Așa cum remarcă și Alina Pamfil, în „Didactica literaturii. Reorientări”, literatura este unul dintre elementele care participă la construcția „ființei culturale”, care se înscrie în orizontul valoric ce garantează sănătatea și echilibrul lumii a cărei parte suntem: un orizont larg, ce reunește frumosul din natură și din jurul nostru, sentimentul de admirație, de iubire, de recunoștință,dar, mai ales, deschiderea spre „marele necunoscut”.
Cititul cărților ne deschide ușile imaginației și ne oferă sentimentul de speranță că ne vor spune ceva ce nu știm despre lume sau că ne vor oferi o formă nouă de înțelegere a experiențelor de viață. (Mark Edmundson, „Why Read?”)
Lectura este una dintre metodele importante utilizate în cadrul activității de predare-învățare-evaluare, deoarece se bazează pe munca elevului cu manualul, cu cartea, contribuind astfel la dezvoltarea lor cognitivă.
Una dintre formele acesteia este lectura explicativă, des întâlnită în cadrul orelor de limba și literatura română, ce are ca scop înțelegerea textului, descoperirea modului în care este comunicat mesajul, precum și semnificația lui. Utilizarea ei presupune două operații, lectura și explicația, cu toate că, pe parcurs, sunt adăugate și alte metode, precum conversația, povestirea, eseul de 5 sau 10 minute (pentru a justifica/ argumenta opinia) etc. Ea este utilizată cu scopul de a contribui la înțelegerea textului și aprecierea lui, fiind una dintre metodele îndrăgite de elevi.
O altă formă de lectură este cea independentă, care presupune o pregătire prealabilă printr-o suită de activități cu manualul. Elevii sunt îndrumați, încurajați, să citească un text de mai multe ori, să stabilească legătura dintre titlu și conținut, să delimiteze fragmentele, să elaboreze ideile principale, să redacteze rezumatul, să selecteze pasaje în funcție de anumite criterii și să le transcrie, să identifice personajele/ trăsături ale acestora, să precizeze mesajul textului etc. Cadrul didactic are responsabilitatea de a crea ocazii pentru a pune elevul în contact cu textul asupra căruia să opereze în mod independent. Prin utilizarea lecturii independente elevii pot fi implicați în extragerea de citate din cărți de literatură și de știință, în transcrierea de informații din reviste pentru copii, în elaborarea de fișe de lectură.
Dar întotdeauna recomandarea de lectură, indiferent de locația în care se realizează – în clasă sau acasă -, trebuie însoțită de fixarea unor sarcini clare, precum ar fi transcrierea cuvintelor necunoscute, identificarea coordonatelor spațio-temporale, delimitarea momentelor acțiunii, elaborarea unei fișe de personaj, descoperirea vocii auctoriale, explicarea unor gesturi, afirmații, reacții ale personajelor, recunoașterea tiparelor narative, identificarea procedeelor stilistice etc.
Procesul instructiv-educativ urmărește dezvoltarea personală și intelectuală a elevului, iar implicarea cadrului didactic în orientarea acestora spre lectură favorizează „dialogul elevilor cu literatura”, care „devine de două ori formativ: o dată prin ceea ce întâlnesc – lumi și experiențe altfel inaccesibile – și, încă o dată, prin modul în care se petrece întâlnirea – prin construcția sensului și a semnificației acestor lumi și experiențe” (Alina Pamfil, „Didactica literaturii. Reorientări”).
Profesorul este cel care, prin intermediul scenariilor didactice, folosește „forța modelatoare a lecturii și favorizează întâlnirea elevului cu literatura, deoarece excelența în învățare presupune existența unor demersuri didactice orientate spre dezvoltarea intelectuală prin intermediul unor capacități” precum dezvoltarea/ îmbogățirea limbajului, înțelegerea unor informații, învățarea unor strategii de explorare a literaturii, a unor noțiuni de teorie, deprinderea unor capacități de a utiliza aceste noțiuni, de a discuta despre textele citite, de a analiza, compara, generaliza etc. Aceste priceperi și deprinderi le sunt necesare la examenele de Evaluare Națională pentru elevii claselor a VI-a și a VIII-a și pentru a reduce analfabetismul funcțional. De asemenea, elevii implicați în aceste activități au dovedit o crește a stimei de sine, a încrederii în propriile puteri. De un real succes s-au bucurat activitățile care au avut la bază lectura independentă de acasă. De exemplu, elevii au rezumat textele citite, au evidențiat mesajul și trăsăturile personajelor, au justificat alegerea (chiar prin realizarea unui poster cu elementele definitorii) în cadrul activității „Convinge-mă să citesc!”, desfășurată cu ocazia Zilei Naționale a Cititului Împreună (ZICI) 2023.
Lectura se dovedește, deci, a fi o metodă de dezvoltare cognitivă, cu reale beneficii în dezvoltarea intelectuală și personală a elevilor.
Bibliografie
Crăciun Corneliu – „METODICA PREDĂRII LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU”, Editura EMIA, Deva, 2004
Edmunson Mark – „WHY READ?”, Bloomsbury Publishing, New York & London, 2005
Pamfil Alina – „DIDACTICA LITERATURII. REORIENTĂRI”, Editura ART, București, 2016