Copilul învaţă din ceea ce trăieşte şi este foarte important să îi oferim posibilitatea să o facă uşor, necondiţionat, cu plăcere. Ar părea că în zilele noastre când la dispoziţia elevului dar şi a cadrului didactic sunt nenumărate mijloace tehnice, aplicaţii, materiale, table interactive, jocuri educaţionale nu mai e nevoie să cauţi ceva nou, nu mai este nimic cu ce ai putea impresiona elevii. Totuşi lucrând cu cei mici mai mulţi ani am înţeles că nu e nevoie de multe lucruri sofisticate pentru a-i avea prezenţi la ore, interesaţi, implicaţi.
Voi porni de la faptul că elevii de vârstă şcolară mică învaţă prin joc şi prin a vizualiza ceea ce li se propune pentru studiere. Iată de ce am în cabinetul în care lucrez mai multe jucării şi jocuri (puzzle, lego, cartonaşe cu animale, profesii, etc.). Copiii le folosesc şi în pauze pentru a se distra dar şi la lecţii pentru a le descrie, a le folosi în dramatizări sau pentru a studia o regulă gramaticală (pluralul substantivelor, compararea adjectivelor, prezentul, trecutul, viitorul, etc). Mai obişnuim să şi „construim” clădirile învăţate, sau chiar oraşe, să modelăm fructele sau legumele preferate sau să explorăm interiorul ghiozdanului sau penarului.
Aceste activități ajută copiii să facă conexiune între cele învăţate şi viaţa reală, să înţeleagă că tot ce află în sala de clasă este util şi în afara ei.
O adevărată provocare pentru elevi este să facă diferenţa dintre cuvintele care denumesc persoane/ animale/ obiecte (el-băiatul, ea-fata, el-câinele, ea-pisica, el-copacul, etc), iată de ce împreună cu ei am creat un panou unde copiii singuri au plasat aceste cuvinte pe fiinţe, animale, obiecte. Acest fapt i-a ajutat să înţeleagă diferenţa dintre cuvintele învăţate, dar şi să-şi amintească mai uşor noile concepte. Am decis împreună să păstrăm acest panou pe perete o perioadă pentru ca ori de câte ori va fi nevoie să poată apele la el şi pentru a oferi posibilitate celor care au nevoie de mai mult timp să poată şi ei realiza o învăţare conştientă, de lungă durată.
În clasele primare, profesorii folosesc şirul numeric iniţial pentru a număra împreună cu elevii primele 100 zile de şcoală, ulterior pentru a discuta despre predecesor, succesor, pentru a face calcule matematice, etc. I-am văzut utilitatea şi în cabinetul de limbă engleză. La început, pentru a învăţa mai uşor numerele de la 1 la 100. Copiii apelează la el şi când învaţă să spună ce oră este sau chiar să facă calcule matematice. Este util şi la învăţarea pluralului. Fiecare copil are posibilitatea să-şi amintească scrierea numerelor fără a întreba de profesor sau colegi şi fără a se simţi prost când are nevoie să le utilizeze.
Elevii de vârstă şcolară mică nu întotdeauna au curajul să ceară ajutor, nu spun ce-i deranjează sau nu recunosc că le este greu să-şi amintească scrierea unor cuvinte chiar simple de memorat. Este profesorul care vine în ajutor discret, fără a impune sau fără a face reproşuri. Tinând cont de cele expuse mai sus în cabinetul de limbă engleză în care activez au apărut cuvintele care denumesc zilele săptămânii şi lunile anului. Copiii le folosesc zilnic pentru a scrie data, uneori pentru a alcătui propoziţii sau a discuta despre anotimpuri, preferinţe etc.
Acest fapt îi ajută mai uşor să găsească cele necesare, să exerseze scrierea lor corectă dar şi să facă paşi înainte fără mare efort, plăcut şi cu încredere că totul le va reuşi.
Lucrările create de elevi (postere, prezentări, afişe etc ) sunt foarte importante pentru ei personal dar şi pentru a le oferi posibilitate să se autoafirme, să progreseze, să se simtă importanţi. Involuntar copiii depun maxim efort la crearea lor pentru a realiza sarcina propusă dar şi pentru a impresiona colegii. Cei care au posibilitate să le evalueze se concentrează să aducă argumente, să vină cu sugestii valoroase pentru îmbunătăţirea lor sau să ofere un compliment binemeritat. Expunerea acestor lucrări în sala de clasă oferă copiilor şansa de a se simţi mândri de cele realizate dar şi de a se inspira din cele prezentate de colegi. Lucrările sunt afişate pe un panou pentru o perioadă ca şi elevii din clasele paralele, cei mai mici sau mai mari să le vizualizeze, să le admire, să le discute cu un coleg sau chiar să fie corectate greşelile existente sau completate jocurile propuse în ele.
Panoul cu produse ale activităților elevilor oferă spaţiu de autoafirmare unora, de creştere altora, de dezvoltare a capacităţilor de evaluare sau autovaluare celor care sunt implicaţi voluntar sau involuntar în proces.
Sunt momente când cadrul didactic are tendinţa de a folosi planşe, tabele printate pentru a explica o regulă gramaticală studiată. Acest moment nu întotdeauna este util elevilor, în special celor de vârstă şcolară mică. Ei au nevoie să parcurgă pas cu pas regula pentru a o înţelege, conştientiza şi ulterior aplica. Chiar dacă pare demodat, copiii mai uşor înţeleg unele lucruri abstracte când profesorul foloseşte tabla şi creta colorată pentru a evidenţia concepte noi. La rândul lor preferă să înregistreze cele învăţate în caiete folosind pixuri colorate. De ce să ignorăm astfel de tehnici simple dacă ele ajută copiii în a progresa şi le oferă o învăţare mai plăcută şi „colorată”?
În acest articol am încercat să expun doar o parte dintre „trucurile” ce ţin de mediul de învăţare pe care le consider utile în a oferi copiilor de vârstă şcolară mică şansa de a învăţa o limbă străină mai uşor, plăcut şi fără mare efort. Profesorul este cel care trebuie să ţină cont de specificul de vârstă şi felul în care învaţă un elev mai eficient pentru a crea împreună cu ei şi pentru ei un mediu de învăţare stimulativ, atrăgător şi util.