Prin intermediul abordării interdisciplinare a conținuturilor diferitelor arii curriculare, se creează condiții necesare dezvoltării capacităților elevilor de a realiza mai ușor corelații între diferite domenii de cunoaștere, de a integra cunoștințe în diferite și diverse domenii de viață, de a utiliza un limbaj comun pentru mai multe activități, oferindu-se astfel profesorului posibilitatea de a proiecta actul didactic în forma variate și complexe, asigurându-se implicarea activă a elevilor și astfel rezultatele obținute în urma evaluărilor sumative și finale vor fi mai bune.
Interdisciplinaritatea trebuie văzută ca „un demers ce se desfășoară pe mai multe niveluri, care constă în selecția și sinteza cunoștințelor existente în perimetrul multidisciplinar și în formarea de noi cunoștințe, concepte, legi, paradigme” (Opriș, 2006, 127).
Scopul abordării interdisciplinare la nivelul proceselor didactice este de al determina pe profesor să realizeze o cooperare și întrepătrundere între discipline pentru realizarea obiectivelor, chiar dacă acestea sunt stabilite pe discipline nu constituie un impediment deoarece există obiective comune mai multor discipline. În activitatea desfășurată la clasă se manifestă o tendință de a lucra la frontiera dintre discipline, de a lega disciplinele între ele ”de a le înscrie pe un soi de hartă generală a cunoștințelor și chiar de a căuta un sistem unitar care să le grupeze” (Bottomore, 1986, 39).
Prin intermediul interdisciplinarității, se favorizează transferuri între domenii de cunoaștere, se folosesc mijloace variate și procedee care îl ajută pe elev să-și dezvolte capacitatea de muncă și elimină inerția intelectuală. Elevul lucrează fără a fi suprasolicitat, întâmpină lumea și viața fără prejudecăți prin transferarea și asocierea cunoștințelor în abordarea realității.
Tratarea interdisciplinară presupune în general interacțiune între două sau mai multe discipline cum ar fi: limbă română – religie – istorie, religie-limbă română matematică – fizică – chimie, geografie-religie, istorie-religie etc. La clasele primare interdisciplinaritatea se poate promova cu succes la lecție, când cunoștințele o reclamă. Profesorul trebuie ,,să se străduiască să extindă și să adâncească legătura dintre obiectele de învățământ, asigurând continuitatea procesului de instruire de la o etapă la alta, fiecare constituind premisă pentru cele care urmează” (Ardeleanu, 2010, 18).
Tratarea interdisciplinară cere profesorului să iasă din tiparele stricte ale disciplinei pe care o predă și să facă saltul de la simpla corelare a cunoștințelor la abordarea interdisciplinară a conținuturilor lecțiilor. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se întocmesc planificările calendaristice, pornind de la ideea că însușirea interdisciplinară a cunoștințelor trebuie să fie un obiectiv urmărit de către profesor, realizat conștient și planificat.
Când se realizează proiectarea activității didactice profesorul trebuie să aibă în vedere pe lângă competențele generale și specifice urmărite, gruparea disciplinelor implicate în realizarea competențelor, folosirea metodelor specifice fiecărei discipline în corelare cu celelalte discipline.
Studiul interdisciplinar este calea cea mai sigură de evitare a supraîncărcării, a paralelismelor, de tratare riguroasă a fenomenelor și de formare a unui sistem unitar de cunoștințe. Interdisciplinaritatea este rezultatul firesc al dezvoltării cercetării pedagogice, de aceea ”interdisciplinaritatea în învățământ este un principiu de aplicare, o modalitate de gândire și acțiune, decurgând din evoluția științei contemporane” (Amihăilesei, 1986,48).
Studiul cu tema „Predarea interdisciplinară a conținuturilor la ciclul primar” a fost realizat în perioada mai-iunie 2024, prin intermediul unui sondaj de opinie. Scopul principal este realizarea unei analize corecte a părerilor și atitudinilor cadrelor didactice din cele două școli, față de predarea interdisciplinară și identificarea celor mai bune soluții pentru realizarea acesteia, precum și pentru a vedea cum poate să susțină școala procesul de predare interdisciplinară.
