Pentru ca strategiile de stimulare a lecturii să fie realiste, cadrul didactic trebuie să știe cum se citește, de fapt, în familiile elevilor. Articolul prezintă rezultatele unui chestionar anonim completat de 50 de mame ale elevilor din clasa I și propune, pe baza lor, șase strategii didactice. În eșantionul investigat, 66% dintre participante declară că citesc copilului zilnic sau de câteva ori pe săptămână, dar doar 22% zilnic, că sesiunile durează de obicei 10-20 de minute (54%), iar lectura se leagă de rutina de seară (58%). Lectura pornește rar de la copil (18%), iar principalul obstacol invocat este lipsa de timp (69%), nu dezinteresul copilului (8%). Strategiile propuse (rutine scurte, acces la cărți, alegerea lecturii de către copil, varietate, comunicare cu familia, valorificarea lecturii acasă la clasă) răspund direct acestor constatări. Studiul are caracter descriptiv, iar rezultatele nu pot fi generalizate.
Cuvinte-cheie: stimularea lecturii, clasa I, ciclul primar, lectura în familie, colaborare școală-familie
1. Introducere
Formarea deprinderii de a citi și a plăcerii de a citi este unul dintre obiectivele centrale ale ciclului primar. Didactica limbii și literaturii române tratează lectura ca pe o competență construită treptat, prin exercițiu constant și activități variate (Rus, 2024), iar creșterea interesului pentru lectură în perioada micii școlarități este una dintre finalitățile didacticii limbii și comunicării (Hobjilă, 2024). Școala nu acționează însă singură: familia este unul dintre factorii educației, iar colaborarea ei cu școala influențează reușita educativă (Cucoș, 2024; Pânișoară & Cristea, 2024).
La clasă, cadrul didactic recomandă adesea părinților să citească cu copilul, fără să știe cât de realist este acest îndemn pentru fiecare familie. În practică se observă diferențe mari: unele familii citesc zilnic, altele aproape deloc, iar cauzele nu sunt întotdeauna cele presupuse. De aceea, am considerat util să pornim de la datele familiilor și abia apoi să formulăm strategii.
Scopul articolului este dublu: să descrie obiceiurile de lectură cu copilul din clasa I și obstacolele invocate de familii și să propună, pe baza acestora, strategii didactice de stimulare a lecturii, aplicabile la clasă.
2. Metodologie
Cercetarea este cantitativă, descriptivă, realizată prin anchetă pe bază de chestionar, metodă potrivită pentru a obține informații despre comportamente de la un număr mai mare de persoane într-un timp scurt (Chelcea, 2022).
Întrebările cercetării au vizat frecvența și durata lecturii în familie, inițiatorul activității de lectură, accesul copiilor la cărți și principalele obstacole întâmpinate de părinți.
Participanți. Au participat 50 de persoane, toate mame, ai căror copii sunt elevi în clasa I la Liceul Tehnologic Româno-German din Vișeu de Sus, unitate în care funcționează trei clase paralele de clasa I. Chestionarul a fost distribuit părinților prin WhatsApp, iar 50 de mame l-au completat, deci eșantionul este de conveniență. Majoritatea au între 25 și 44 de ani (88%). Nivelul de studii este variat: liceal (36%), universitar (28%), gimnazial (22%), postliceal sau profesional (14%). Jumătate dintre familii au doi copii (50%), 36% au un singur copil, iar 14% trei sau mai mulți. În 48% dintre familii lucrează un singur părinte, în 28% ambii părinți lucrează cu normă întreagă, iar 24% se află în alte situații.
Instrument și procedură. Chestionarul „Obiceiuri de lectură cu copilul” (Google Forms) are 12 întrebări cu variante de răspuns: cinci despre profilul familiei și șapte despre lectura cu copilul (frecvența, durata unei sesiuni, inițiatorul lecturii, tipul de cărți, momentul zilei, accesul la cărți proprii, obstacolele). A fost completat online, în aproximativ cinci minute; majoritatea răspunsurilor (90%) au fost înregistrate între 30 septembrie și 2 octombrie 2026. Participantele au fost informate despre scopul exclusiv didactic al cercetării, iar anonimatul a fost asigurat: nu au fost colectate nume, nici ale părinților, nici ale copiilor.
Analiza datelor. Datele au fost analizate descriptiv (frecvențe și procente), cu comparații simple între grupuri. Fiindcă grupurile sunt mici (între 7 și 25 de persoane), comparațiile au valoare orientativă și nu s-au aplicat teste statistice.
