Activitatea la catedră poate părea deseori copleșitoare, având timp prea puțin pentru multitudinea de sarcini propuse, pentru completarea unor documente stufoase, pentru acordarea de atenție fiecărui copil în parte, pentru consultațiile și acțiunile cu părinții etc. Dar dacă reușești să întocmești o proiectare didactică clară, concretă, completă, atunci întregul demers educativ se învârte în jurul acestei axe și se transformă într-un traseu plăcut și deschis spre originalitate și creativitate.
Această lucrare urmărește câteva puncte esențiale în întocmirea unei proiectări, majoritatea reprezentând observații și concluzii din cadrul experienței de educatoare.
Proiectarea didactică ar trebui să pornească de la interesele copiilor și părinților. În același timp, Curriculumul pentru învățământul preșcolar recomandă o serie precisă de finalități și obiective care trebuie realizate.
Cum se împacă prevederile curriculare cu implementarea acestora în practica educațională curentă?
Simplu. În cadrul ședințelor cu părinții colectezi informații legate de alegerile acestora, cu preșcolarii ai ocazia să vorbești zilnic și să afli ce îi interesează să descopere și pliezi aceste propuneri pe temele anuale curriculare și pe conținuturile/ obiectivele impuse. De exemplu, dacă băieții vor să vorbească despre mașini se poate planifica tema referitoare la mijloace de locomoție, dacă fetele vor să vorbească despre păpuși e un prilej bun pentru studierea corpului omenesc sau despre hăinuțe, sau despre obiecte de igienă ș.a., vor să vorbească despre desene animate îi îndrepți spre povești, spre personaje pozitive și negative etc.
Proiectarea didactică poate valorifica cu succes părțile pozitive ale vechilor planificări realizate anterior. De exemplu, planificarea pe unități de învățare realizată din start pe domeniile experiențiale poate face diferența între o învățare coerentă, progresivă, completă și una haotică. Lipsa unei asemenea planificări duce la proiectări lacunare și îi dezorientează pe cei mici dacă nu urmează linia logică a progresului. Nu poți trece direct la sărituri dacă nu ai pregătit copilul prin exerciții de mers și alergare. Nu poți cere unui copil să învețe logic numerele dacă nu ai făcut compararea mulțimilor anterior. Nu poți face tot anul numai povestiri și memorizări și să obții rezultate uimitoare de recunoaștere a sunetelor și de exprimare gramaticală corectă.
În momentul în care ai un fir firesc al domeniilor experiențiale, se poate trece la designul proiectelor tematice și a temelor săptămânale ținând cont și de opțiunile beneficiarilor actului educativ. Adaptarea temelor din domeniile vizate și modul lor de integrare ține de măiestria cadrului didactic. Precum un joc de masă sau un puzzle se potrivesc două jumătăți într-o îmbinare unită printr-un scenariu al zilei. Și pentru ca lucrurile să fie complete se „asezonează” cu o întâlnire de dimineață interesantă, cu activități alese potrivite fie să stârnească interesul, fie să fixeze cele învățate, cu o rutină legată de temă și un joc de mișcare sau distractiv pentru a termina activitatea într-un mod relaxat și a lăsa o amintire plăcută micuților.
Am analizat separat tranzițiile din cadrul activității pentru că acestea, deși sunt acțiuni simple și pe perioade de timp scurte au un rol covârșitor în menținerea interesului și concentrarea atenției preșcolarilor. Orice educator bun știe că indiferent cât de palpitante ar fi temele alese nu poți menține zi de zi toți copiii conectați la cele predate, mai ales pe cei cu mici probleme de hiperactivitate dacă nu adaugi constant elemente antrenante ce implică mișcare, cântec și/sau joc. Tranzițiile oferă prilejul de a consolida cântecele și poezioarele învățate anterior, oferă posibilitatea de a te distra prin jocuri de mimică sau imitație a unor animale, ajută limbajul și pronunțarea corectă a sunetelor prin recitări ritmice sau frământări de limbă, ajută organismul fizic prin exerciții de mișcare sau îndeamnă la inițiative verbale și de joc din partea copiilor. De aceea, alegerea unor tranziții variate și atractive poate deveni cheia de succes a unei activități integrate.
