Sistemul educațional românesc se confruntă cu provocarea adaptării metodelor de evaluare la nevoile și particularitățile generației digitale. Examenul de bacalaureat la limba și literatura română, piatra de temelie a evaluării competențelor lingvistice și culturale ale elevilor, trenează în paradigme didactice care par depășite, generând mai degrabă anxietate decât motivație pentru învățare. Această problemă devine și mai acută când ne raportăm la profilul absolventului de liceu din secolul XXI – un tânăr adult care navighează cu ușurință în universul digital, care procesează informația în mod multimodal și care caută relevanță și conexiuni autentice cu realitatea sa cotidiană. În fața unor cerințe de evaluare rigide și formale, literatura română riscă să devină o disciplină alienantă, transformându-se dintr-un instrument de dezvoltare personală într-o sursă de stres academic.
Propunerea pe care o prezint în continuare pornește de la convingerea că evaluarea trebuie să fie, în primul rând, formativă – să contribuie la dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a capacității de expresie personală a elevilor. Doar prin reconceptualizarea modului în care evaluăm competențele literare putem reda literaturii române locul care i se cuvine în formarea tinerilor: cel de catalizator al dezvoltării interioare și al înțelegerii lumii înconjurătoare.
Sunt profesor titular de Limba și literatura română la Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu”, din București. Anul acesta, m-am înscris la programul postuniversitar Lectură și literatură – perspective inovative în receptarea textelor în gimnaziu și în liceu. Doresc să vă împărtășesc o abordare pentru o altfel de probă pentru bacalaureat, plecând de la textele incluse în proba de bacalaureat din 2024.
SUBIECTUL I (20 de puncte)
Citeşte următorul fragment:
În ce mă privește, student la Medicină (numai că în sala de disecție citeam piesele lui Shakespeare și frecventam mai mult disciplinele de la Litere), rolul jucat de profesorul de Estetică a fost covârșitor. Veneam de la țară, elev silitor desigur, dar complet neintrodus în domeniile care mă atrăgeau, lipsit de gust în materie de arte și informație culturală – un adevărat „barbar” care nimerise în mijlocul Atenei, blocat de o timiditate aproape morbidă. Prima acțiune eficientă pe care a avut-o profesorul Liviu Rusu asupra mea a fost aceea de „a sparge” tocmai această timiditate. […]
Educația și instruirea mea estetică au început, însă, cu „Audițiile muzicale” pe care profesorul Liviu Rusu le ținea în prelungirea Seminarului de Estetică. Acestea, de asemenea, făceau săli pline. Ele complineau în mod nesistematic o reală istorie a muzicii simfonice clasice: audierea fiecărui disc era precedată de o expunere a profesorului.
Pentru mine, atmosfera avea ceva incredibil: de inițiere într-un domeniu al unei arte de care eram total străin. În viața mea, până atunci, nu fusesem la un concert, nici nu ascultasem muzică simfonică. Intram într-un univers pe care nici măcar nu-l bănuisem, în care fiecare descoperire constituia un nou moment de delectare, în care – întâi de toate – aveam revelația propriei persoane. […]
Ca în tot ceea ce făcea profesorul, prezența sa fizică – vocea, gesticulația, pledoaria – precum și termenii săi marcau ca o pecete materia însăși a lecției: de-a lungul anilor, de câte ori am ascultat Mozart sau Beethoven, de pildă, în memoria mea apărea figura profesorului, iar unele dintre expresiile sale – deosebit de plastice – se însoțeau inevitabil de surâsurile sau chiar ironiile noastre. Nimic nu leagă pe elev de profesorul său mai mult decât omul care, coborând de pe estradă, ți se alătură asemenea unui camarad cu care poți să conversezi – prin cuvinte sau numai tăcând – de acord sau în contradictoriu. […]
În atmosfera acelor ani, când războiul – care era în toi – părea a se desfășura pe altă planetă, Universitatea „Regele Ferdinand” din Cluj, refugiată la Sibiu, trăia cu ardoare o rivalitate culturală pasionantă: între grupul de studenți mediciniști conduși de profesorul de anatomie Victor Papilian – care era un remarcabil prozator și dramaturg – și grupul celor de la Litere, Filosofie și Drept, animat de la catedră de Liviu Rusu, iar la nivel de cenaclu de Lucian Blaga. […]
„Arena” întrecerii culturale între studenții de la Medicină și cei de la Litere a fost teatrul amator universitar. […] Profesorul Liviu Rusu a regizat un spectacol cu O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale. Astăzi, montarea asigurată de profesorul nostru de Estetică ar apărea, desigur, ca o realizare modestă, cu „îndrăzneli” care au devenit lucruri de rutină ale artei scenice. Dar, pe vremea aceea, soluțiile artistice, experimentale, existente în acel spectacol, au avut mare efect: actorii înaintau spre scenă printre cele două rânduri de spectatori; unii interpreți se aflau în loje, îi interpelau pe cei din sală înainte de a coborî în spațiul scenic; la un moment dat, sufleorul dădea la o parte capacul cuștii sale pentru a interveni etc. […]
Spectacolul mi se pare a fi fost foarte important pentru noi, întrucât indica o sferă de preocupări care aveau să caracterizeze activitatea literară a tuturor prietenilor mei.
Ștefan Aug. Doinaș, Liviu Rusu, în vol. Evocări
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat.
