Strategii de stimulare a comunicării aplicând tehnici de învățare prin cooperare (Studiu)

Învăţarea prin cooperare este o tehnică cu aplicabilitate crescută în grupurile mici de școlari, aceasta favorizând creșterea performanțelor proprii ale individului dar și ale celorlalți membrii ai grupului.
Studiul de față pornește de la ipoteza generală că aplicarea metodelor și procedeelor didactice care stimulează învățarea prin cooperare favorizează obținerea de performanțe în învățare la școlarii mici.

Obiectivele cercetării:

1) Evaluarea inițială la disciplina Comunicare în limba română identificarea și selectarea unor metode și procedee moderne, interactive de grup, în concordanță cu specificul vârstei elevilor, cu profilul lor psihologic și cu cerințele noului curriculum.
2) Aplicarea în cadrul activităților instructiv-educative a unor metode interactive de stimulare a progresului școlar și a comunicării școlarilor;
3) Evaluarea finală a progresului școlar și a capacității de a comunica și coopera a școlarului mic, la finalul experimentului realizat.

Ipotezele cercetării
1. Aplicarea unor metode și procedee didactice care stimulează învățarea prin cooperare ameliorează și dezvoltă rezultatele obținute de elevii din clasa experimentală la testele finale de Comunicare în limba română, în raport cu rezultatele obținute de elevii de la clasa martor.
2.Aplicarea unor metode și procedee didactice care stimulează învățarea prin cooperare ameliorează comunicarea orală și în scris la elevii din clasa experimentală, la testele finale pentru disciplina Comunicare în limba română, în raport cu rezultatele obținute de elevii din clasa martor.

Metodologia cercetarii
Pentru a îndeplini obiectivele propuse și pentru a verifica ipotezele formulate întreaga activitate de cercetare s-a desfășurat cu două clase paralele din mediul urban, una dintre ele fiind în alternativa step by step, clasa a II-a. Acest fapt a favorizat în mare măsură aplicarea tehnicilor de lucru prin cooperare.
Deoarece intenția este să fie declanșată o acțiune educațională, rezultatele acesteia fiind înregistrate și prelucrate pentru a se demonstra eficiența utilizării metodelor de cooperare, prin metodologia adoptată în cadrul cercetării se va ajunge la descoperirea unor relații cauzale,

Etapele desfășurării cercetării

În procesul instructiv-educativ din clasele primare este imperios necesar să se folosească metode care creează posibilitatea educabilului să integreze conținuturile prin transformarea cunoștințelor pasive în cunoștințe active acest aspect favorizând descoperirea unor noi cunoștințe, dar și posibilitatea  aplicării lor în activitatea practică.

Primele teste au fost cele de evaluare inițială, în consens cu remarca lui D. Ausubel:

„Dacă aș vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce contează cel mai mult în învățare sunt cunoștințele pe care le posedă elevul la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință.”

Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogic de tip ameliorativ, dar și metoda observației și analiza produselor activității.

Cercetarea a cuprins trei etape:
a. Etapa inițială care a avut un caracter diagnostic constatativ.
b. Etapa intervenției ameliorative cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice si a  personalității elevilor.
c. Etapa evaluării ce a avut un caracter comparativ, cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimental formativ.

Etapa inițială s-a desfășurat la începutul anului școlar, prin aplicarea probei de evaluare inițială pentru a stabili nivelul de pregătire al elevilor. Astfel, am putut identifica competențele de care dispun elevii la disciplina Comunicare în limba română. În această etapă, am aplicat ambelor eșantioane de elevi o probă de evaluare scrisă, la disciplina CLR. În conceperea acestei probe am urmărit evaluarea cunoștințelor elevilor la începutul anului școlar. Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfașurarea demersului experimental.

Având un caracter constatativ,  testul de evaluare inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor si priceperilor elevilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ. Testele au fost aplicat ambelor clase participante la studiul experimental. Proba de evaluare inițială la Comunicare în limba română conține 8 itemi, obiectivele urmărite și descriptorii de performanță.

Variabilele cercetării:
• variabilele independente- metodele de stimulare a învățării prin cooperare: descrise în Etapa intervenției ameliorative cu rol formativ.
• variabilele dependente:
1) rezultatele finale ale elevilor la Limbă și Comunicare;
2) comunicarea în scris=rezultatele la itemii din testul inițial și cel final de evaluare, care au impus construirea de enunțuri.

Etapa intervenției ameliorative cu scop formativ

La eşantionul experimental, pe tot parcursul acestei etape, am avut în vedere utilizarea metodelor şi tehnicilor de stimulare a comunicării şi promovarea învăţării prin cooperare. La eşantionul de control maniera de lucru a fost una obişnuită, bazată pe metode tradiționale.

