Potrivit specialiștilor, Realitatea Virtuală (VR – Virtual Reality – termen atribuit lui Jaron Lanier, 1987, SUA) reprezintă capacitatea de a utiliza o simulare, pe computer, care permite interacţiunea unei persoane cu un mediu tridimensional (3D) vizual sau multi-senzorial. Aplicaţiile VR introduc utilizatorii ȋntr-un mediu care simulează lumea reală, prin intermediul unor aparate interactive, care trimit şi primesc informaţii, cum ar fi ochelari virtuali, căşti virtuale, mănuşi sau costum ȋntreg.
Realitate Virtuală presupune ca utilizatorul să poarte o cască virtuală sau să privească un ecran stetoscopic, prin care poate vedea imagini animate ale mediului simulat, având senzaţia că se află faptic ȋntr-un loc anume: mediu subacvatic, obiective turistice, interiorul corpului uman, bătălii istorice, etc. De asemenea, prin purtarea unor mănuși speciale, utilizatorii pot experimenta senzaţia de atingere a unor obiecte, aflate ȋn mediile accesate ȋn mod virtual.
Conceptul de realitate Virtuală a fost relaţionat de-a lungul timpului cu diverse inovaţii apărute ȋn varii domenii de activitate, cum ar fi: ştiinţe, aeronautică, grafică pe computer, domeniul comercial şi nu ȋn ultimul rând ȋn educaţie. Dacă ȋn alte ţări mai dezvoltate, din punct de vedere tehnologic, conceptul de Realitate Virtuală a apărut mai devreme ȋn procesul de ȋnvăţământ, ȋn România acesta şi-a făcut prezenţa doar ȋn ultimii ani, prin programe de finanţare externe şi prin parteneriate ȋntre şcoli din ţara noastră şi ţări vecine.
Potrivit unor studii de specialitate, utilizarea Realităţii Virtuale ȋn şcoli, aduce o serie de beneficii procesului de predare ȋnvăţare, având aplicabilitatea ȋn toate materiile şi ciclurile şcolare. Astfel, aceasta ȋi poate inspira pe elevii de toate vârstele să-şi dezvolte creativitatea şi să dea frâu liber imaginaţiei ȋn domeniul artei şi a literaturii, să depăşească anumite dificultăţi de ȋnvăţare a unor concept mai grele din domeniul matematicii, fizicii sau a chimiei, oferindu-li-se oportunitatea de a vedea anumite obiecte ȋn format 3D. Mai mult, Realitatea Virtuală incurajează interculturalitatea şi deschiderea spre noi experienţe de ȋnvăţare, benefice elevilor pe termen lung.
Printre aspectele mai puţin pozitive alei unei astfel de experienţe educaţionale, aş enumera următoarele: ȋn primul rând este nevoie de o bună bază materială – căşti VR, videoproiector, Internet 5G stabil, reţea wi-fi de calitate, o serie de materiale VR (filmuleţe, imagini etc.); mai apoi, profesorii care doresc să aplice această metodă modernă ȋn lecţiile lor, trebuie să aibă o formare ȋn acest sens, să fie familiarizaţi cu utilizarea adecvată a tuturor aparatelor care duc la buna utilizare a Realităţii Virtuale, să ştie să ȋşi organizeze timpul alocat unei activităţi de acest fel, ȋn sensul că durata alocată utilizării VR, ȋn siguranţă, diferă ȋn funcţie de grupa de vârstă ȋn care se ȋncadrează elevii, respectiv: sub 2 minute elevii de ciclu primar şi maxim 2-3 minute elevii de ciclu gimnazial şi liceal, per material de expunere (filmuleţ, imagini etc).
Am utilizat cu succes metoda Realităţii Virtuale la limba engleză, prin filmuleţe scurte cu atracţii turistice din Londra şi Anglia, la două clase de elevi, respective a VI-a şi a VII-a, aceştia fiind ȋncântaţi de noua experienţă de ȋnvăţare. La clasa a VI-a, am folosit VR ca introducere ȋntr-o lecţie nouă şi la clasa a VII-a ca şi activitate de feedback.
Totodată consider că acest mijloc modern va fi utilizat şi la noi ȋn ţară ȋn următorii ani, ȋn mod mai frecvent, deoarece multe şcoli accesează fonduri internaţionale de finanţare. Nu ȋn ultimul rând, consider că Realitatea Virtuală este un mijloc inovativ de predare-ȋnvăţare, care ȋmbină utilul cu plăcutul şi vizează interesul elevilor pentru noile tehnologii, aflate ȋn continua dezvoltare.
Bibliografie
1. www.britannica.com/technology/virtual-reality
2. soeonline.american.edu/blog/benefits-of-virtual-reality-in-education