Predarea limbii şi literaturii române la clasele de liceu implică un efort suplimentar mai ales în cadrul unui liceu tehnologic, profesorul fiind principalul actor în acest demers, responsabil de găsirea modalității optime de a adapta materia unei generaţii de elevi prea puţin interesaţi de ştiinţele umaniste. În plus, se constată o scădere semnificativă o nivelului de pregătire al elevilor din societatea contemporană, aspect influențat, în mare măsură, de o slabă dezvoltare a competenței de lectură, competenţă-cheie, subordonată competenței culturale și estetice.
Se spune că o persoană care citește este mult mai bogată decât o persoană care nu citește. Lumea cărților este fantastică, minunată și magică. Odată ce te agață în mrejele ei, nu mai poți evada. Un om care citește de plăcere înseamnă un adult responsabil, odinioară un copil căruia i s-au citit multe povești de către adulți. Adulții, în primul rând părinții, sunt cei care ar trebui să aibă răbdarea necesară în a introduce cărțile (poveștile) în viața copiilor, în așa fel încât aceștia să citească de plăcere și cu drag. Un copil s-ar putea împrieteni cu cartea încă din primul an de viață, chiar dacă cel mic nu știe să citească, el poate fi influiențat să interacționeze cu cărțile, revistele. Seara de povești trebuie să fie un moment care oferă relaxare și care creează o legatură între părinte și copil. Când un copil știe deja să citescă, acesta trebuie încurajat să citească și singur, dus în vizită la bibliotecă sau la librărie. Este necesar să existe multe cărți în casă și un părinte – cititor activ. Totodată, părinții ar trebui să țină legătura permanentă cu cadrele didactice, profesorul fiind următorul influencer al micului cititor, capabil a insufla copilului plăcerea cititului. Suntem din ce în ce mai conștienți că epoca tehnologiei a acaparat și ocupă cea mai mare parte a timpului nostru; și din acest motiv, copilul nu mai este atât de atras de lectură ca odinioară, preferând tot felul de gadgeturi. O schimbare majoră în acest demers poate fi făcută de parteneriatul școală-familie. Școlile pot organiza concursuri de citit, cercuri de lectură și ateliere de scriere creativă, toate menite să atragă elevii în tainele cărților. Beneficiile cititului sunt cunoscute tuturor, dar merită reamintite: dezvoltarea imginației și a posibilităților de valorificare a resurselor limbii, dezvoltarea capacității copilului de a asculta activ, stimularea memoriei, atenției și creativității.
În cazul elevilor de liceu tehnologic, al căror nivel de pregătire școlară este destul de slab, mulți dintre aceștia neparticipând la Examenul de Evaluare Națională șau înregistrând rezultate mediocre, dezvoltarea competenței de lectură este mai mult decât o provocare pentru profesorul de română, principalul responsabil de progresul acestui elev și, de ce nu, de promovarea Examenului de Bacalaureat!
În clasa a IX-a, este ușor de observat dificultatea de a citi un text la prima vedere, fie literar, fie nonliterar, cu voce tare, coerent şi expresiv, ca să nu mai pomenim de capacitatea acestor tineri de a înțelege un text la prima vedere, așa numitul fenomen al analfabetismul functional sau de a formula un punct de vedere argumentat. Astfel, pe lângă aplicarea testului initial, menit a măsura, prin scris, nivelul cunoștințelor acumulate la limba și literatura română din clasa I și până în prezent, am considerat necesar să înregistrez și nivelul capacității de lectură al elevilor mei.