Un rol important în derularea proiectelor tematice îl are și scrisoarea către părinți precum și implicarea directă a copiilor (mai ales la grupa mare) în procurarea de materiale pentru tema propusă. Dacă oferă informații concrete și enumeră tipuri de materiale exacte care sunt un sprijin real, scrisoarea îi va ajuta pe părinți să se implice mai mult și va asigura transparența procesului educativ.
Tot ca o recomandare în ceea ce privește proiectarea aș adăuga nevoia de a oferi copiilor, mai ales în cadrul activităților alese ocazia de a-și folosi înclinațiile artistice. Muzica, desenul, pictura, modelajul, activitățile practice sunt extrem de bine asociate stărilor sufletești și emoțiilor. Sunt o formă de exprimare diferită, o modalitate individualizată de a se caracteriza prin jocul de culori sau sunete. Și dacă aceste activități sunt destul de dese și copilul dobândește deprinderile de bază care să îi confere determinarea necesară să își manifeste creativitatea te va surprinde prin lucrările sale și se va implica cu plăcere în activități cu grad de dificultate tot mai mare.
Tot în cadrul unei proiectări reușite intervine și consilierea părinților. Relațiile dintre aceștia și proprii copii manifestă în ultimul timp o dinamică schimbată față de cele din generațiile anterioare, limitele de toleranță sunt diferite și cazurile în care părintele este depășit de situație și cere ajutor devin mai dese. În calitatea de educator și diriginte pentru preșcolari, dacă ești la curent cu partea teoretică și noutățile din educație, în condițiile în care uneori petreci mai mult timp cu copiii respectivi decât au părinții la dispoziție poți oferi soluții pentru asemenea cazuri și poți trata teme interesante legate de comportament, sănătate, igienă, alimentație etc. Părinții vor manifesta interes atât pentru cunoștințele primite dar vor aprecia și schimbul de experiențe propriu-zise, când realizează că nu sunt singuri în anumite situații și că există căi de rezolvare care au avut succes.
Mai mult, asemenea activități sporesc coeziunea grupului de părinți și efectele unei atitudini de comunicare și colaborare a părinților asupra copiilor sunt de a insufla colectivului de copii aceeași dorință de a coopera și de a se apăra reciproc. Și pe lângă temele de consiliere, părinții pot fi chemați la activități comune, excursii, serbări, lecții deschise etc. Procesul educativ este unul transparent și deschis, copilul nu simte că se află într-un mediu claustral și stresant ci într-o familie mai mare, mai numeroasă unde fiecare are responsabilități și drepturi, unde regulile sunt făcute pentru binele tuturor.
În proiectare apar ca elemente esențiale și activitățile destinate evaluărilor inițiale, continue și sumative. Din fericire, existența documentelor oficiale cu itemii asigură o omogenizare a criteriilor urmărite, deși de multe ori simțim că nu toate sunt adaptate la nivelul grupei pe care o îndrumi sau că se referă la elemente cu care copiii nu au avut contact încă dar vor fi învățate mai târziu în anul în curs. Există totuși opțiunea de a alege teme care consideri că acoperă o arie cât mai largă din cele studiate sau teme care nu ai siguranța că au fost bine asimilate și dorești să iei măsuri ameliorative.
O altă poartă deschisă sunt activitățile opționale care pot fi proiectate pe un domeniu pe care educatoarea se simte sigură dar care corespunde nivelului de vârstă și preocupărilor copiilor. De aici, multitudinea de posibilități de a alege, combina și folosi teme, conținuturi și strategii didactice.
Revenind la tema centrală a acestei lucrări, proiectarea didactică – o provocare pentru o gândire complexă, cu precizarea că subiectul în sine poate deveni baza unor studii complexe, proiectarea didactică este o provocare a gândirii cu toate operațiile ei, fie analitică, fie creativă, e un exercițiu de învățare continuă pentru că atâta timp cât educăm copii, ne educăm și noi.
Bibliografie
1. Beldianu, C. (coord.).(2011). Sugestii pentru planificarea activităților din grădiniță (3-6/7ani). Pitești: Diana.
2. Cojocaru, Ș. (coord.)(2011). Educația parentală în România. Buzău: Alpha MDN.
3. Filofteia, G., Pletea, M., Spânu, C., Laurenția, C., Fotache, R., Ciubotaru, A., Sesovici, A. (2008). Ghid pentru proiecte tematice. Activități integrate pentru preșcolari (3-5 ani). București: Didactica Publishing House.