Evaluarea reprezintă o etapă foarte importantă a procesului de învățământ, deoarece oferă informații esențiale despre calitatea și funcționalitatea acestuia, precum și a unor componente ale acestuia. Pe baza evaluării se realizează verificarea cunoștințelor acumulate și cuantificarea rezultatelor. Actul evaluativ trebuie să se efectueze continuu și presupune verificarea, aprecierea frecventă, sistematică a rezultatelor școlare. Evaluarea se poate face având ca scop criterii cantitative, care pot varia în funcție de calitatea predării și complexitatea obiectivelor sau criterii calitative, care pot stabili concluzii pozitive sau negative.
Repere teoretice
În mediul școlar autohton, pot fi observate două tipuri de evaluare: evaluarea tradițională și evaluarea modernă.
Evaluarea tradițională presupune faptul că profesorul are în vedere următoarele etape: constată, compară și judecă. Această evaluare este aproape exclusiv centrată pe elev și apreciază conformitatea cunoștințelor redate (lecția învățată) și a atitudinilor, comportamentelor (respectarea autorității, efortul de lucru). Ca atare, ea apreciază conformitatea produsului, însă o face după o scară de valori care este lăsată la aprecierea evaluatorului. În forma ei tradițională, evaluarea elevilor are trei funcții principale: recompensarea sau pedepsirea elevilor, clasarea și compararea rezultatelor în funcție de probele comune, informarea autorităților școlare și a părinților despre meritele sau deficiențele fiecărui elev. Într-un astfel de sistem, profesorul exercită o putere nelimitată, chiar arbitrară, aflându-se în rolul judecătorului. Fiecare clipă este o ocazie pentru profesor de a-l evidenția pe cel mai bun din grup și de a-l exila pe cel mai puțin bun.
Evaluarea modernă, pe de altă parte, apreciază și verifică elevii în raport cu o normă. Această normă de referință, precum și criteriile de apreciere trebuie să fie clar formulate, cunoscute atât de către evaluator, cât și de către cel evaluat. Această evaluare se sprijină pe instrumente elaborate cu grijă, în funcție de obiectul și obiectivul evaluării. Acest tip de evaluare se distinge de evaluarea tradițională prin rigoarea metodologică. Evaluarea modernă nu se limitează la a aprecia dacă elevii au învățat bine, ci are rolul de a aprecia și eficacitatea ansamblului de procese care trebuie să conducă la învățare. Spre deosebire de evaluarea tradițională, evaluarea modernă incriminează sistemul instituțional la diferitele niveluri: programe naționale, funcționarea instituțiilor, metode pedagogice etc.
Metode alternative de evaluare
Prin intermediul metodelor alternative sunt evaluate cunoștințele, capacitățile, atitudinile, interesele elevilor, capacitatea lor de a face aprecieri de valoare. În cadrul orelor de limba și literatura română, pot fi utilizate metode de evaluare precum:
Observația sistematică a comunicării orale și scrise – profesorul poate identifica și nota, în fișe de observații, diferite aspecte precum: calitatea și corectitudinea exprimării, dezvoltarea vocabularului, utilizarea limbii literare, logica înlănțuirii ideilor, abilitățile de analiză și argumentare, tulburările de limbaj etc. În funcție de aceste observații, profesorul poate să diferențieze sarcinile de lucru date elevilor.
Autoevaluarea – oferă valențe formative prin activizarea elevilor. Are în vedere atitudinea elevilor față de aprecierea profesorului, confirmându-se obiectivitatea aprecierii cadrului didactic. Elevii se manifestă ca obiect al evaluării, conștientizând și utilizând metodele, acțiunile, etapele evaluării. De altfel, în activitatea de formare a deprinderilor de organizare rațională a activității de instruire, un loc deosebit îl autoevaluarea care vizează ridacarea capacității de muncă a elevului și a profesorului. Prin autoevaluare, elevul poate fi determinat să înțeleagă că nerealizarea la timp și corespunzător a sarcinilor școlare are un impact negativ asupra instruirii. Activitatea de autoevaluare contribuie la conștientizarea elevului asupra calității și cantității de cunoștințe pe care acesta ar trebui să le aibă. Practicarea sistematică a evaluării și autoevaluării contribuie la schimbarea atitudinii negative a elevilor față de procesul de învățământ, a rezervei față de profesor și asigură formarea unei atmosfere psihologice favorabile, în raportul dintre elev-profesor.
Portofoliul – instrument complex de lucru care urmărește progresul înregistrat de elevi în ceea ce privește cunoștințele, capacitățile și atitudinile acestora înregistrate într-o unitate mai mare de timp. De regulă, portofoliul are o structură tematică și poate fi stabilită de profesor sau de comun acord cu elevii. Acesta poate să conțină una sau mai multe teme cuprinse în mape tematice.
