Rolul educației ecologice în grădiniță

În învăţământul preșcolar, educaţia ecologică se realizează, în cadrul domeniului de ştiinţe ale naturii, şi prin tratarea interdisciplinară a temelor legate de protecţia mediului sau prin alegerea unui opţional care să aibă în studiu o temă de ecologie.

La arte vizuale si abilităţi practice, lucrările realizate cu materiale din natură şi cu materiale reciclabile pot rezulta în adevărate opere de artă şi pot constitui şi premisele realizării educaţiei ecologice. Colajele din fructe şi seminţe, frunze, coajă de copac, diferite pene colorate pot genera discuţii pe teme ecologice cum ar fi: protecţia plantelor şi animalelor din zona în care trăim; pădurea, aurul verde al planetei.

Lucrările din diferite sortimente de hârtie sunt foarte îndrăgite de copii şi putem apela la cunoştinţele din cadrul celorlalte discipline de învăţământ pentru formarea unor atitudini corecte faţă de mediul natural. Elevii vor fi conştienţi de necesitatea reciclării hârtiei.

Folosirea materialelor textile poate fi de asemenea uşor corelată cu educaţia ecologică. Cusăturile pot avea ca model elemente florale, plante şi animale stilizate, diferite elemente din natură şi pot oferi ocazii de realizare a educaţiei ecologice. Materia primă folosită pentru realizarea pânzei pe care se lucrează şi a firului folosit pentru cusut aduc în discuţie cunoştinţele însuşite la Ştiinţe, legate de creşterea animalelor şi plantelor, precum şi măsurile de protecţie a unor specii de plante şi animale ameninţate cu dispariţia.

Prin lucrările care au ca suport masele plastice, cum ar fi: vaza cu flori, suportul pentru creioane se dă posibilitatea prezentării elevilor despre efectele negative care se ivesc în urma depozitării necorespunzătoare a ambalajelor din plastic şi remediile pentru prevenirea şi combaterea acestor neajunsuri.

În cadrul orelor de arte vizuale si abilităţi practice, prin confecţionarea de jucării, ornamente şi obiecte diverse, elevii vor fi îndemnaţi să folosească materiale refolosibile în vederea evitării poluării mediului şi vor găsi soluţii pentru conservarea şi protecţia mediului. Ei trebuie să cunoască faptul că foarte multe materiale pot conţine substanţe chimice dăunătoare. Se atrage atenţia asupra evitării contactului acestora cu ochii, cavitatea bucală (hârtie, lipici, vopsele).

În activităţile  gospodărești, elevii sunt învăţaţi să folosească corect aparatele casnice, modul de funcţionare şi află despre pericolele care pot apărea datorită folosirii necorespunzătoare acestora (explozii, curentări, arsuri, poluare).
Lecţiile despre om şi despre mediile de viaţă îi fac pe copii să înţeleagă că dezvoltarea armonioasă fizică şi intelectuală este posibilă numai într-un mediu sănătos, curat, lipsit de probleme. Cele mai multe probleme de mediu le găsim în lecturile ce vin în completarea lecţiilor de „Ştiinţe ale naturii”. Prin intermediul acestora, elevii află lucruri care să-i determine să ocrotească natura.

Prin tratarea atentă a problemelor privind protecţia mediului contribuim la formarea unui comportament ecologic faţă de mediul înconjurător.

Protecţia naturii necesită mijloace, materiale destul de costisitoare, dar şi creşterea gradului de responsabilitate al oamenilor din întreaga lume faţă de mediul înconjurător, şcolii revenindu-i un rol important în acest sens prin educaţia ecologică.

Bibliografie:
Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor, Psihopedagogie, Iaşi, Editura Spiru Haret, 1995
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., Ecologie şi protecţia mediului, Bucureşti, Editura „Scaiul”, 1993
Opris, Tudor, Mica Enciclopedie pentru Tineret, Bucureşti, Editura Forum, 1998

Accesări: 64

Articole asemănătoare