- Identifică două activități prin care profesorul Liviu Rusu a influențat dezvoltarea estetică a naratorului.
- Dacă ai putea participa la una dintre Audițiile muzicale organizate de profesorul Liviu Rusu, ce compozitor ai vrea să asculți și de ce?
- Dacă ai fi regizor, cum ai reinterpreta astăzi spectacolul „O scrisoare pierdută” folosind metode moderne de punere în scenă? Descrie cel puțin două inovații pe care le-ai introduce.
- Imaginează-ți că ești jurnalist și trebuie să scrii un articol despre profesorul Liviu Rusu și impactul său asupra studenților. Dă-i un titlul original și relateză atmosferă universitară de la Sibiu, într-un mod captivant pentru site-ul dilema.ro .
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentezi dacă relația dintre profesori și elevi contribuie sau nu la interesul elevului pentru disciplina predată de acesta , raportându-te atât la fragmentul extras din volumul Evocări de Ștefan Aug. Doinaș, cât și la experiența personală sau culturală.
20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuție, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte. 6 puncte
În vederea acordării punctajului, textul trebuie să dezvolte subiectul propus
SUBIECTUL AL II-LEA (10 puncte)
Comentează textul de mai jos :
De sticlă ‒ câmpia înghețată.
Departe un șir de pomi despuiați
scutură chiciura luminată.
Au trecut sănii trase de boi
albi ca zăpada, și aburind ca zarea,
să încarce lemne din zăvoi.
Am rămas singur, și e atât de frig
încât aș putea să-mi văd cuvintele
înghețând în aer, când te strig.
10 puncte
Criteriu
Transcrierea și comentarea versului Nivel Satisfăcător (1-2p)
Răspunsuri generale, dar relevante. Limbaj simplu. Nivel Mediu (3-4p)
Răspunsuri clare, sensibile, dar uneori limitate expresiv. Nivel Avansat (4-5)
Răspunsuri profunde, originale, cu sensibilitate literară evidentă.)
Reacție personală și interpretare poetică Răspunsuri generale, dar relevante. Limbaj simplu. Răspunsuri clare, sensibile, dar uneori limitate expresiv. Răspunsuri profunde, originale, cu sensibilitate literară evidentă.
Capacitate de explicare către un coleg. Redă sensul strofei, dar fără atracție pentru interlocutor. Îi explică colegului într-un limbaj accesibil, cu empatie. Transmite emoția poeziei cu pasiune și claritate, făcând-o atractivă.
SUBIECTUL AL III-LEA (30 de puncte)
Redactează la alegere un eseu liber pornind de la romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, având în vedere cerințele de mai jos:
- Rescrie o scenă din roman din perspectiva Elei, punând accent pe gândurile și emoțiile ei.
- Scrie un final alternativ pentru roman.
- Argumentează dacă Gheorghidiu este un învins sau un învingător.
- Crezi că experiențele războiului l-au ajutat pe protagonist să înțeleagă mai bine sensul existenței? Argumentează cu exemple relevante.
- Dacă ai putea sta de vorbă cu Ștefan Gheorghidiu la finalul romanului, ce întrebări i-ai pune despre experiențele sale din război și despre relația cu Elei ?
30 de puncte
Am ales aceste cerințe pentru proba de bacalaureat pentru că itemi actuali sunt prea formali, irelevanți pentru tânărul adult al secolului al XXI-lea. Evaluarea trebuie să fie formativă, nu doar să genereze anxietate elevilor. Generația digitală este îndepărtată prin acest examen de bacalaureat de literatura română, care devine obligatorie și traumatizantă. Consider că subiectul trei al examenului de bacalaureat trebuie de urgență reformulat pentru că nu verifică abilitățile de comprehensiune a textului literar, ci abilități de teoria literaturii, care nu contribuie la profilul absolventului de liceu și la dezvoltarea personală a acestuia.
Reforma propusă nu reprezintă doar o modificare tehnică a structurii examenului de bacalaureat, ci o reconceptualizare fundamentală a modului în care percepem rolul literaturii în formarea tinerilor. Prin întrebări care stimulează gândirea creativă, prin cerințe care valorifică experiența personală și prin criterii de evaluare care privilegiază sensibilitatea literară în detrimentul mecanismelor teoretice, putem transforma examenul dintr-un obstacol într-un instrument real de dezvoltare personală.
Generația digitală merită o abordare educațională care să țină seama de specificitatea sa, de nevoile sale de expresie și de modul în care procesează informația. Literatura română nu trebuie să fie o disciplină suferită, ci una care să îi însoțească pe tineri în procesul de maturizare, oferindu-le instrumentele necesare pentru înțelegerea propriei identități și a lumii în care trăiesc.
Implementarea acestor propuneri ar putea marca începutul unei noi ere în educația literară românească – o eră în care evaluarea să servească dezvoltării autentice a elevului, nu doar verificării unor cunoștințe abstracte. Doar astfel literatura română își va putea îndeplini cu adevărat menirea sa educativă și formativă, contribuind la creșterea unei generații de tineri cultivați, sensibili și capabili de gândire critică.
Este momentul să îndrăznim să schimbăm paradigma evaluării literare, pentru că, în definitiv, viitorul educației depinde de curajul nostru de a adapta prezentul la nevoile reale ale celor pe care îi educăm.