În acest scop, m-am gândit la posibilitatea creării unui instrument de evaluare a lecturii, instrument care să se poată aplica relativ simplu, rezultatele putând fi consemnate în portofoliul personal al profesorului, nu în catalog. O notă proastă acordată elevilor „certați cu lectura” ar fi devenit un adevărat impediment, o piedică de netrecut pentru acești elevi (nu toți elevii pot absolvi liceul sau promova Bac-ul, dar toți pot face progrese, dacă le este oferită această șansă!) Astfel, mama de băiat de clasa a IV-a, m-am gândit să folosesc nu notele, ci calificativele de la clasele primare, dându-le acestora descriptori de performanţă specifici, astfel: FOARTE BINE – defineşte o lectură armonioasă, corectă, coerentă, expresivă, dar care are mici imperfecţiuni; BINE – indică un nivel de lectură inteligibilă, relativ coerentă, corectă, respectând semnele de punctuaţie; expresivitatea textului este respectată parţial, fiind acceptată o lectură corectă, dar plată; SUFICIENT- presupune o lectură incoerentă, incorectă și lipsită de cursivitate, elevul nu respectă paraverbal virgulele, punctele sau alte semne de punctuaţie, astfel încât o lectură a unui text dialogat, de exemplu, este dezastruoasă; INSUFICIENT – aici pot fi incluși elevii care nu știu să citească, elevi analfabeți sau elevi cu CES.
Le-am prezentat elevilor planul meu și au fost entuziasmați aflând că nu există presiunea notei și că, indiferent de rezultatele obținute, toți vor fi câștigători. Au aflat că indifferent la ce nivel se află în stadiul initial, toți pot face progrese, putând ajunge, de ce nu, la nivelul EXCELENT (care să reflecte un prag superior de lectură, adaptată diverselor tipuri de texte aparţinând unor registre diferite ale limbii sau stiluri funcţionale diferite și care presupune adaptarea lecturii în funcţie de text şi exprimarea unei note personale în raport cu textul).
Studiul de caz a constat, așadar, în aplicarea acestui instrument de evaluare unui eşantion reprezentativ de elevi ai claselor a IX-a din cadrul unui liceu tehnologic; mai exact, este vorba despre 50 % dintre elevi, a căror lectură a fost notată după acest sistem. Astfel, s-au constatat următoarele:
- 98 de elevi evaluaţi (4 clase) – 100%
- 9 elevi notați cu FOARTE BINE – 9,18%
30 de elevi notați cu BINE – 30,61 % - 29 de elevi notați cu SUFICIENT – 29,59%
- 30 elevi notați cu INSUFICIENT – 30,61%
Aplicarea acestui algoritm este dovada vie că notarea lecturii este una dinamică, în sensul că se repetă periodic, iar calificativele se pot schimba în sensul evoluţiei sau involuţiei elevilor, Rezultatele înregistrate în primă fază am considerat că sunt îngrijorătoare, având în vedere că prea puțini elevi au atins pragul descris de calificativul FOARTE BINE, majoritatea elevilor plasându-se într-un context îngrijorător. Am încercat să depistez cauzele posibile și am ajuns la următoarele concluzii: în fruntea clasamentului, am așezat lipsa interesului pentru şcoală, pentru disciplina predată sau pentru lectură, apoi, indulgența unor profesori de gimnaziu care au instruit şi au promovat astfel de elevi.
Măsura luată a fost să citim texte de dificultate medie, din aria de interes a elevilor, pentru o perioadă de 5 luni. Au fost încurajați și instruiți să întocmească și un jurnal de lectură, oferindu-li-se un model ușor de aplicat. Li s-a promis și o notă la finalul anului școlar tuturor celor care vor reuși să înregistreze și cel mai mic progres. La finalul perioadei de 5 luni, am aplicat din nou instrumental de evaluare a capacității de lectură și s-au înregistrat următoarele rezultatate:
- 98 de elevi evaluaţi (4 clase) – 100%
- 4 elevi notați cu EXCELENT – 4,08%
- 19 elevi notați cu FOARTE BINE – 19,38%
- 39 de elevi notați cu BINE – 39,79%
- 19 de elevi notați cu SUFICIENT – 19,38%
- 15 elevi notați cu INSUFICIENT – 15,30%
Consider că rezultatele obținute au fost un real succes și-mi propun să aplic și mai departe acest tip de testare a competenței de lectură a elevilor mei, competență esențială, în viziunea mea, dezvoltării unui profil cultural sănătos al adolescentului mileniului III.
Bibliografie
Emil, Păun, Provocări și dileme privind școala și profesia didactică, Editura Polirom, 2017
Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, editura Dacia, Cluj-Napoca,2000
Goia, Vistian, Ipostazele învăţării. Limba şi literatura română, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 1999
Stan, Liliana, Dezvoltarea copilului și educația timpurie, Editura Polirom, 2016