3. Ce arată datele
3.1. Cât, cum și când se citește
Cât de des se citește. Dintre cele 50 de mame, 11 (22%) citesc copilului în fiecare zi, iar 22 (44%) de câteva ori pe săptămână. Astfel, două treimi dintre mame (66%) citesc zilnic sau de câteva ori pe săptămână. Alte 11 mame (22%) citesc o dată pe săptămână, iar 6 (12%) rar sau deloc; în total, 34% citesc cel mult o dată pe săptămână.
Cât durează lectura. Cele mai multe sesiuni durează între 10 și 20 de minute (27 de mame, adică 54%). Pentru 16 mame (32%) o sesiune depășește 20 de minute, iar pentru 7 (14%) durează sub 10 minute. Lectura se leagă de rutina de seară: 58% dintre mame citesc înainte de somn, 40% la altă oră, iar una singură dimineața.
Cine pornește lectura. Pentru jumătate dintre mame (25, adică 50%), inițiativa depinde de moment. În 16 cazuri (32%) lectura pornește de la părinte, iar doar 9 mame (18%) spun că ea pornește de obicei de la copil.
3.2. Ce se citește și ce obstacole apar
Ce se citește. Poveștile clasice sunt cele mai citite (24 de mame, adică 48%), urmate de cărțile cu imagini (13, adică 26%) și de cărțile educative, cu litere, cifre și culori (10, adică 20%). Celelalte alegeri sunt rare: 2 mame (4%) au ales „altceva”, iar una singură (2%) enciclopediile pentru copii.
Cărțile proprii. Aproape toți copiii au cărți ale lor acasă: 23 de familii (46%) au multe, 26 (52%) au câteva, iar una singură (2%) nu are.
La întrebarea despre obstacole, care nu era obligatorie, au răspuns 49 de persoane: lipsa de timp (34, adică 69%), „altceva” (9, adică 18%), copilul nu pare interesat (4, adică 8%) și oboseala (2, adică 4%). Principalul obstacol este deci organizatoric, nu motivațional.
3.3. Diferențe în funcție de profilul familiei
După nivelul de studii, citesc cel puțin de câteva ori pe săptămână 7 din 11 mame cu studii gimnaziale (64%), 4 din 7 cu studii postliceale sau profesionale (57%), 13 din 18 cu studii liceale (72%) și 9 din 14 cu studii universitare (64%).
După numărul de copii, citesc regulat 13 din 18 mame din familiile cu un copil (72%), 17 din 25 din familiile cu doi copii (68%) și 3 din 7 din familiile cu trei sau mai mulți copii (43%).
După situația ocupațională, citesc regulat 17 din 24 de mame din familiile în care lucrează un singur părinte (71%), 8 din 14 din familiile în care lucrează ambii părinți (57%) și 8 din 12 din celelalte situații (67%).
Nivelul de studii nu arată o legătură clară cu frecvența lecturii: în toate grupurile, între 57% și 72% dintre mame citesc cel puțin de câteva ori pe săptămână. Familiile cu trei sau mai mulți copii se disting: doar 3 din 7 citesc regulat, 3 din 7 citesc rar sau deloc, iar doar una declară că are „multe” cărți proprii pentru copil (față de 9 din 18 la familiile cu un copil și 13 din 25 la cele cu doi copii). În familiile în care ambii părinți lucrează, lectura regulată este ceva mai rară (57%, față de 71%), iar 10 din 14 invocă lipsa de timp. Diferențele se bazează pe grupuri mici și nu permit explicații cauzale.
4. Strategii didactice pornind de la rezultate
Datele sugerează că familiile nu au nevoie de îndemnuri generale, ci de soluții scurte și realiste. Propunem șase strategii, fiecare legată de o constatare din chestionar. Ele sunt propuneri didactice, pe care fiecare cadru didactic le poate adapta la clasa sa.
4.1. Rutine scurte de lectură, în loc de recomandări generale
Constatare: lipsa de timp este obstacolul principal (69%), iar lectura se leagă de rutina de seară (58%) și de sesiuni de 10-20 de minute (54%). Propunere: recomandarea concretă „10 minute de lectură în fiecare seară”, susținută de un calendar al lecturii (o fișă pe care copilul bifează sau desenează un semn pentru fiecare seară în care s-a citit). Luni, la clasă, copiii pot număra împreună serile de lectură ale săptămânii, ca realizare comună a clasei, nu ca întrecere între copii. Efect urmărit: transformarea lecturii într-un obicei stabil, într-un efort pe care o familie ocupată îl poate susține.
4.2. Cărți la îndemână: biblioteca clasei și „rucsacul cu cărți”
Constatare: doar 46% dintre familii spun că au „multe” cărți proprii pentru copil, iar în familiile cu trei sau mai mulți copii doar una din șapte. Propunere: o bibliotecă a clasei, din care copiii împrumută săptămânal câte o carte, într-un „rucsac cu cărți” sau o pungă dedicată, cu o fișă simplă de împrumut. Cărțile pot veni din donații ale părinților sau din biblioteca școlii. Efect urmărit: reducerea inegalităților de acces la cărți între familii.
