Rolul surselor vizuale în procesul de predare a istoriei comunismului

Utilizarea surselor istorice ar trebuie să fie unul dintre elementele centrale ale lecțiilor de istorie, alături de alte elemente precum: imaginea de ansamblu, o abordare de pe pozițiile multiperspectivității, învățarea activă, evaluarea focusată.

Sursele vizuale, prin specificul lor, au capacitatea de a face istoria mai accesibilă, mai atractivă pentru elevi. Totodată, sursele vizuale oferă elevilor senzația de real, conferă credibilitate informațiilor istorice și dau posibilitatea elevilor de a exersa o gamă largă de capacități intelectuale precum interpretarea, analiza, comparația…

Prin intermediul surselor vizuale referitoare la istoria comunismului românesc, elevii pot observa modul în care comuniștii au încercat să manipuleze populația, cum au încercat să creeze o realitate paralelă cu realitatea trăită de români. Prin presa scrisă și televiziune, prin cinematografie, prin afișe, propaganda s-a manifestat, în ultimul deceniu al „domniei” lui Ceaușescu, într-un mod deosebit de intens. Privind și analizând imaginile „Epocii de Aur” elevii pot observa contrastul între realitățile societății românești din anii 1980 și „realitatea” promovată de Partid. De fapt, România a fost una dintre cele mai subinformate țări din Europa și din fostul bloc sovietic, iar presa, unul dintre cele mai supravegheate și controlate sisteme naționale de informare în masă.

Imaginea, și anume fotografiile, diapozitivele, înregistrările video, constituie o sursă istorică primară, uneori fiind unicul izvor de informații, un document vizual important, martor al istoriei național-comunismului românesc din perioada ceaușistă. Acesta constituie un instrument important în predarea istoriei, fiind o cale deschisă către înțelegerea istoriei de către elevi în școală. Imaginea posedă, desigur, un cod propriu de comunicare, care implică simboluri, coduri, și se poate combina în mod diferit cu  sunetul. Imaginea are un impact deosebit asupra elevilor, pe care îi ajută să înțeleagă mai bine și mai clar evenimentele istorice. În același timp, folosirea imaginii la clasă are avantaje și dezavantaje.

Așadar, considerăm că utilizarea surselor vizuale este o condiție esențială pentru realizarea orelor de istorie. Însă, acestea trebuie folosite cu discernământ. Profesorul trebuie să realizeze o selecție riguroasă a surselor vizuale utile procesului de predare-învățare, iar utilizarea excesivă a acestora poate genera efecte negative, după cum constată prof. Aurora Dumitrescu de la Colegiul Comercial „Virgil Madgearu” Tîrgu-Jiu, într-un studiu intitulat „Învățarea vizuală”, publicat pe platforma iTeach: „Riscul utilizării predominante a imaginii în raport cu ideea (cuvântul), îl constituie inducerea unei pasivităţi în cadrul proceselor intelectuale şi menţinerea gândirii la un nivel intuitiv care nu depăşeşte limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual”.

Bibliografie:
Dumitrescu, Aurora  Învățarea vizuală, www.iteach.ro/action/file/download?file_guid=12329, accesat la 10 iunie 2018, accesat la 10 iunie 2018.
F. Adăscăliței, M. Bercea, D. Dumitrescu, L. Lazăr, M. Manea, M. Popescu, Elemente de didactică a istoriei, Editura Nomina, București, 2010.

 

prof. Titi-Vasile Dălălău

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/titi.dalalau

Articole asemănătoare