Promovarea egalității de șanse în educație

Studiu de caz: D.D.A. este elev în grupa mică. Deşi nu este un copil slab la învățătură, acesta este considerat copilul-problemă al clasei. Întrerupe profesorii, se plimbă printre bănci în timpul lecţiilor şi adresează cuvinte injurioase colegilor. Este foarte agitat şi se implică doar în activităţi de grup, unde este o adevărată resursă.

I. Numele și prenumele elevului: D.D.A.
Data naşterii:14.01.2014
Mama: factor poștal
Tata:    –

II. Prezentarea Cazului
II.1.Problema:Tulburare de inadaptare şcolară de natură socio-emoţională
II.2.Istoricul problemei
Încă din grupa mică elevul s-a prezentat ca un copil cu exces de vitalitate, manifestând instabilitate pshio – motorie. Îi este greu să se concentreze mai mult timp asupra unei sarcini şcolare şi-atunci desenează la sfârşitul caietului sau chiar pe manual. Uneori pune întrebări care nu au legătură cu subiectul discutat în acel moment. Chiar dacă nu pleacă de pe scaun, îşi face de lucru cu o carte, mişcă picioarele, le distrage atenţia colegilor vecini-îi mângâie sau îi ţine de vorbă. În timpul activităţilor şcolare, de multe ori cântă, vorbeşte cu voce tare, imită gesturile mele sau ale colegilor.

III. ACTIVITATE ŞCOLARĂ
III.1.REZULTATE ŞCOLARE:
a)domenii curriculare de excelenţă – lucrează cu plăcere la centrul de arte, mai ales lucrări care necesită îndemânare.
b)domenii cu rezultate bune – la lb. şi literatura română şi la matematică( dacă este atent).
c)domenii cu rezultate modeste – ed. fizică, cunoaşterea mediului.
III.2.CONDUITA ELEVULUI LA LECŢIE:
atenţia şi interesul sunt inegale, fluctuante;
alternează pregătirea conştiincioasă cu perioade de delăsare.

IV.DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI STAREA DE SĂNĂTATE
IV.1.Dezvoltarea este corespucnzătoare vârstei
IV.2. Prezintă deficienţe senzoriale vizuale, purtând ochelari.
În prezent starea generală a sănătăţii este medie. Actualmente i se administrează tratament (IACES) Adenopatie(ganglioni inflamaţi).

V.PROCESE COGNITIVE ŞI STILUL DE MUNCĂ INTELECTUALĂ
V.1.Caracteristici ale funcţiei senzorio -perceptive:
a)percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare
V.2.Nivelul de inteligenţă:
– bun( nivel II +) conform Testului Raven Color.
V.3.Inteligenţe definitorii: – kinestezică
V.4.Memoria: – bună
V.5.Imaginaţia: – bogată
V.6.Limbajul: – vocabular bogat, exprimare frumoasă şi corectă, uneori vulgară
V.7.Autonomie,creativitate: – inventiv, cu manifestări de creativitate
V.8.Motivaţia pentru învăţare: – extrinsecă
V.9.Capacitatea de efort intelectual: – medie

VI.TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE
VI.1.Temperamentul: – puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendinţe de dominare a altora(coleric).
VI.2.Dispoziţie afectivă predominantă: – vesel, optimist, uneori visător cu tendinţe romantice
VI.3.Însuşiri aptitudinale – rezolvă greoi, consumă mai mult decât investeşte
• aptitudini speciale: artistice
VI.4.Trăsături de caracter în devenire
a)atitudini faţă de alţii:
– pozitive: prietenie( doar cu un singur elev)
– negative: lipsă de respect, uneori răutate
b)atitudini faţă de muncă: lene, neglijenţă, nepăsare

VII.RELAŢII SOCIALE
Elevul aduce la şcoală diferite jocuri, pe care le prezintă la „ Noutăţi”. Abia aşteaptă să vină pauzele pentru a se putea juca cu ele. Colegii se joacă cu el în acele momente, dar în restul timpului îl ignoră. El încearcă să atragă atenţia, mai ales fetelor, cu gesturi de tandreţe, le sărută pe obraji, le gâdilă sau se joacă cu părul lor. Uneori, devine violent, atunci când este deranjat de vreun coleg, deşi lui nu-i place să fie agresat.