4.3. Copilul alege cartea
Constatare: doar 18% dintre mame spun că lectura pornește de la copil. Propunere: „cartea săptămânii”, aleasă de fiecare copil, pe rând, din raftul clasei, și prezentată în două-trei propoziții colegilor (de ce a ales-o, ce i-a plăcut). Efect urmărit: creșterea sentimentului de apartenență la lectură și a inițiativei copilului de a cere o poveste acasă.
4.4. Varietatea textelor
Constatare: poveștile clasice reprezintă 48% din lectura în familie, iar cărțile cu imagini și cele educative împreună 46%. Propunere: alternarea lor cu povești moderne, poezii, cărți cu imagini și scurte texte informative, prin jocuri didactice și exerciții interactive care fac lectura atractivă și ajută la înțelegerea textelor (Hobjilă, 2024). Un exemplu este „cartea-surpriză”, pusă într-o pungă opacă, pe care copilul o scoate și o prezintă. Efect urmărit: menținerea interesului și lărgirea experienței de lectură.
4.5. Comunicare constantă cu familia
Constatare: mamele par dispuse să citească, dar nu au timp; școala le poate oferi sprijin practic. Propunere: un mesaj scurt, săptămânal, în grupul de WhatsApp al clasei (același canal prin care a circulat și chestionarul), cu o sugestie de carte și o idee de lectură de 10 minute; la ședințele cu părinții, o scurtă fișă cu sfaturi. Colaborarea constantă dintre școală și familie sprijină reușita educativă (Cucoș, 2024). Efect urmărit: transformarea îndemnului general într-un sprijin concret și previzibil.
4.6. Valorificarea la clasă a lecturii din familie
Constatare: lectura din familie nu are încă un loc stabil în rutina copilului (pentru 50% dintre mame, momentul lecturii depinde de împrejurări). Propunere: „cinci minute de poveste” în fiecare săptămână, în care copiii spun ce au citit sau ascultat acasă, joacă un mic joc de rol cu personajele sau desenează scena preferată (Rus, 2024; Hobjilă, 2024). Efect urmărit: legătura dintre lectura de acasă și activitățile de la clasă, cu beneficii pentru exprimarea orală și pentru înțelegerea textelor.
5. Limite ale studiului
Eșantionul este mic (N = 50), provine dintr-o singură unitate de învățământ, este de conveniență și format exclusiv din mame, deci rezultatele nu pot fi generalizate și nu spun nimic despre tați sau alți aparținători. Răspunsurile sunt auto-raportate și pot fi influențate de dorința de a oferi răspunsuri considerate dezirabile. Chestionarul a folosit doar întrebări cu variante închise: variantele „altă oră” (40%) și „altceva” (18% la obstacole) nu pot fi interpretate, iar motivațiile familiilor nu au putut fi explorate. Comparațiile între grupuri au valoare orientativă. Strategiile propuse sunt propuneri didactice, a căror eficiență nu a fost măsurată în acest studiu. O continuare firească ar fi aplicarea lor la clasă și evaluarea efectelor, completată cu întrebări deschise și cu un eșantion mai mare, care să includă și tați.
6. Concluzii
În eșantionul studiat, lectura cu copilul din clasa I este frecventă, dar nu zilnică, scurtă și concentrată în rutina de seară, iar principalul obstacol este lipsa de timp, nu lipsa de interes. Pentru cadrele didactice, datele obținute sugerează oportunitatea unor soluții realiste pentru stimularea lecturii: rutine de 10 minute, acces la cărți, alegerea lecturii de către copil, varietate, comunicare constantă cu familia și valorificarea lecturii de acasă la clasă. Pornind de la datele propriilor familii, fiecare cadru didactic poate construi strategii potrivite clasei sale.
Bibliografie
Chelcea, S. (2022). Metodologia cercetării sociologice: Metode cantitative și calitative (Ed. a 3-a). Pro Universitaria.
Cucoș, C. (2024). Pedagogie (Ed. a 4-a, revăzută și adăugită). Polirom.
Hobjilă, A. (2024). Limbă și comunicare: Perspective didactice. Aplicații pentru învățământul primar (Ed. a 2-a, revăzută și adăugită). Polirom.
Pânișoară, I.-O., & Cristea, S. (coord.) (2024). Manual de pedagogie pentru profesori. Iași: Polirom.
Rus, V. I. (2024). Elemente de didactică a limbii și literaturii române pentru învățământul primar: Ghid teoretico-aplicativ (Vols. I–II). Editura Universității Transilvania.