Proiectul – reprezintă o metodă de evaluare care furnizează profesorului informații despre competențele, cunoștințele, abilitățile de analiză și argumentare ale elevilor. Evaluatorul poate observa și nota capacitatea de a se informa a elevilor, abilitatea de documentare individuală, de grup și abilitatea de a sintetiza informațiile, implicarea elevilor. Proiecul poate viza atât colectarea unor date, cât și cercetarea detaliată a unei teme sau realizarea unor sinteze.
Pentru a ilustra cum se poate desfășura o activitate de evaluare prin metoda proiectului, a fost propusă elevilor de clasa a XI-a următoarea tematică:
Lucrați în echipă (minimum cinci elevi) și realizați un proiect cu titlul “Simbolismul românesc”.
- Etapa de pregătire a proiectului – profesorul le precizează elevilor că vor avea în vedere următoarele repere:
– Reprezentați: Alexandru Macedonski, George Bacovia, Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu (coordonate ale operei);
– Prezentarea originalității textelor simboliste autohtone;
– Precizarea tematicii poeziilor simboliste;
– Evidențierea preferinței poeților simboliști pentru culori nedefinite, estompate;
– Interpretarea unui text poetic simbolist (la alegere).
Profesorul recomandă bibliografia, precum și o serie de resurse digitale.
Criterii de evaluare:
– Originalitatea abordării;
– Rigurozitatea datelor colectate;
– Calitatea structurării și a realizării;
– Logica înlănțuirii ideilor;
– Abilitățile de analiză și argumentare;
– Utilizarea limbii literare;
– Respectarea normelor gramaticale.
Sunt stabilite competențele generale, specifice și obiectivele activității. Este stabilită strategia didactică.
Competențe generale
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în
diferite situaţii de comunicare;
2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor
texte literare şi nonliterare;
3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.
Competențe specifice
1.4. Redactarea unor compoziţii despre textele studiate şi alcătuirea unor texte funcţionale sau a unor proiecte;
2.3. Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic;
3.2. Compararea unor argumente diferite pentru formularea judecăţilor proprii;
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate.
Obiective operaționale – elevii vor fi capabili:
– Să menționeze reprezentați ai curentului simbolist în lirica autohtonă;
– Să precizeze teme, motive specifice liricii simboliste autohtone;
– Să argumenteze preferința poeților simboliști pentru cromatica estompată;
– Să argumenteze apartenența unor texte lirice la curentul simbolist.
Strategia didactică: activități colaborative.
Metode didactice: conversația euristică, descoperirea, învățarea prin cooperare, problematizarea.
- Etapa de realizare a proiectului:
Sarcinile de lucru sunt împărțite în mod judicios, astfel încât fiecare elev să aibă aproximativ același volum de muncă. Deciziile sunt luat în consens la nivel de echipă. Profesorul monitorizează constant progresul elevilor, oferă feedback, ghidează, și coordonează activitatea acestora.
- Etapa finală – prezentarea și evaluarea proiectului:
Elevii prezintă proiectul în fața clasei, argumentând pertinent informațiile, oferind explicații atunci când sunt solicitate de către evaluator sau de către colegi. Profesorul evaluează activitatea elevilor ținând cont de criteriile de evaluare precizate în etapa inițială.
Această metodă de evaluare are rolul de a stimula gândirea critică, creativitatea, cooperarea și responsabilitatea elevilor. Printre avantajele acestei medode de evaluare pot fi menționate: încurajarea muncii în echipă, stimularea abilității de sintetizare a informațiilor, dezvoltarea abilităților de comunicare și argumentare.
Concluzie
Evaluarea reprezintă o etapă importantă, obligatorie a procesului de învățământ, întrucât furnizează profesorilor și elevilor informațiile necesare desfășurării adecvate a acestui proces. Concluziile care se trag în urma evaluării pot determina controlul riguros al procesului de învățare al elevului, prin instituirea unor măsuri de ameliorare care pot ține de strategiile didactice, de lipsa de motivație a elevului.
Bibliografie
Bălu, I., Iancu, M. (2006). Simbolimul românesc: text și interpretare. București: Erc Press
Cosmovici, A., Iacob, L. (2005). Psihologie școlară, Iași: Polirom
Costache, A., Ioniță, F., Lascăr, M.N., Săvoiu, A. (2018). Limba și literatura română – Manual pentru clasa a X-a, București: Art Educațional
Gherghina, D. coord. (2005). Metodica predării limbii și literaturii române în școala primară, gimnazială și liceu. Craiova: Didactica Nova
Postelnicu, C. (2002). Fundamente ale didacticii școlare. București: Aramis Print srl
***Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română, clasa a XI-a, aprobată prin OMECT nr. 4598/31.08.2004;
Vogler, Jean coord. (2000). Evaluarea în învățământul preuniversitar. Iași: Polirom