Acest studiu prezintă o cercetare pedagogică desfășurată pe parcursul unui an școlar, la două clase a IX-a din învățământul profesional, în cadrul modulului „Lăcătușerie generală”. A fost analizată integrarea tehnicilor video, folosind metode de învățământ adecvate (explicația, demonstrația, exercițiul, activități practice), prin cinci probe de evaluare.
Trebuie menționat faptul că la clasa experimentală au fost folosite și alte mijloace de învățământ, în afara celor video, acestea din urmă fiind integrate în cadrul lecțiilor alături de mijloace clasice. Clasa experimentală, inițial cu rezultate mai slabe, a redus decalajul față de clasa martor și a obținut o medie superioară la finalul anului școlar, lucru observat la evaluarea finală. Datele indică potențialul pedagogic al intervenției integrate, fără a permite atribuirea progresului exclusiv materialelor video.
Cuvinte-cheie: tehnici video; predare-învățare-evaluare; cercetare pedagogică; învățământ profesional; progres școlar
1. Introducere
În învățământul tehnic și profesional, numeroase competențe presupun observarea și executarea corectă a unor operații practice. Materialele video permit vizualizarea dinamică a procedeelor, evidențierea detaliilor constructive și reluarea secvențelor relevante.
Ele pot susține înțelegerea, asigurând un suport pentru profesor și elevi în ceea ce privește explicația profesorului, exercițiul sau demonstrația directă, dar nu elimină celelalte mijloace de învățământ, scopul final fiind, în cazul de față, folosirea de către elevi a mijloacelor de măsurare reale: șubler, micrometru etc.
Cercetarea de față urmărește valoarea didactică a integrării tehnicilor video într-un ansamblu de metode și mijloace de învățământ, în raport cu evoluția rezultatelor elevilor.
2. Scopul și metodologia cercetării
Scopul cercetării a fost investigarea contribuției tehnicilor video la eficientizarea predării, învățării și evaluării conținuturilor de lăcătușerie generală. Ipoteza de lucru a presupus că utilizarea sistematică a demonstrațiilor video, corelată cu metode active și exerciții practice, poate favoriza înțelegerea și consolidarea competențelor.
Pe parcursul anului școlar în care a avut loc studiul, au fost comparate clasa a IX-a B (martor, cu utilizarea preponderentă a mijloacelor clasice) și clasa a IX-a D (experimentală, cu integrarea tehnicilor video). Au fost aplicate: o probă inițială, două probe de progres și două probe finale, cu mențiunea că ultima probă finală a fost administrată doar elevilor cu rezultate mai slabe. Instrumentele au vizat cunoștințe teoretice, identificarea instrumentelor și aplicarea lor în situații de măsurare și verificare.
3. Particularitățile intervenției didactice
În clasa experimentală, secvențele video au fost folosite la captarea atenției, prezentarea noilor cunoștințe, demonstrarea operațiilor, consolidarea cunoștințelor și evaluare.
La clasa martor, au fost evidente unele limitări la folosirea unor mijloace de măsurare reale, mijloace de învățământ clasice: acestea fiind mijloace individuale de măsurare, au dimensiuni mici, fiind imposibil pentru profesor să prezinte întregii clase părțile componente ale lor, și mai ales să prezinte modul de măsurare cu ele. Din acest motiv, în ciuda faptului că s-au folosit pliante, schițe, desene, s-a pierdut foarte mult timp pentru explicare, demonstrație și chiar pentru exerciții, participarea elevilor fiind pasivă.
În cazul clasei experimentale, prin folosirea unor softuri care simulează mijloacele de măsurare, prin proiectare pe tabla smart, au fost posibile explicația, demonstrația și consolidarea cunoștințelor, asigurându-se lecții interactive la care au participat toți elevii. Pentru început, elevii au avut posibilitatea să experimenteze și să se autoevalueze folosind imaginile și softurile video, abia apoi au folosit mijloacele reale, când deja stăpâneau cunoștințe și abilități, fără teama de a deteriora instrumentele, teamă pe care am observat-o la unii dintre elevi, rezolvând sarcinile mult mai ușor. Lecțiile au abordat utilizarea șublerului și micrometrului, citirea dimensiunilor, identificarea instrumentelor de măsurare a unghiurilor, verificarea cu echere și metoda fantei de lumină, precum și folosirea raportorului mecanic.
Profesorul a oprit și reluat secvențele pentru a evidenția poziționarea instrumentelor, mișcarea componentelor și citirea corectă a indicațiilor. Observarea a fost urmată de întrebări dirijate, explicații, fișe de lucru și exerciții aplicative. Prin urmare, materialele video au reprezentat suport pentru activități interactive, nu simple prezentări pasive.