Obiectivele urmărite au fost:
- Cunoașterea și analiza opiniilor cadrelor didactice cu privirea la predarea interdisciplinară
- Determinarea măsurii în care cadrele didactice folosesc predarea interdisciplinară
În vederea colectării informațiilor, am utilizat ca instrument chestionarul „Predarea interdisciplinară a conținuturilor la ciclul primar”, care a fost aplicat cadrelor didactice de la Școala Gimnazială „Vasile Mitru” Tașca și Școala Gimnazială „Iulia Hălăucescu” Tarcău.
Limitele evaluării:
- informațiile colectate sunt, în general, la nivelul percepțiilor;
- analiza datelor s-a făcut prin statistică descriptivă.
Caracteristicile grupului de respondenți la chestionar: Au răspuns la chestionar toate cele 13 cadre didactice din școală, care predau discipline la ciclul primar, respondenții se încadrează în următoarele segmente de vârstă: 20 – 25 ani: 1; 26 – 30 ani: 0; 31 – 40 ani: 2; 41 – 50 ani: 6; 51 – 60 ani: 4; 13 de gen feminine. Gradele didactice ale cadrelor participante la studiu sunt: I 8, II 2, definitiv 2 și debutant 1.
Concluzii și recomandări
Opinia majorității respondenților din cele două școlii este că disciplinele studiate la școală sunt puternic legate între ele(10), 2 dintre aceștia consider că există unele legături între ele, iar 1 consideră că nu există nici o legătură între discipline.
În timp ce predau o lecție, fac legături între aceasta și alte discipline ocazional 6 dintre respondenți, frecvent 2, întotdeauna 2 rar 2 și niciodată 1.
10 persoane din cele 13 participante la studiu, consideră că orele ar fi mai interessante dacă ar fi ținute în parteneriat cu profesori de alte discipline, iar 3 consideră că nu.
Studiul de față evidențiază faptul că pentru pregătirea lecțiilor interdisciplinare este necesar alocarea unui timp și efort din partea cadrului didactic mai mare, unele cadre sunt obișnuite să folosească doar predarea monodiciplinară și nu sunt interesate să realizeze o predare interdisciplinară.
Majoritatea respondenților apreciază că programa școlară este um factor importante al integrării predării interdisciplinare, urmat de cunoștințele și pregătirea cadrelor didactice.
De asemenea 7 dintre respondenții sunt de părere că ocazional profesorii își planifică activitatea la clasă interdisciplinar, 2-frecvent, 2-întotdeauna, 1-rar, 1-niciodată.
10 dintre participanții la studio consideră că testele de evaluare cu conținut interdisciplinar sunt eficiente, iar 3 consideră că aceste teste nu sunt eficiente.
În ceea ce privește colaborarea cu cadre didactice din alte unități pentru planificarea și evaluarea interdisciplinară, 7 dintre respondenții sunt de părere că această colaborare ar avea efecte positive, iar 6 nu sunt de acord.
În cadrul cercurilor pedagogice respondenții consideră că tematica activităților interdisciplinare este rar abordată(10), ocazional atinsă(2), frecvent abordată(1).
10 dintre respondenți au fost de acord că este benefică o deschidere mai amplă a învățământului interdisciplinar pe plan educațional, iar 3 dintre respondenți consideră că abordarea interdisciplinară a activităților trebuie amplificată în contextul programelor școlare.
Predarea interdisciplinară, solicită fiecărui cadru didactic să părăsească tiparele stricte ale disciplinei pe care o predă, iar aceasta necesită măiestrie din partea profesorului în corelarea cunoștințelor și obiectivelor din diferite arii curriculare.
Necesitatea abordării interdisciplinare a conținuturilor este motivată de volumul mare de cunoștințe pe care copiii le primesc, acestea necesită a fi selectate, prelucrate și apoi valorificate prin stimularea interesului elevului pentru cunoaștere prin corelarea dintre discipline.
Un învățământ interdisciplinar vizează să stabilească o organizare a activității educative în care elevul să fie plasat în situații semnificative și să efectueze activității care cer competențe dobândite nu numai la o disciplină școlară.
Interdisciplinaritatea este necesară și ea presupune muncă, documentare și măiestrie pedagogică.