astfel de aspecte, însă acestea sunt adesea formulate sumar, incomplet (Nu e corect…, Așa cred eu…), fără justificări. Prin urmare, este necesară ghidarea elevilor spre construirea conștientă a unui argument oral simplu și coerent, prin strategii accesibile și situații concrete.
Un prim pas îl reprezintă învățarea structurii argumentului oral, iar rolul profesorului este de a utiliza scheme vizuale sau formule-ancoră adaptate vârstei: opinie ( Cred că…; După părerea mea…) – motiv (pentru că…, deoarece…, având în vedere faptul că….) – exemplu (De exemplu…; Astfel…) – concluzie (Așadar…; Prin urmare…). Aceste repere îi ajută pe elevi să își organizeze gândirea și să evite răspunsurile monosilabice. Având în vedere că strategia modelării este esențială la această vârstă, profesorul poate formula un argument oral, pornind de la tema regulilor în clasă : „Cred că respectarea regulilor este importantă, deoarece ne ajută să ne simțim în siguranță. De exemplu, dacă respectăm regula de a nu vorbi toți deodată, ne putem înțelege mai bine. Prin urmare, regulile ne ajută să colaborăm.” Elevii sunt apoi invitați să construiască argumente asemănătoare, pornind de la alte situații cunoscute, individual sau în perechi.
Totuși, învățarea structurii unui argument oral și oferirea de exemple de către profesor nu este suficientă. Aici intervine rolul formator al jocurilor didactice, care facilitează implicarea elevilor și le stimulează gândirea și creativitatea, având un mare potențial în dezvoltarea competenței de argumentare orală. De exemplu, în jocul „Acord sau dezacord”, pot fi utilizate afirmații precum: „Este corect să excluzi un coleg din joc.”; „Este în regulă să spui o minciună ca să eviți o pedeapsă.”; „Prietenii trebuie să se apere mereu, chiar dacă greșesc.”; „Este incorect să copiezi tema de la un coleg.”; „Regulile sunt necesare doar la școală.”; „Temele pentru acasă ar trebui interzise.”; „Fiecare elev ar trebui să aibă un program zilnic de lectură.”; „Părinții au dreptul să aleagă prietenii copilului său.”; „Prietenii sunt doar cei cu care te întâlnești în fiecare zi.”; „Uniforma școlară ar trebui să fie obligatorie.” etc. Elevii își aleg poziția și sunt încurajați să aducă exemple din viața de zi cu zi sau din experiența școlară, construind argumente și contrargumente.
Mai mult, paleta de exerciții se poate extinde creativ pentru întrebări construite dual, pentru a le da posibilitatea elevilor de a analiza simultan o poziție pro și una contra, precum: „Este amuzant sau nu să ne poreclim colegii?”; „Calculatorul este sau nu dăunător?”; „Grădinile zoologice ar trebui sau nu desființate?”; „Este necesar sau nu controlul parental la telefonul copiilor sub 12 ani?” etc. Aceste întrebări urmăresc strategic familiarizarea elevilor cu posibilitatea de a-și asuma o viziune, pe care, ulterior, să o nuanțeze (totuși…, cu toate acestea…).
De asemenea, ca punct de plecare, se pot folosi ca instrumente educaționale numeroase proverbe. Acestea sintetizează experiența de viață, valorile morale și normele comportamentale într-o formă concisă, care le permit elevilor contactul direct cu înțelepciunea populară. Sarcina elevilor este dublă: să descifreze mesajul proverbului, apoi să construiască argumentul sau contraargumentul, pe baza unor perle de înțelepciune, precum: „Ai carte, ai parte.”; „Graba strică treaba.”; „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.”; „Mai bine mai târziu decât niciodată.”; „Așchia nu sare departe de trunchi.” etc. Un alt joc, „Ce ai face dacă…?”, presupune prezentarea și analiza unor situații-problemă: „Ce ai face dacă un coleg nou este ignorat de ceilalți?”; „Cum ai reacționa dacă cineva nu respectă regulile?”; „Ce ai face dacă vezi că cineva este nedreptățit?”; „Cum ai reacționa dacă un coleg îți ia lucrurile fără permisiune?” etc. Răspunsurile trebuie motivate, respectând structura argumentului oral. Întrebările profesorului orientează permanent argumentarea orală: „De ce crezi că este corect?”; „Ce consecințe ar avea un comportament diferit?”; „Ce se poate întâmpla dacă nu respectăm această regulă?”; „Ai întâlnit o situație asemănătoare în viața de zi cu zi?” etc. Astfel, elevii sunt încurajați să își susțină ideile prin exemple din experiența personală, din experiențele lor de lectură sau pe baza unor procese cognitive logice sau creative.
Cu toate acestea, dacă afirmațiile sau întrebările de mai sus s-ar prezenta doar sub forma acestor două jocuri, construirea unor argumente orale ar deveni monotonă, plictisitoare și chiar obositoare. De aceea, este necesară diversificarea situațiilor ludice, unele dintre ele cu caracter interdisciplinar. Următoarele jocuri scurte au rolul de a consolida competența argumentativă, de a stimula implicarea și cooperarea, de a activa gândirea critică: „Continuă idea” (un elev formulează opinia, iar ceilalți, motivul, exemplul, respectiv concluzia); „Argumentul de 30 de secunde” (elevul formulează un argument concis, dar complet); „Un cuvânt tu, un cuvânt eu” (doi elevi formulează un argument oral complet, utilizând, pe rând, doar câte un cuvânt fiecare); „Spune altfel” (un elev reformulează argumentul enunțat de un coleg, folosind cuvinte diferite); „Argumentul incomplet” (profesorul formulează un argument lacunar, iar un elev îl completează); „Un argument, două exemple/ două motive” (elevii susțin aceeași idee prin exemple/motive diferite); „Întregește argumentul” (elevii caută în cele patru colțuri ale clasei fragmente dintr-un argument complet); „Argumentul în pași de dans” (un elev se mișcă prin clasă în ritm lent/ rapid și construiește argumentul); „Ștafeta argumentului” (grupele, a câte patru elevi fiecare, construiesc argumente); „Desenez argumentul” (elevii construiesc un argument, în echipă, dar ilustrează exemplul printr-un desen, urmând ca ceilalți să îl formuleze oral); „Suntem sau nu împreună?” (un elev formulează un argument, iar altul, un contraargument, apoi decid dacă își schimbă sau nu părerea, în funcție forța persuasivă a acestora) etc.
În concluzie, la ora de „Gândire critică și drepturile copilului”, se poate observa că argumentarea orală se construiește eficient prin exemple concrete, prin jocuri didactice diversificate și prin situații familiare elevilor, la care le este ușor să se raporteze. Aceste activități contribuie nu doar la dezvoltarea competenței de comunicare, ci și la dezvoltarea comportamentului social responsabil și a gândirii critice.