Prin folosirea acestor tehnici video, am putut particulariza pentru toți elevii, în funcție de stilul de învățare al fiecăruia, aceste mijloace de învățământ fiind adaptabile. Cu toate acestea, și la clasa experimentală au fost unii elevi care au obținut rezultate mai slabe, dar media pe clasă a fost îmbunătățită în mod vizibil, la începutul anului școlar existând deja o diferență între clase, după cum reiese din testele inițiale.
4. Rezultatele cercetării
Rezultatele cercetării au vizat atât obiectivele operaționale ale lecțiilor, cât și progresele claselor, care au fost apreciate prin media pe fiecare clasă. În acest scop au fost administrate mai multe teste de evaluare: un test inițial, două teste de progres și două teste finale, cu mențiunea că testul de evaluare finală nr. 5 a fost aplicat doar elevilor care au obținut rezultate slabe la testul de evaluare finală nr. 4. Acest test de evaluare finală nr. 5 a fost aplicat în urma unor măsuri remediale, care i-au vizat pe acești elevi.
În tabelul de mai jos sunt sistematizate rezultatele cercetării, pe baza mediilor pe clase obținute la testele de evaluare administrate.
| Evaluare | IX B – martor | IX D – experimentală |
| Inițială nr. 1 | 7,54 | 6,33 |
| Progres nr. 2 | 7,04 | 6,70 |
| Progres nr. 3 | 7,83 | 7,79 |
| Finală nr. 4 | 7,79 | 8,08 |
| Finală nr. 5* | 6,80 | 6,80 |
La evaluarea inițială, clasa martor a avut un avantaj de 1,21 puncte. La proba de progres nr. 2 diferența s-a redus la 0,34 puncte, iar la proba nr. 3 la 0,04 puncte. La evaluarea finală nr. 4, clasa experimentală a depășit clasa martor cu 0,29 puncte (8,08 față de 7,79). La proba finală nr. 5, mediile subgrupurilor au fost egale, 6,80.
Rezultatele indică apropierea performanțelor și, la una dintre probele finale aplicate claselor, inversarea diferenței inițiale.
5. Interpretare și limite
Intervenția didactică a oferit elevilor acces la demonstrații repetabile și la observarea detaliată a operațiilor. Această abordare poate explica evoluția favorabilă a clasei experimentale, împreună cu celelalte mijloace de învățământ folosite.
Având în vedere că mijloacele clasice au fost utilizate la ambele clase, folosirea la clasa experimentală pe lângă acestea a mijloacelor video conduce clar la concluzia că progresele acestei clase sunt rezultatul folosirii tehnicilor video alături de cele clasice.
Folosirea tehnicilor video în predare, învățare și evaluare nu exclude folosirea altor mijloace de învățământ, ele doar completează arsenalul de mijloace, completând mijloacele de învățământ folosite. În cazul prezentat, unele mijloace nici nu ar fi putut fi excluse, măsurarea cu instrumente reale: șublere, micrometre, echere etc., fiind scopul final al lecțiilor.
Cercetarea a implicat două colective cu niveluri inițiale diferite, fără repartizare aleatorie. Proba finală nr. 5 a vizat doar elevii cu rezultate slabe și nu trebuie generalizată la întregile clase.
6. Concluzii
Studiul evidențiază oportunitatea integrării tehnicilor video în predarea și evaluarea conținuturilor tehnice, ca suport pentru explicație, demonstrație și exersare. Clasa experimentală a recuperat decalajul inițial față de clasa martor și a obținut rezultate superioare la evaluarea finală nr. 4.
Concluzia susținută de date este favorabilă demersului didactic integrat, mijloacele video fiind integrate alături de alte mijloace au condus la îmbunătățirea performanțelor, folosirea lor fiind eficientă în anumite secvențe ale lecțiilor și în anumite conjuncturi. Ele nu sunt soluția „miraculoasă”, folosită oricum și în orice circumstanțe, fiind necesară corelarea lor cu metode adecvate precum și integrarea lor cu alte mijloace.
Pentru practica didactică, sunt recomandate selectarea secvențelor în raport cu obiectivele lecției, întreruperea lor pentru întrebări și observații, urmată de sarcini practice și evaluare formativă.
Bibliografie
Cerghit, I. (1976). Metode de învățământ. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Ionescu, M., Radu, I. (coord.) (1995). Didactica modernă. Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Radu, I. T. (2000). Evaluarea în procesul didactic. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Cucoș, C. (2009). Didactica disciplinelor tehnice. Editura Didactică și Pedagogică, București.