VIII.RELAŢII FAMILIALE
Darius este singur la părinţi..Tatăl nu participă la educația lui Darius. Atmosfera şi climatul educativ se bazează pe frecvente conflicte verbale, dezacorduri între părinţi privind comportamentul fiului lor. Tatăl, de fapt, este mai toată ziua plecat la serviciu. Mama lucrează până târziu ajungând acasă pe la ora 18. De la ora 12, când Darius ajunge acasă de la şcoală, până soseşte mama stă  cu bunicul. Chiar şi când aceasta este acasă tot singur stă în camera lui unde-şi face de lucru( se joacă la calculator, ascultă muzică, cântă şi desenează).

IX. PLAN DE INTERVENŢIE
IX.1.Întervenţia cadrului didactic:
a)    cunoaşterea amănunţită a elevului prin informaţiile culese din mai multe surse
b)   se aduc la cunoştinţă elevului regulile  clasei şi consecinţele nerespectării lor;
Se monitorizează comportamentul acestuia şi se încurajează comportamentele dezirabile.
c)se utilizează metode active pentru implicarea elevului în activitatea de învăţare:
– activităţi pe grupe mici
– controlul vocii
– contactul vizual
– organizarea timpului în sarcină
d) rezolvarea imediată a problemelor apărute prin:
– controlul proximităţii: apropierea fizică sau proximitatea faţă de elev.
– recurgerea la regulă ——->consecinţe
– comunicarea asertivă: mesaje asertive pozitive la persoana I ( „ Vreau ca tu să….” ; „  Eu mă simt bine dacă…..”).
e) recompensa imediată
f) crearea unui cadru de interacţiune pozitivă, securizat pentru toţi copiii
g) manifestarea încrederii, a dragostei necondiţionată faţă de elev
h) Se va pune accent mai mult pe întăririle pozitive:
– obiectuale: cadouri, premii
– simbolice: buline, feţe luminoase, steluţe, care se pot preschimba în alte obiecte
– sociale: lauda, încurajarea, zâmbetul, aplauze, a te arăta surprins, interesat de situaţie
– activităţi: timp de joacă, dans, timp liber, a fi în primul rând

X.COLABORAREA CU PSIHOLOGUL ŞCOLII
– consiliere pe probleme emoţionale( labilitate afectivă, anxietate, depresie, agresivitate) pe care le are copilul;
– psihoterapie/ intervenţie( primară, secundară).

XI.COLABORAREA CU FAMILIA
-acordarea de timp mai mult în relaţia cu elevul din partea familiei;
-angrenarea familiei în jocurile copilului;
– asigurarea unui climat socio-afectiv propice dezvoltării armonioase a personalităţii, în special sub aspect motivaţional-afectiv;
– oferirea de materiale părinţilor pentru informarea şi sensibilizarea în acest sens;
-manifestarea dragostei necondiţionate din partea părinţilor, prin mângâieri, îmbrăţişări, atenţie;
-implicarea copilului în diverse activităţi casnice.

Integrarea nu poate fi un proces impus de anumite interese personale, de sentimente sau atitudini umanitare sau de politici educaţionale şi sociale cu caracter propagandistic. Ea trebuie simţită ca un act responsabil – asumat de comunitate, de familie, de personalul şcolii – ca un proces de normalizare a vieţii de zi cu zi a persoanelor aflate în dificultate.

Bibliografie
1. A.Cosmovici, L. Iacob, Psihopedagogie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
2.C. Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
3.Vrăsmaş Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţi părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.

Accesări: 123

Articole asemănătoare