Competența este definită ca fiind „ansamblul structurat al cunoștințelor și deprinderilor care sunt dobândite prin activitatea instructive-educativă” (Cucoș C, 2014). Conform prevederilor Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 „competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum si pentru dezvoltarea profesională ori personală în condiţii de eficacitate si eficienţă”.
Specialiștii în pedagogie clasifică competențele în generale, specifice și operaționale. Competența generală se formează pe durata unui ciclu de învățământ, fiind definită pe disciplina de studiu și în general are au un grad ridicat de complexitate. Competența specifică se formează pe parcursul unui an de stiudiu, fiind definită pe fiecare disciplină studiată și având rolul de etapă în realizarea competenței generale.
O categorie specifică este „competenţa profesională ”, denumită și operațională, respectiv capacitatea aplicării, transferării şi combinării cunoştinţelor şi abilităţilor în diverse medii de muncă, pentru realizarea acţiunilor cerute la un nivel calitativ corespunzător standardului ocupaţional.
Cunoştinţele sunt reprezentate de ansamblul informaţiilor pe care trebuie să le deţină titularul postului pentru a înţelege ce trebuie să efectueze la locul de muncă. Deprinderile sunt componente automatizate ale activităţii umane, formate prin exersare repetată şi îndelungată cu efort conştient la un nivel minim, pentru a realiza activităţile specifice în mod spontan.
Principalele competențe dobândite în cadrul F.E. sunt:
1. Aplicarea legislației cu privire la înființarea, organizarea și funcționarea unei entități economice;
2. Stabilirea viziunii, misiuni obiectivelor strategiei unei entități;
3. Realizarea recrutării personalului și gestionarea eficientă a resurselor umane existente;
4. Planificarea necesarului de resurse umane;
5. Evaluarea resurselor umane;
6. Administrarea unei entități economice.;
7. Evaluarea oportunităţilor de pe piaţa specifică mediului de marketig;
8. Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice și financiare realizate de o entitate economică;
9. Utilizarea softului specific evidenței contabile;
10. Analiza eficienței economice și financiare cu ajutorul indicatorilor economici.
Avantajele și dezavantajele firmei de exercițiu
Utilizare metodei didactice de instruire interactivă „firma de exercițiu” determină multiple avantaje pentru fiecare participant: elevi, profesori, unitate de învățământ, parteneri etc.
Pentru elevi, F.E. determină următoarele avantaje:
- Pune la dispoziția elevului mijloacele necesare formării în concordanță cu standardele europene;
- Ajută la însușirea cunoștințelor prin aplicarea lor practică;
- Ajută la dezvoltarea competențelor generale, cheie și specifice unui domeniu de studiu;
- Instruirea se realizează într-un mediu atractiv și interactiv, elevul fiind motivat în realizarea propriei formări prin participare voluntară și manaifestarea creativității și aplicarea abilităților personale;
- Contribuie semnificativ în dezvoltarea spiritului antreprenorial, asumarea riscurilor și luarea deciziilor;
- Ajută la realizarea unei mai bune inserții pe piața forței de muncă, acomodarea la locul de muncă și orientarea în carieră prin rotația pe posturi.
Pentru cadrele didactice, F.E. prezintă următoarele avantaje:
- Sprijină perfecționarea continuă și profesională, profesorul având rolul de moderator;
- Permite realizarea unei instruiri activ-participative;
- Ajută cadrele didactice să se adapteze la modificările strategice și procedurilor specifice cerințelor învățământului bazat pe competențe și performanță.
Pentru unitatea de învățământ, F.E. prezintă următoarele avantaje:
- Permite realizarea unei oferte școlare atractive;
- Este mijloc de promovare atât pe plan local, cât și național, prin participarea firmelor la diferite competiții;
- Oferă posibilitatea încheierii de parteneriate cu organizațiile din diferite domenii, de la nivel local;
- Creează un plus de credibilitate școlii, la nivelul rețelei școlare.
Pentru entitățile economice partenere, firma simulată prezintă oportunitatea implicării în formarea viitorilor angajați și promovarea activității desfășurate de aceasta.
În practică, utilizarea metodei F.E. întâmpină și câteva dificultăți, printre care menționăm:
- Lipsa personalului specializat în formarea elevilor în diferite domenii profesionale;
- Lipsa resurselor financiare necesare derulării unor activități (promovare, participare la competiții etc);
- Prin utilizarea materialelor în sistemul virtual, elevii nu pot realiza concret unele procese și nu pot testa produsele realizate;
- Lipsa dotărilor necesare derulării activităților specifice (echipamente, materiale consumabile, materii prime etc) uneori chiar lipsa unui cabinet sau laborator cu această destinație;
- Unele idei de afaceri nu sunt disponibile pe piața virtuală;
- Există dificultăți privind efectuarea plăților la nivel internațional, ca urmare a realizării unor parteneriate comerciale;
- Sunt posibile existența unor dificultăți, din punct de vedere al unor probleme tehnice sau de comunicare într-o limbă străină.
Bibliografie
1. Cucoș, C-Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 2014, pag. 187
2. Legea Educației Naționale nr.1/2011, art. 14