Am încercat ca fiecare metodă implementată să fie transparentă, să i se prezinte esenţa, valenţele, variantele şi denumirea, pentru ca elevul să îi poată descoperi utilitatea şi în alte situaţii, atunci când experienţa de învăţare o cere, crearea unui mediu şcolar propice dezvoltării cooperării, eliminarea factorilor care ar putea duce la blocarea creativităţii şi nu în ultimul rând, am căutat să apreciez efortul fiecărui copil sau grupă, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dialogat., după fiecare rotație la centrele de activitate

Etapa finală (a evaluării)

Etapa experimentală a cercetării a constat în administrarea unei probe de evaluare finală, identică pentru cele două clase: experimentală şi de control. În conceperea acestor probe am urmărit evaluarea cunoștințelor elevilor la sfârșitul anului școlar și construirea unor itemi asemănători cu cei din proba de evaluare inițială.

Concluzii

Așa cum rezultă din partea practic-aplicativă a cercetării, abordarea interactivă și interdisciplinară a conținuturilor învățării este determinată de necesitățile sociale, psihologice și pedagogice.

Societatea modernă pune în fața individului sarcini de cooperare, de inițiativă și creație, de asumare a răspunderii, care nu se pot forma fără un exercițiu îndelung la vârsta la care se cristalizează trăsăturile personalității copilului, respectiv vârsta școlarului mic.

Analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute indică o tendinţă pozitivă de ameliorare a rezultatelor şcolare ale elevilor, în favoarea clasei experimentale, care nu poate fi pusă exclusiv pe seama dezvoltării psihice şi fizice a elevilor, fapt ce îmi permite să afirm că ipoteza propusă spre cercetare se confirmă.

Prin aplicarea sistematică a metodelor şi tehnicilor interactive în cadrul lecţiilor de Comunicare în limba română am sesizat ameliorări în dezvoltarea exprimării orale şi scrise a elevilor, în activizarea şi nuanţarea vocabularului, relaţia învăţător-elev a evoluat într-una modernă şi democratică, elevii bucurându-se de libertate, de o comunicare bazată pe cooperare, colaborare şi ajutor reciproc.

A fost încurajată iniţiativa elevilor la lecţie, adresarea de întrebări, fiind înlăturată teama de a nu greşi, iar pe parcurs elevii s-au familiarizat cu metodele şi denumirile lor, au înţeles eficienţa lor şi paşii care trebuie urmaţi pentru realizarea acestora.

Folosind metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţii, atât individual, frontal cât şi pe grupe, am constat următoarele:

  • elevii îşi însuşesc mai uşor noile cunoştinţe;
  • creşte încrederea că pot să descifreze şi să înţeleagă conţinuturile, atât pe cont propriu cât şi în grup;
  • doresc să se implice în învăţare şi nu dau semne de oboseală pentru că se implică conştient, voit, învăţând activ şi logic;
  • elevii şi-au îmbogăţit şi nuanţat vocabularul, datorită unor metode precum: jocul didactic, cvintetul, cadranele, ciorchinele; cubul
  • a fost valorificată inteligenţa lingvistică, exprimarea retorică, poetică;
  • elevii au realizat un real progres în alcătuirea de texte scurte, dialoguri simple, dând dovadă de imaginaţie creatoare, originalitate, fluenţă, flexibilitate în exprimare.

Învațarea prin cooperare reprezintă antrenarea grupurilor mici în scopuri educative, astfel încât elevii să augmenteze atât propria învățare, cât și pe a celorlalți colegi.

Printr-o astfel de organizare a situațiilor de învățare, elevii depind într-un mod pozitiv unii de alții, iar aceasta interdependență pozitivă îi conduce la devotament față de grup.

În urma experimentului, au fost identificate o serie de elemente esențiale în învățarea prin cooperare cum  ar fi: responsabilitatea individual, interacțiunea stimulatoare, deprinderi și competențe interpersonale, conștientizarea și evaluarea modului în care funcționează grupul de lucru.

Atunci când se aplică metode de învățare prin cooperare în mod constant, elevii apreciați ca fiind singuratici în învățare se pot transforma în colegi care învață împreună.

În procesul instructiv-educativ specific alternativei step by step am alternat activitatea frontală cu cea individuală sau pe grupe, pentru a permite progresul tuturor elevilor în ritmul propriu de învățare. Rezultatele obținute de elevi la testele de evaluare finale, sunt o dovadă incontestabilă că obiectivul propus a fost îndeplinit.

Datele si concluziile cercetării întreprinse atestă posibilitățile de reevaluare și perfecționare a procesului instructiv-educativ prin abordarea metodelor interactive și a învățării prin cooperare a tuturor componentelor acestuia.

Bibliografie:
ILIE, Emanuela. Didactica literaturii române. Iaşi: Polirom, 2008.
CRIŞAN, Lucia. Cadrul didactic. Didactica disciplinelor. Metode, procedee educaţionale şi noi tehnologii. Noiembrie 2009.
OPRESCU, Victor. Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului. Craiova: Scrisul românesc, 1983.
NICOLESCU, Estera,  Didactica  limbii  şi  literaturii  române  pentru  învăţământul  primar, Bacău, Ed.  Egal,  .  2003,  pag.  108-132;
NUȚĂ,  Silvia,  Metodica  predării  limbii  române  în  clasele  primare,  vol.  I,  Ed.  Aramis,  2000,  pag.  120-164;

 

Accesări: 58

Articole asemănătoare