Într-o lume în care valorile culturale par să se fi pierdut în noianul de frământări sociale, educaționale, există inițiative care reușesc să ne așeze din nou față în față cu întrebările esențiale: cine suntem, de unde venim, ce păstrăm și cum ducem mai departe ceea ce învățăm? Școala Solomonarilor de la Cluj este un asemenea spațiu al redescoperirii, al reflecției și al învățării prin experiență directă. A patra zi a acestei școli a însemnat pentru noi un periplu cultural și identitar: oameni, locuri și mărturii s-au împletit într-o lecție de viață, arătându-ne că nimic nu trebuie uitat, ci readus la viață din timp în timp, pentru a înrădăcina prezentul și a lumina viitorul.
Întâlnirea de la Gilău-reflexia trecutului în prezent și reflecția prin discursul memoriei
În data de 4 septembrie, Gilăul ne-a întâmpinat cu liniștea lui, cu un cer limpede și cu munții ce se conturau pe fundal. După ce am fost instruiți asupra pașilor pe care urma să-i parcurgem pentru a realiza o anchetă identitară, am pornit de la Liceul Teoretic Gelu Voievod din localitate spre familia Maier, gazdele noastre. Echipa noastră – doi profesori și trei elevi – era pregătită să descopere o poveste de familie ce îmbină tradiția și modernitatea.
Doamna Maier, profesoară de sprijin pentru copiii din sat, ne-a primit cu o căldură rară. Dincolo de vocația didactică, ne-a dezvăluit pasiunea pentru flori valorificată prin deschiderea unei afaceri de familie-o florărie. Am aflat că privea florile drept forme de limbaj, moduri de a spune povești și de a aduce oamenii mai aproape. În mâinile ei, fiecare buchet devenea un dar cu semnificație, povestea cuiva.
În apropiere, tânărul Maier își contura propriul drum, păstrând aceeași iubire față de oameni, de animale, de natură. Afacerea lui dedicată îngrijirii animalelor și a pământului completa universul familial, arătând cum spiritul antreprenorial și dragostea pentru locul de baștină se transmit ca o moștenire a unor strămoși cunoscuți drept agricultori pasionați.
Lecția locului-contextul
Am ales să purtăm discuția-interviu pe malul lacului Gilău. Acolo, între luciul apei și liniștea munților, poveștile dobândesc altă profunzime. Un inginer pensionar ne-a fost ghid și a îmbinat istoria locului cu biografia sa. Istoria nu e niciodată doar un șir de date, ci trăire, muncă, emoție. Istoria personală începea să-și scrie paginile. Cuvintele păreau ieșite din cutia cu amintiri, din sertarele ființei și ale memoriei. Doamna Maier ne-a arătat fotografii cu membrii familiei și costume populare specifice timpurilor și locurilor păstrate în amintiri și expuneri. Am aflat că femeile din Gilău erau vestite pentru spiritul lor curajos de a face față încercărilor vieții, curaj reflectat în tradițiile populare, pornind de la jocul popular, până la reprezentări simbolice de pe costumele populare. Nu era doar o simplă prezentare vizuală, ci o deschidere a unui album de identitate, un fir nevăzut care leagă trecutul de prezent și pe noi de cei care au trăit înainte.
Valorificarea experienței la clasă:
Această experiență poate fi transformată într-un proiect didactic aplicabil la clasă, sub forma unei anchete identitare, după cum urmează:
Titlul lecției: „Descoperim comunitatea prin anchetă identitară”
Scop didactic:
Familiarizarea elevilor cu metoda anchetei identitare, dezvoltarea competențelor de cercetare, comunicare și reflecție culturală, precum și valorificarea experienței trăite pentru crearea unui produs cultural.
Obiective didactice:
1. Să identifice și să colecteze informații relevante despre o familie sau comunitate.
2. Să formuleze întrebări deschise și să realizeze un interviu coerent.
3. Să documenteze vizual și textual informațiile colectate (fotografii, obiecte, mărturii).
4. Să realizeze un produs final creativ (film, eseu, expoziție) care să reflecte identitatea și tradițiile comunității.
5. Să valorizeze reflecția critică asupra legăturii dintre trecut și prezent.
Competențe vizate:
• Comunicare orală și scrisă: formularea și argumentarea întrebărilor, dialogul activ.
• Sociale și civice: conștientizarea valorilor comunității și responsabilitatea față de patrimoniul cultural.
• Digitale și media: utilizarea aparaturii digitale pentru documentare și producerea unui material video.
• Reflecție critică: interpretarea și analizarea mărturiilor în context cultural și personal.
Resurse:
• Ghiduri pentru interviu;
• Echipamente pentru înregistrare audio/video;
• Fotografii și obiecte de familie;
• Planșe sau hârtie pentru hărți mentale;
• Aplicații digitale pentru montaj video sau realizarea de postere.
Etapele lecției:
1. Evocare – 20 minute
– Discuție despre identitate și comunitate;
– Prezentarea familiei sau a comunității vizitate;
– Vizionarea unor materiale introductive sau fotografii de arhivă.
2. Documentare/Ancheta – 40 minute
– Formularea întrebărilor deschise în grup;
– Realizarea interviului cu persoanele alese;
– Fotografie și notarea observațiilor;
– Colectarea obiectelor cu valoare identitară.
3. Realizarea sensului – 30 minute
– Analizarea și sintetizarea informațiilor;
– Identificarea elementelor de continuitate între trecut și prezent;
– Schițarea produsului final (film, eseu, expoziție).
4. Reflecție – 15 minute
– Discuții pe marginea experienței: ce a descoperit elevul despre comunitate și despre sine;
– Întrebări ghid pentru autoevaluare și înțelegere critică.
5. Extindere/Produse finale – 20-30 minute
– Montarea filmulețului sau redactarea eseului;
– Crearea unei hărți mentale a comunității;
o Organizarea unei expoziții în școală.
Evaluare:
• Formativă: observația participării, implicarea în interviu și în discuții;
• Sumativă: produsul final (film, eseu, expoziție);
• Autoevaluare: reflecții individuale asupra experienței și învățării dobândite.
Valoarea identitară și culturală
Ancheta identitară de la Gilău ne-a învățat că identitatea nu e ceva abstract, ci se trăiește prin gesturi simple: un buchet de flori, o fotografie de familie, o poveste spusă pe malul unui lac. Am descoperit că valorile nu dispar, ci așteaptă să fie reînviate, că tradițiile se transformă, dar își păstrează miezul, că oamenii locului devin adevărați păstrători de memorie.
Această experiență a fost o lecție de umanitate și cultură. Ne-a învățat că memoria comunității este cel mai de preț patrimoniu, iar școala, atunci când are deschidere spre asemenea proiecte, poate să sădească în sufletele elevilor nu doar cunoștințe, ci și rădăcini.
Astfel, Școala Solomonarilor și întâlnirea de la Gilău ne-au arătat că poveștile nu trebuie uitate. Ele cer să fie readuse la viață, să circule, să inspire. Acolo, pe malul lacului, între munți și oameni, adevărata învățare pentru viață este cea care leagă trecutul de prezent și îi dă elevului un sens al apartenenței.
Un profesor care propune elevilor o astfel de anchetă nu propune doar un exercițiu didactic. Deschide drumuri către identitate, cultură și umanitate, punând în mâinile copiilor cea mai puternică lecție: aceea că suntem ceea ce păstrăm și ceea ce ducem mai departe.